Gîndul de la ora 12

Cîtă deosebire între Paștele la Roma și Paștele în fosta Noua Romă!

Anul trecut, de Paști, am fost la Constantinopol. O invitație căpătată grație lui Florian Bichir mi-a dat șansa (unică în viață) de a participa la Liturghia de Înviere la Patriarhia de la Constantinopol. În drum spre Patriarhie și la întoarcere mi-am dat seama ce înseamnă Paștele pentru creștini în Constantinopolul turcesc. Și cum citisem mult despre Bizanț, mi-am amintit de ultimul Paște al creștinilor din Bizanț, trăit la Sfînta Sofia, azi muzeu, pînă mai ieri moschee.

Anul acesta am ținut să merg de Paște la Roma știind că Paștele catolic coincide cu cel ortodox. Am putut compara astfel Paștele de la Roma cu cel de anul trecut, din fosta Noua Romă. De data asta, Paștele era trăit de creștini într-o mare de creștini. Deși n-am reușit s-ajung de Înviere la Vatican (pe la 22 și ceva s-a stîrnit furtună), convins că voi ajunge duminică la 12, la celebra Urbi et orbi, mi-am putut da seama ce înseamnă Paștele în Cetatea creștinismului. Toate bisericile afișează afară programul Slujbei de Înviere (vezi foto). În multe locuri, e afișat în trei limbi, pentru străinii prezenți la Roma de Paște (vezi foto). Ecrane în diferite locuri transmit pentru cei care n-au putut ajunge la Vatican Slujba în direct. La unele biserici, la intrare te întîmpină preoți care-ți oferă invitația de a veni la biserica lor de Înviere (vezi foto). În toate magazinele, vînzătorii îți spun la plecare Buona Pasqua!

Și cînd te gîndești că la Constantinopol nu poate bate clopotul, interdicție de pe vremea lui Mehmet al II-lea, Cuceritorul Constantinopolului!