Seara aceasta, de la ora 22.00 voi fi prezent la emisiunea lui Ionuț Cristache, de la TVR. Voi comenta formarea noului guvern.

Gîndul de luni, 21 noiembrie 2016

Nimic nou sub soare. De la Călăul Tito la Amenințătorul Putin

Printre alte minunăţii din Istoria proletcultismului m-am ocupat şi de ceea ce s-a numit Războiul angajat de creaţia literar-artistică românească împotriva regimului Tito din Iugoslavia.
Transpunere în realitatea social-politică mai întîi şi în realitatea literar-artistică de la noi, după aceea, a Rezoluţiei Biroului Informativ din noiembrie 1949, „Partidul Comunist din Iugoslavia în mîinile unor asasini şi spioni,” implicarea literaturii în Războiul cu Titoismul atinge una dintre culmile aiurelii prin romanul lui Alexandru Jar, La Borna 203, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti 1951.

Borna 203 se ridică pe fîşia de graniţă dintre Vîrşeţ şi Timişoara, nu departe de şoseaua Timişoara-Belgrad. Cînd se petrece acţiunea romanului, circulația pe șosea fusese întreruptă printr-un gard de sîrmă înghimpată.
Fîşia de graniţă cu Iugoslavia e păzită de un pichet de grăniceri. A păzi graniţa, chiar şi în comunism, e o misiune dificilă, dar în nici un caz ieşită din comun.
Dacă ar fi să credem romanului lui Alexandru Jar, paza graniţei dintre România comunistă şi Iugoslavia căzută în mîinile „Banditului Tito” e o misiune cu vădite note halucinante.
Pare că dincolo de graniţă nu e o altă ţară, fie ea şi duşmană, izvorîtoare de spioni, nu e nici măcar o altă lume, ci un tărîm fantastic, populat de primejdii majore, în cuprinsul căruia pînă şi normalul vieţii de fiecare zi capătă înfățișări terifiante. Soldatul Ion Opaiţ, cel care deschide acţiunea romanului, trimis să-și facă stagiul militar la Pichetul de la Borna 203, încearcă, la primele imagini ale locurilor de dincolo de graniţă, trăiri tulburătoare:

„Ostaşul rămase neclintit, cu ochii spre ţara de dincolo. Vorbele sergentului major îi strecuraseră în suflet bănuiala. Scotoci cu privirea lanurile, porumbiştile, oamenii care prăşeau. Se opri întrebător asupra acelora. Parcă nu ţineau ţărăneşte cozile sapelor; şi feţele le erau bărbierite, albe… Poate că se înşeală şi sînt totuşi ţărani. Poate…
– Nu par a fi ţărani, cei de-acolo… spuse, mai mult pentru sine, ostaşul Opaiţ. Întoarse pe jumătate capul şi văzu că şi sergentul major îi privea cercetător.

Frasin părea să nu fi auzit vorbele ostaşului. Ochii i se îngustară de atenţie încordată. Aruncă o privire spre vîrful observatorului. Grănicerul de sus avea binoclul îndreptat spre acelaşi punct. Spuse în şoaptă:
– Ai învăţat ceva la instrucţie, la cazarmă. Nu par a fi oameni cumsecate, cei de dincolo.

Opaiţ izbucni bucuros că nu se înşelase:
– Or fi nişte spioni!

Sergentul major tresări. Spuse înnăbuşit, însă sever:
– Mai încet! N-ai învăţat la cazarmă că pe frontieră se vorbeşte numai în şoaptă şi mai mult se tace?
– Da, tovarăşe sergent major! murmură Opaiţ, roşindu-se. Îşi controlă ţinuta; se găsea, doar, pe frontieră.”

23-26 iunie 1956. Iosif Broz Tito întreprinde o vizită triumfală la Bucureşti, în fruntea unei delegaţii de partid şi de stat.
Se ţin cuvîntări incandescente despre prietenia româno-iugoslavă (catalogată ca veşnică!), se încheie acorduri istorice.
Călăul Tito e acum Marele nostru prieten!
E un proces început, în 19 iunie 1954, cînd, urmare a unei propuneri venite despre Bucureşti, Belgradul acceptă normalizarea relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări.
Cartea lui Alexandru Jar e retrasă din librării şi din biblioteci.
Toţi cei care semnaseră articole, proze, poezii, piese de teatru despre Călăul Tito îşi scot discret din Bibliografie producţiunile respective.
Între timp, Alexandru Jar fusese exclus din Uniunea Scriitorilor pentru abateri la spiritul revoluţionar. (Din proletcultist devenise un soi de disident!)
Dacă ar fi fost în activitate, mai mult ca sigur ar fi scris un roman în care soldatul Opaiţ se uită cu dragoste dincolo de graniţă, unde nu mai dau cu sapa spionii, ci oamenii muncii iugoslavi înfrăţiţi cu oamenii muncii români.

Alegerile prezidenţiale din Bulgaria şi din Republica Moldova au propulsat în prim-plan teza României încercuite de Ruşi.
E o teză asumată și susținută de politicieni (cei din PNL și din USR) și de jurnaliști din Divizia Presă.
Potrivit acestei teze, România nu se mai învecinează cu Bulgaria, Moldova, Serbia, Ungaria şi Marea Neagră, ci cu Federaţia Rusă.
O Federaţie Rusă din cuprinsul căreia traversează fruntariile noastre patriotice spioni, agenți de influență, propagandă dușmănoasă.
Nu va trece mult și dinspre Federația Rusă vor veni tancuri , ba chiar și rachete nucleare, ca să pună la încercare Mărețul Scut de la Deveselu.

Iugoslavia devenise cuibul de spioni și de asasini din cauza lui Tito.
Locul lui Tito a fost luat, în propaganda moldo-valahă, de Putin.
Lui Tito i se spunea Călăul Tito.
Lui Putin i se spune Agresorul Putin.
Din cauza Agresorului Putin, România e pîndită de jur-împrejur numai și numai de Pericolul rus.
Înconjurarea României de către Rusia e văzută ca urmare a venirii la putere în Bulgaria, Ungaria, Serbia, R. Moldova a unor regimului pro-ruseşti.
Prin ele, Rusia se uită la România cu ochi flămînzi, aşteptînd doar clipa cînd s-o înfulece.
Desigur, în Ucraina e un regim pro-Vest, dar avînd în vedere că e un regim şubred, pe teritoriul Ucrainei pot veni în orice clipă, cîntînd Katiușa, Armatele ruseşti.
Despre Marea Neagră nici să nu mai vorbim. Dat fiind că ea e Lac Rusesc, România se învecinează şi în partea asta cu Federaţia Rusă.

Soldatul Opaiț avea de păzit de spioni doar granița dinspre Vest cu Iugoslavia.
În rest, Republica Populară Română avea numai vecini de treabă, ba chiar amici.
Dacă ar trăi azi, soldatul Opaiț ar avea o misiune infernală.
Ar trebui să păzească de spioni toate granițele României!

Regimul Titoist avea la Bucureşti o coloană a V-a.
Între 1949-1953, cei suspectați a fi din coloana a V-a a Călăului Tito erau arestaţi şi trimişi la stuf în Deltă.
Potrivit propagandei anti-ruseşti din zilele noastre, şi Moscova are o coloană a V-a la Bucureşti.
E întruchipată de PSD.
Desigur, vremurile s-au mai îmblînzit.
Cei din coloana a V-a nu mai sînt pasibili de trimis la puşcărie.
Locul trimisului la puşcărie l-a luat votul dat PNL.
Daţi votul PNL! – spune Propaganda, pentru ca România să fie salvată de pericolul rusesc.

În 1956, Iugoslavia a devenit prietena României, deoarece devenise între timp prietena URSS.
Acum, Rusia e duşmana României, deoarece e duşmana Americii.
Ce ne facem însă dacă Rusia devine amica Americii?


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

4 comentarii pentru articolul „Gîndul de luni, 21 noiembrie 2016”

  • Ei, da, asta da … “dovadă” a studierii istoriei proletcultiste” a anilor ’50 !!!
    Ma mir că n-ai trecut puţin (era sa scriu … putin !) si prin momentul … portile de fier, c-atunci chiar era de …bun augur redarea “schimbării” in politica relatiilor româno-iugoslave !
    În privinta asemănării cu situatia actuala, aceasta e … mai complicată !!! Cu atât mai mult cu cât ne-o mai complicăm si noi, mai mult, chiar acum in preajma alegerilor !?!
    Cum să acuzi psd-ul de simpatie pro-rusă, cand se observă (chiar mata ai spus-o) chiar și-o “simpatie” americano-rusa, de parc-am fi în anii ’40, când erau aliaţi ?!?
    Asta ce înseamnă, … ? Nu cumva că Romania va fi trădată , iarăși, de americani, ca-n ’45 -47 ???
    Nu cumva sferele de influenta geopolitice, sunt deja … stabilite, iar americanii își vor lua “jucăria” de la Deveselu si vor cam … pleca ?!?
    Ei, bine, … sunt semnale căci cam așa se va-ntampla, și … asta, … așa, fiindcă istoria se cam … repetă !!!

  • Ignorantii mor, ignoranta traieste mai departe!!

    Foarte bun articol, Maestre!

  • Maestre hai lasa vremurile vechi. O sa aveti timp dupa alegeri, sa ne povestiti cine a fost
    cu adevarat Tito ,in comparatie cu Dej sau Ceausescu. Jugoslavi mergeau la munca in
    Germania sau Anglia, iar noi stateam in cusca sau am fost trimisi in tarile arabe.
    Noi ne duceam sa muncim acolo in acele timpuri, iar cei de acolo veneau in Romania
    pentru a fi instruiti sau pregatiti in a fi TERORISTI.
    Povestiti-ne mai departe ce se intampla cu Black-Cube si Joana D`Transilvania sau
    doctoratul ei.
    Ne intereseaza prezentul care este negru. Trecutul poate sa mai astepte pana se
    linistesc apele si putem sta de POVESTI.

    Cu stima Maestre Cristoiu,

  • Am fost acolo . In anul 1959 , pe cand aveam 6 ani , tatal meu a fost numit comandantul unitatii de graniceri din Moravita , unitate care avea in zona de actiune si celebra borna 3 , asa cum o cunosteau soldatii ( borna era intr-o zona unde nu exista fasie arata pentru ca pe acolo traversa granita paraul Moravita si zona era osor mlastinoasa si inconjurata cu sarma ghimpata) . Am prins amenajarile din jurul unitatii , care astazi nu mai exista , fiind demolata , cu fundatiile inca la vedere , cam la 1,5 km de sat . Acele amenajari cuprindeau o retea de transee si cateva cazemate , toate ridicate prin 1954 , la varful conflictului cu sarbii . Din santul drumului de la vama Moravita , soldatii au scos si o celebra pancarta cu Tito burtos , avand in mana o secure . Dupa calmarea situatiei , cand sarbii si-au dezafectat observatoarele din caramida , rezistente la focuri de arma , zona respectiva a devenit punctul cel mai cautat de cei care doreau sa treaca frontiera . Dupa niste ani , am schimbat imaginea soldatilor sarbi cu capele cunoscute de toti , cu imaginea soldatului rus de la granita estica , cu sapcile gigantice si mersul intepat . Ne-am mutat la frontiera din zona vamii Albita , unde unitatea condusa de tatal meu avea in responsabilitate 86 km de granita .

Lasă un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mircea Diaconu: „Președintele Iohannis execută al treilea mandat al lui Băsescu”

Interviu cu Mircea Diaconu, candidat independent susținut de alianța ALDE-ProRomânia, în cadrul emisiunii „Gândurile lui Cristoiu”, 10 octombrie 2019, transmisă pe Mediafax și Gandul.info

Transcrierea interviului o puteți urmări la rubrica Interviuri

Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”:



Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi