Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Klaus Iohannis s-a întors de la întîlnirea cu Donald Trump reconfirmat ca proprietar şi mînuitor al ghioagei anticorupţie
Încercînd să fiu jurnalist şi nu țuțăr prezidenţial, am scris pe cristoiublog.ro, imediat după conferinţa de presă comună de la Casa Albă Donald Trump – Klaus Iohannis, că din intervenţiile publice ale celor doi cel puţin se întrevede adevărul dureros că România nu s-a ales cu nimic. Nici măcar cu o vorbă mai originală, rezultat al unui minim efort creator, pentru că Aveţi o ţară minunată! formularea care i-a făcut pe marii jurnalişti români de pe peluza Casei Albe să fie loviţi de o diaree a entuziasmului, e unul dintre cele mai nenorocite clişee ale unui străin despre ţara noastră.
Orice turistă ajunsă la Otopeni, binecuvîntată de faptul că n-a fost încă violată în grup sau că nu s-a ales cu ficatul rupt la o groapă din şosea, întrebată ce părere are despre România, îţi răspunde automat:
Aveţi o ţară minunată!
Toate ţările de pe glob sunt minunate şi locuite de un popor minunat, chiar şi cînd ţara se numeşte Yemen și poporul se încaieră non-stop în conflicte tribale.
Nu tu contract economic, nu tu promisiuni că militarii americani vor construi o autostradă pe care să zboare cu jeepurile, nu tu vize pentru români.
Nici măcar o investiție americană în producția de răbdări prăjite.
Sandalele de o mie de euro (piciorușele Primei și Ultimei Doamne a țării cu cheltuială se țin) cu care s-a publicitat Răvășitoarea pe site-urile prezidențiale mai mult sau mai puțin ocazionale sunt rezultatul învîrtelilor proprii ale cuplului de la Sibiu și nu ale vreunei investiții americane.
Doar vorbe frumoase pentru România şi o bătaie pe umăr pentru Klaus Iohannis, confundat de Donald Trump cu boy-ul care i-a dus în cameră bagajele fără să le tîrască pe jos. Deoarece, în schimbul acestor vorbe şi gesturi clişeu, Donald Trump a obţinut de la Klaus Iohannis angajamentul că vom cumpăra armament de 6 miliarde de dolari am scris pe cristoiublog.ro că vorbele frumoase pentru Klaus Iohannis ne-au costat 6 miliarde de dolari.
Sîmbătă, pe la 11, în pauza de la BAR (merg şi sîmbătă la BAR!), m-a sunat Silviu Mănăstire.
Nu, nu pentru a mă ruga să revin la emisiunea sa (ştie că despărțirea mea de post nu face posibilă așa ceva), ci pentru a-mi atrage atenţia că Klaus Iohannis n-a obţinut doar o bătaie pe umăr (transformată de Cosmin Guşă în Victoria de la Mărășești!).
El, preşedintele, a obţinut mult mai mult. Pentru el şi nu pentru ţară:
Spectaculoasa reconfirmare a dreptului de a folosi mai departe lupta împotriva corupţiei pentru răfuielile sale politico-mafiote.
Vă pot cita?! l-am întrebat pe Silviu Mănăstire, dat fiind că ideea îi aparţine.
Silviu Mănăstire a fost de acord să-i folosesc ideea înainte ca el s-o pună pe blogul său.
Într-adevăr, cum dracu’ de nu m-am gîndit la asta?
Pe parcursul Conferinţei de presă apare un moment dubios din punct de vedere jurnalistic. Fiecare dintre cei doi preşedinţi avea dreptul să desemneze pe cine voia el dintre jurnaliştii din ţara sa ca să pună întrebări.
Din România, după ce-a desemnat-o, fără s-o numească, pe reportera de la TVR, Klaus Iohannis a zis în clar – Pantazi – ca nu cumva un alt jurnalist român să se ridice și să întrebe.
Pantazi e Cristian Pantazi de la U.M. Hotnews.
Brav reprezentant al neobolșevismului TeFeList, acesta a pus o întrebare tipică Diviziei Presă a Binomului, aranjată dinainte cu Klaus Iohannis sau cu vreunul dintre consilieri:
„Dle preşedinte Trump, aţi menţionat mai devreme lupta anticorupţie din România. Este o problemă de mare importanţă în ţara noastră, dar acum vedem că lupta anticorupţie şi eforturile de a consolida statul de drept sunt cîteodată subminate de unii politicieni. Parte a ceea ce putem numi „mlaştina de la București”. Va sprijini administrația dumneavoastră lupta anticorupţie în România şi cum o veți putea face?”
Recunoaștem ușor tipul de întrebare jegoasă care se pune la unele conferințe de presă din țară.
Ziaristul nu întreabă.
Ziaristul demască.
Dacă ar fi avut răgaz, acuzatorul public pe post de jurnalist ar fi zis ceva și despre punerea la îndoială de către penali a Fecioriei Morale a Codruței Kovesi, și despre penalii Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu.
Donald Trump a răspuns:
„Ei bine, susţinem foarte puternic România şi, prin urmare, susţinem şi lupta anticorupţie. Întodeauna o vom susţine şi-l susţinem pe preşedintele vostru. Noi gîndim că el a făcut o treabă extraordinară, foarte populară, foarte solidă, lucrînd din greu, noi ştim tot ce se întâmplă la dvs în ţară şi eu ştiu că va câștiga această luptă, va câștiga această bătălie, dar are sprijinul nostru”.
Pentru ca montajul securistic să fie perfect, Klaus Iohannis a dat cuvîntul unei locotenente de la UM 24 Digi Tv.
Şi aceasta a formulat o întrebare de tip acuzator public:
„Vedeți corupția ca pe o problemă pentru Parteneriatul româno-american și pentru investitorii americanu ca o sperietoare? Pentru că noi avem încă corupție în România, în ciuda acestei lupte anti-corupție.”
Potrivit lui Silviu Mănăstire pentru acest moment a pus Klaus Iohannis România la picioarele lui Donald Trump.
El crede că totul a fost aranjat.
Nu numai între jurnalistul român şi Klaus Iohannis, dar şi între Klaus Iohannis şi Donald Trump.
Pentru că – zice Silviu Mînăstire – Klaus Iohannis avea nevoie ca de aer de această declaraţie prin care Donald Trump încurajează practic folosirea luptei împotriva corupţiei pentru răfuieli politico-mafiote.
După venirea lui Donald Trump la Casa Albă am stat de vorbă cu mulţi politicieni şi jurnalişti care, fără a nega necesitatea luptei anticorupţie, au denunţat abuzul Binomului SRI–DNA, folosirea DNA pe post de Poliţie politică.
Toţi, dar absolut toţi, mi-au spus că venirea lui Donald Trump va însemna restaurarea adevăratului stat de drept.
Mergînd mai departe, respectivii puneau abuzurile DNA, încălcările drepturilor omului, pe administrația Democrată, întruchipată la Bucureşti de ambasadorul Hans Klemm, acest Kilinger mîncător de hamburgeri.
Plecarea lui Klaus Iohannis la Washington a înteţit speranţa că noua administraţie va interveni pentru a curma abuzurile.
Bine, bine – ziceam eu – dar Klaus Iohannis nu va renunța niciodată la Binomul SRI-DNA. E ghioaga prin care el intervine în viața politică, prin care-și asigură puterea și prosperitatea, prin care controlează o mare parte a presei și șantajează o mare parte a lumii oamenilor de afaceri.
Chiar dacă e aşa – ziceau respectivii – Donald Trump, care ştie tot ce se întîmplă în România, îi va cere să restabilească statul de drept.
Iar Klaus Iohannis nu va avea încotro!
Se va întoarce în ipostaza de adversar al Statului paralel!
Ceva îmi spune că distinșii s-au rătăcit într-o dulce iluzie.
E drept, Donald Trump a fost şi este un adversar al Sistemului de la Washington, al Birocraţiei tipice administraţiei democrate, al TeFeLismului american.
Dar Donald Trump n-a fost, nu este şi nu va fi un Apostol al drepturilor omului, al statului de drept autentic.
Un președinte american în război cu întreaga presă nu numai din America, dar și din întreaga Europă de Vest, un președinte american care pariază pe regimuri autoritare gen cel din Turcia sau din Arabia Saudită, care-l admiră pe autoritarul Vladimir Putin, care și-a adus la Casa Albă toate neamurile, n-are cum să înțeleagă democrația autentică, statul de drept real, drepturile omului.
Știind însă că în România Binomul SRI-DNA a fost un susținător înverșunat al lui Hilary Clinton, că ambasadorul Hans Klemm a fost și este un dușman al noii Administrații, nu-mi imaginam însă că Klaus Iohannis se va întoarce chiar de la întîlnirea cu Donald Trump reconfirmat ca proprietar şi mînuitor al ghioagei anticorupţie.
Dacă m-aş fi gîndit un pic, aş fi luat în calcul şi această ipoteză.
Pe vremuri, cînd boierii complotau la Stambul împotriva domnitorului fanariot, ungînd în dreapta şi-n stînga, chemarea domnitorului la Sultan stîrnea jubilaţii uriaşe.
– Gata! L-a chemat ca să-l mazilească.
Domnitorul se întorcea însă cu un nou firman.
Şi mai ales cu pofta de a le arăta el boierilor complotişti.
Cum reuşise?
Foarte simplu.
Dăduse mai mult decît boierii.
Ca să obţină firmanul luptei împotriva corupţiei, Klaus Iohannis a pus în joc 6 miliarde de dolari și, la conferința de presă comună, a dat din cap ascultător, în numele României, la tot ce spunea Donald Trump în războiul cu presa americană.
De unde să dea aceşti bani bieţii boieri români?!
Şi astfel, o dată prăbuşit mitul Donald Trump, şi Klaus Iohannis reinvestit ca Stăpîn și Mînuitor al ghioagei, lupta împotriva corupţiei va reîncepe cu mai multă vigoare.
Klaus Iohannis și-a mai rezolvat o problemă, una chiar mare a acestei vizite.
Demonstrațiile din Piața Victoriei, avînd drept slogan Rezist! preluat de la demonstrațiile TeFeLiștilor din SUA, au avut un caracter anti-Trump.
Presa TeFeL-istă, în frunte cu Hotnews și Ziare.com, l-au atacat pe Donald Trump mai ceva decît pe Liviu Dragnea.
Gudurarea pe lîngă Donald Trump, risca să-i aducă serioase lui Klaus Iohannis serioase complicații cu TeFeLismul.
Prin declarația sa de încurajare a Binomului SRI-DNA, Donald Trump i-a dat o mînă de ajutor lui Klaus Iohannis.
Pînă la vizită, adversarii Binomului SRI-DNA sugerau, cînd n-o spuneau de a dreptul, că noua Administrație americană sprijină lupta împotriva abuzurile comise în România în numele luptei împotriva corupției.
Regia de la Conferința de presă, urmare a unei miș-maș între Klaus Iohannis și Donald Trump, scoate din joc această invocare.
Așa cum s-a văzut imediat după vizită Presa și Partidele Binomului s-au grăbit să evidențieze drept principal moment al Conferinței de presă comune sprijinul dat de noua Administrație folosirii anticonstituționale a luptei împotriva corupției pentru răfuieli politico- mafiote.
Klaus Iohannis are mînă liberă pentru a se implica în viața politică internă cu ajutorul cătușelor!
Comentarii
Excepţional!
Grigore L. Culian, editor/fondator “New York Magazin”
–
„Vineri, 9 iunie 2017, m-am prezentat la Ambasada României, pentru a merge împreună la întâlnirea de la Casa Albă dintre preşedinţii Donald Trump şi Klaus Iohannis. Urma să stabilim de comun acord protocolul întrebărilor şi să desemnăm persoanele care urmau să se adreseze celor doi şefi de stat”
–
http://www.flux24.ro/jurnalist-american-de-origine-romana-despre-ziaristii-veniti-din-romania-cu-iohannis-in-dc-nu-mi-a-venit-sa-cred-limbajul-de-mahala-pregatirea-superficiala-aroganta-si-lipsa-totala-de-respect/
mai Serios(!?)
Fara suparare, ´ca ai oaresce substanta, ti se dilueaza muuuult mesajul in 47 de postari pe zi..Chiar nu poti sa dai mai multa consistenta, in detrimentul cantitatii dar in spiritul decentei?
Pentru ca acaparezi aceasta fractiune a blogului in care 99% din postari sunt ale tale. Si parca nu cred ca e pentru a arunca in derizoriu efortul lui IC..
@Nikola
Nu-i cu supărare când un intervenient are un mesaj pertinent sau măcar lasă impresia că decenţa nu-l dă afară din acest spaţiu.
Nu-mi propun un număr de comentarii; după chef şi neinspiraţie. N-am motive să cred c-aş aduce în derioriu „efortul lui IC” mai mult decât cine nu comentează deloc sau o face numai în afara temei tratate de autorul articolelor. Derizoriul are mai multe feţe şi n-aş prefera-o pe cea aleasă de tine cu titlu de îndrumare.
Nu mă interesează aprecierile tale privind consistenţa comentariilor mele. Nu scriu ca să-ţi dau satisfacţie şi nici să-mi dai o noptă de trecere.
Sunt de acord că-s prea multe 47 din cele 18 ale mele pe toată ziua.
N-am idee de cât spaţiu ai nevoie, ca să nu mă onorezi cu decenţa intervenţiilor tale preţioase. De exemplu, ieri n-ai avut aer sau spaţiu din cauza celor 15 comentarii ale mele toată ziua?
Azi ai scris numai ceva despre Boureanu şi ai impresia că l-ai dat gata pe IC cu respectul tău şi consistenţa contribuţiei tale la ceva legat de colaborarea Trump-Iohannis?
Dacă ai siguranţa că eu îţi confisc spaţiul de care ai imperioasă nevoie, ca să-ţi dezvolţi concepţiile tulburătoare, bagă aici raţia pentru fiecare în parte, măcar să ştim în ce măsură ne încurcăm reciproc! Ceva îmi spune că nu ştii exact ce vrei pentru tine, în acest teritoriu; doar te bagi în seamă, fără să realizezi în ce derizoriu ai rătăcit consistenţa ideilor tale de invidiat.
Prietene, nu stiu daca ti-ai dat seama, dar asta este un forum al unui blog. Daca tu crezi ca te-ai intalnit aici cu destinul, iti urez mult succes! Ti-au ma scris si altii acelasi lucru, cu mai putina delicatete, asa ca am pus raspunsurile tale contondente pe seama faptului ca ai fost provocat. Daca insa nu suporti nici o remarca, spusa fara rautate, nu pot decat sa-ti doresc o viata mai frumoasa decat pari sa ai. Nu te chinui sa-mi raspunzi, I´m so done with you…
În sfîrşit, un poliţist n-a dormit astă noapte, ca să găsească cele mai tari argumente ale Poliţiei Române împotriva lui Boureanu.
–
Florin Vîlnei, preşedintele unui sindicat al poliţişilor, a zis puţin mai înainte la emisiunea „100 min” :
„La urma urmei despre cine vorbim noi aicea? E unul care ne dădea lecţii în 2010, era într-o gaşcă care ne-a tăiat salariile; apoi l-am văzut cum îşi bătea fiica….”
–
Aşa da! Asta-i adevărata evidenţă a populaţiei, cu toate bubele din capul cetăţeanului, la zi! 😆
–
Eu înţeleg de-aici cam ce discutau miliţienii între ei, când au văzut imaginile TV cu Boureanu bătându-şi odrasla:
„Băi, ăsta-i nu-i ăla din gaşca care ne-a tăiat salariile. Ce frumos ar fi să-l întâlnim în trafic şi să-i mulţumim în poziţie de drepţi”. 😆
–
Florin Vîlnei este acelaşi lider sindical care a sărit intrigat în apărarea lui Gabriel Oprea, susţinâd sus şi tare că generalul n-are nicio vină în cazul Gigină.
–
– Băi nesăbuiţilor, nu mai tăiaţi salarii, să nu ne confunde ăştia cu voi pe stradă! 😆
Dacă mai vorbim un pic cu poliţaii ăştia bine informaţi, aflăm mai multe neştiute din trecutul lui Boureanu. 😀
Ce mică-i lumea poliţienească!
Nu-i exclus să fi ieşit mai rău pentru Boureanu, dacă era treaz şi mai vânjos.
Vorbim de ce-a fost onoare, javre ordinare!
Bărbaţilor de stat – Maior, Dîncu, Oprea… – le tremură pantalonii când sunt invitaţi să pronunţe numele Procurorului General prezent la Oprea. Numele de nepronunţat, Kovesi, s-a convertit în informaţie strict secretă şi are o influenţă devastatoare asupra caracterelor tari ale bărbaţilor de stat, pe burtă, în faţa balaurului cu capete nenumărate.
Curaj de cârpe sau frică reală în oase?
–
Dacă aţi fi în locul lui Maior, de ce v-ar fi teamă? De o comisie impotentă sau de o şantajistă informată şi periculoasă?
Aroganţa puterii tâmpeşte.
Aroganţa de serviciu, în mediul slugarnicilor, se simte în largul ei şi domină fără scrupule.
– Poliţistul erou în cazul Boureanu va fi premiat de Poliţia Română.
– De ce?
– A stat demn în faţa agresorului cu coaiele la vedere.
Vasile Dâncu şi George Maior şi-au fixat aceleaşi bune maniere:
– Hai sictir, fă, dragă Comisie parlamenatară!
–
După audiere, Maior îl sună pe Dâncu!
– Băi, Vasilică, ai avut dreptate. Proşti şi mulţi!
– I-ai trimis şi tu la plimbare?
– Nu. I-am făcut să plece singuri.
– Cum, cum?
– Vorbind singuri. 😆
Despre Boureanu.
Oricat de antipatic mi-e personajul nu pot sa nu remarc tupeul si nesimtirea din discursul militienilor. Iar apoi a trebuit sa se descalifice si sindicalistul Coarna prin solidaritatea de haita, nevazand nicio fisura in comportamentul exemplar al acestora. Pai ba Coarna, nu suntem prostii tai!..Oricine are un pic de habar despre sporturile de contact vede ca pumnul dat de golanul in uniforma nu a fost nici pe departe gest reflex ci o lovitura voluntara si asumata. Cel putin pe moment.
😯
Nikola, si ce voiai ma prapaditule sa se lase batuti de Boureanu? legea e lege ptr toti 😆
– Ce-i siguranţa circulaţiei pe drumurile publice?
– Depinde pe cine ai pe scaunul din dreapta.
–
– Până la urmă, poliţaii au explicat ce le-a venit să urmărească maşina în care se afla Boureanu?
– N-au apucat.
–
– N-ar fi indicat să fie trimişi poliţiştii noştri în schimb de experienţă prin alte ţări?
– Au fost în Anglia. Le-a rămas în cap că volanul se află în dreapta.
Miliţianul Bulan :
– Spune-mi repede câţi ani ai, că-ţi sparg dinţii acuma!
– Ehe, la vârsta mea, aş vrea şi eu să-i am.
–
În orice miliţian se află bulanul de binefacere.
Trataţi în comunism de boala milogului, cu vorba bună,
ne-a mai fost dat să ne vedem şi visul de neam liber, împlinit cu ghioaga.
Fiecare îşi înţelege în felul lui drepturile şi libertăţile, unii după cum le-au simţit lipsa, alţii după cum nu simt nimic.
Repet, eu îmi doresc să mă simt liber, nu să fiu declarat de alţii un om liber.
Drepturile şi libertăţile urmaşilor tăi se pot regăsi numai în drepturile şi libertăţile tuturor semenilor tăi.
Cristian Boureanu merită titlul anului: cel mai inspirat plătitor de taxe şi impozite.
–
Şi miliţienii merită titlul anului: cei mai neînţeleşi miliţieni din toate timpurile; au ornit în urmărire auto, din pofte de-o faptă bună, ca să-i protejeze pe ocupanţii maşinii până la casa lor, dar protejaţii n-au înţeles să-şi divulge adresa cu vorbă bună.
–-
Toţi mliţienii patrulei lui Bulă, au poftit la o faptă bună.
–
Dupa ce s-a terminat vacanta, invatatoarea ii intreaba ce fapte bune au facut in ea. Prima data il intreaba pe George. El raspunde:
-Am ajutat o batrnica sa treaca strada.
-Foarte bine! a raspuns invatatoarea. Dar tu, Marius ce fapte bune ai facut?
-L-am ajutat pe George sa treaca batranica strada.
-Foarte bine! Dar tu, Bula, ce fapte bune ai savarsit?
-I-am ajutat pe George si pe Marius sa treaca batranica strada.
-Bine,bine da` de ce o fast nevoie de atatia pentru a trece o biata batranica strada.
-Pentru ca batranica astepta autobuzul si nu vroia sa treaca strada.
Proprietarul de ghioagă se roagă : „Până ne apără Trump de ruşi, mai sigur ne spargem pe capete… cu ghioaga”.
#neamdeghiogari!
Cântec, troc şi voie bună!
–
„Prin declarația sa de încurajare a Binomului SRI-DNA, Donald Trump i-a dat o mînă de ajutor lui Klaus Iohannis. Pînă la vizită, adversarii Binomului SRI-DNA sugerau, cînd n-o spuneau de a dreptul că noua Administrație americană sprijină lupta împotriva abuzurile comise în România în numele luptei împotriva corupției. Regia de la Conferința de presă, urmare a unui miș-maș între Klaus Iohannis și Donald Trump, scoate din joc această invocare. Așa cum s-a văzut imediat după vizită Presa și Partidele Binomului s-au grăbit să evidențieze drept principal moment al Conferinței de presă comune sprijinul dat de noua Administrație folosirii anticonstituționale a luptei împotriva corupției pentru răfuieli politico- mafiote.
Klaus Iohannis are mînă liberă pentru a se implica în viața politică internă cu ajutorul cătușelor!”
–
Ori Trump habar n-are cu ce se mănâncă aici anticorupţia (ceea ce n-aş crede datorită lui Klemm şi altor cleme), ori, mai grav, joacă – la TROC – din interes, pe-o mânâ cu abuzul de putere specializat aici în încălcarea drepturior şi libertăţilor fundamentale ale românilor.
Prin Oligofrennis, îi alintă pe forţoşii SRI-DNA şi toţi se gudură de plăcere, nerăbdători să-şi facă treaba mare în mijlocul luptei.
–
Puterea alintaromei! 😀
Cum să-i mai refuzi pe trimişii lui Trump din cer pe pâmăntul românesc?
Cântec, TROC şi liber de voie bună: Autoritate hipnotizatoare vs Linguşire românească, aşezonate cu protecţie reciproc avantajoasă!
Ordinul pe unitate le schimbă cameleonilor TeFeLişti şi părinţii, dacă trebuie; obedienţa oarbă cere sacrificii:
–
1. Înainte de Trump, ordinul nu se discută:
– Nu vrem Trump, vrem continuitate. Hip, hip, ura!
–
2. La Trump, ordinul se execută:
– Pupăm intermitent, adânc şi des! Pup, pup, ura!
😆
il duceam eu pe baronul cel micsa vadq Transilvania,adevarul,despre Dacia,Vlad Tepes,nu filmele lui bram,hollywoodi,ai aratat,padurile,tepele ce-au ramas ce-i asteapta pe Teparii Romaniei,se temeau pina si stapinii,stapinilor nostri,serpii,veninosi,hienele,vedea ce-i asteapta,pe vampirii din Carpati
apropo how me(a)nny,money,multi si puncte,puncte,de la cel mai mare,in jos,cita frunza,o apa si-un pamint,ce-o r7de piratul,hopa-mitica,prietenasii lui si Helenaco&sinzeana,iara apare pacaliciul,jolli jockerul,la latrina,diz da damijeana,sa-si verse pacatelepi aligatori be he he gogaleste 123,algorithm,si gasesti cum e cu votul,teoria actualiza, a lui nea Stalin, citi,cum,pe cine ,numaratoarea,telefonul rosu,greierasiimai ceva,ca-n lotto
un banc,Intreaba,TRump,were is,it Ghita,iar magari,porci din ferma animalor,pupezele ,dau din cap,coada si scot pe gura Yi-Ia,cu ochii in ceata 😆
0 FI FOST PLIN WASHINGTONUL,CAPITOLUL,CURTeA SI DUPA GARDUL,D.Cului,de lingai,securici,neo securisti,serpi,anaconde si cobre,vorba lui CTP,toate slugile,slugarnici cia ,sie,din aia care vorbesc inteleg americaneasca,vorba aia,se bucura si marele,aluat,a_luat de-o excursie,de-amoaca,pe banii poporului,ghismiti,sloganului,Noi suntem STatul,MAFIA si CORUPTIA,aCADECIANUL CICERONE,AVEA COJEACUL,IN..NUMAI PALARIA AI LIPSEA,A LUI J.R
Transparenţa conferinţelor de presă aranjate reflectă subteranele mizerabile ale teatrului anticorupţie.
–
Întrebările aranjate cu ofiţerii de presă aflaţi în misiune sunt întotdeauna pe podium. Altfel, conferinţa de presă n-ar mai avea niciun farmec. 😆
–
De ce beneficiarul întrebărilor aranjate întinde degetul arătător la întâmplare – cu ochii închişi – exact spre jurnalistul care nu se aşteaptă să fie ales între primii trei?
– Fiindcă… 😆
–
Răspund la ultima dilemă cu o întâmplare reală.
În adolescenţa mea, un prieten apropiat se înscrisese la admitere într-un liceu şi urma să fie testat medical de un medic oftalmolog. Examinarea era eliminatorie şi avea loc într-o sală de sport a liceului. Prietenul meu avea probleme aşa de mari cu vederea, încât distingea pe panoul oftalmologic numai primul rând de caractere (cele mai mari) De la alte controale de rutină ştia ce-l aşteaptă. Programarea tuturor candidaţilor se întindea pe mai multe zile, amicul mei era aştepat în a treia zi.
– în prima zi am spionat sala;
– a doua zi, pe la 4 dimineaţă, printr-un geam al sălii de sport am identificat toate literele panoului cu un binoclu şi le-am notat pe o foaie, pe rânduri, exact lsa fl ca pe panou.
– am mers acasă şi l-am învăţat pe de rost tabloul complet: locul şi litera.
– am lipit pe perete un panou cam de aceeaşi mărime cu originalul, înlocuind toate locurile cu câte un x mic;
– în final prietenul ştia pe de rost ce literă corespunde fiecărui x arătat de mine.
– la examinare, doctorul a observat din primele două i încercări ce bine vede candidatul şi, dim acest motiv, l-a dus cu ochii direct la rândul de jos, la literee cele mai mici. Normal, aşa precizie nu vezi nici la cei cu vedere exemplară. 😆
Deci a treia încercare (întrebarea), chiar dacă am formulat-o în glumă, are un răspuns:
– Fiindcă este posibi să arăţi locul corect chiar şi în orb, darămite cu ochii deschişi. 😆