Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Gîndul de luni, 26 iunie 2017

Klaus Iohannis a tratat și continuă să trateze cu o detașare ciudată Criza politică uriașă declanșată de Liviu Dragnea. E cumva vorba de un troc?

Luni, 26 iunie 2017, au loc la Cotroceni consultări ale Preşedintelui Klaus Iohannis cu partidele politice parlamentare pentru desemnarea unui candidat la funcţia de premier.
Electoratul anti-PSD, cu partea sa de avangardă TeFeLiștii, dă semne pe rețelele sociale și chiar în stradă că așteaptă de la ziua de luni scoaterea de la guvernare a partidului rămas mai departe și după Criză la cheremul lui Liviu Dragnea.
Dintr-un anume punct de vedere, așteptarea nu-i absurdă.
Criza politică uriașă creată de Războiul conjugal din PSD, folosirea unor instituții ale statului în păruiala dintre Grupările din partid – Guvern, Parlament, CCR – ridică o întrebare ținînd de interesul național:
Cine ne garantează că după investirea noului Guvern PSD- ALDE, paranoia lui Liviu Dragnea, devenită literă de statut în acest partid neobolșevic, nu va provoca o nouă răsturnare a Guvernului?

Așteptarea electoratului anti-PSD se bazează însă și pe altceva.
Și anume pe poziția adoptată de Klaus Iohannis în decembrie 2016 după victoria zdrobitoare a PSD-ALDE în alegerile parlamentare.
Articolul 103 din Constituţie e suficient de ambiguu pentru a-i oferi preşedintelui o uriaşă marjă de manevră în desemnarea premierului. Simpla precizare, „în urma consultării partidelor reprezentate în Parlament” nu e un temei pentru ca preşedintele să fie obligat a desemna candidatul propus de coaliţia care pretinde a avea majoritatea aritmetică în Parlament.
Desemnarea candidatului n-ar trebui să însemne în chip automat şi desemnarea viitorului premier. Teoretic, desemnatul trebuie să facă rost de o majoritate parlamentară care să-i asigure trecerea Guvernului prin Parlament. În România fripturismului ca politică de stat, o dată desemnat un premier, e greu de crezut că el nu va obţine majoritatea, chiar dacă n-o avea înainte de a se ajunge la Cotroceni.

Ambiguitatea articolului 103 din Constituţie şi fripturismul ca politică de stat explică de ce, în 2012, Traian Băsescu i-a putut impune lui Victor Ponta incredibilul Pact de coabitare. Dacă Victor Ponta nu-l semna, Traian Băsescu putea desemna un alt candidat din PSD. Ca de exemplu, Liviu Dragnea, care-şi oferise deja serviciile, evident, pe şest. Poate jura cineva că Liviu Dragnea ar fi fost respins de zdrobitoarea majoritate parlamentară USL?
În 11 decembrie 2016, PSD a obţinut cel mai mare scor electoral din istoria postdecembristă. Pe fondul unei Opoziţii trăgînd să moară prin sprijinirea Guvernului tehnocrat, teoretic PSD şi ALDE puteau aborda, fără emoţii, consultările de la Cotroceni. Cu toate acestea, marii învingători în alegerile parlamentare au fost puşi de Klaus Iohannis să joace ţonţoroiul. Înainte de alegeri, Klaus Iohannis a anunţat naţiunea că nu va desemna un premier cu probleme penale. Criteriul acesta, anticonstituţional, a fost reafirmat şi după alegeri. O lege rămasă din preistoria democraţiei postdecembriste îi interzicea lui Liviu Dragnea să viseze la nominalizare. PSD şi ALDE aveau o majoritate zdrobitoare în Parlament, dar mai ales, aveau suflul electoral uriaş dat de victoria în alegerile abia încheiate. Aşa cum arăta Adrian Năstase pe blogul său, PSD şi ALDE se puteau întruni, după constituirea Parlamentului, pentru a elimina printr-o nouă lege legea din 2001, după opinia noastră aberantă. PSD şi ALDE n-au îndrăznit asta. Nici măcar nu le-a trecut prin cap s-o facă.
Singurul gest de curaj a fost cel de a nu merge la consultările din 14 şi 15 decembrie 2016, convocate de Klaus Iohannis, pe motiv că noul Parlament nu se întrunise. Convocarea făcută de Klaus Iohannis era într-adevăr aiurea. Totuşi, celelalte partide s-au dus la Cotroceni.

Pe 16 decembrie 2016, Klaus Iohannis îi trage de urechi pe cei din PSD-ALDE, pentru că n-au venit şi anunţă noi consultări pentru 21-22 decembrie 2016.
La aceste consultări, PSD-ALDE vin cu propunerea Sevil Shhaideh. De fapt, nu cele două partide vin cu propunerea asta. Vine Liviu Dragnea, care primeşte de la CExN (CPEx-ul PSD-ist) dreptul de a merge la Cotroceni cu o propunere existentă doar în capul său. A fost o premieră în istoria democraţiei româneşti. Unui om, unei fiinţe muritoare, ditamai partidul i-a dat dreptul de a propune pe cine voiau neuronii săi. Liviu Dragnea a propus-o pe Sevil Shhaideh. Liviu Dragnea și camarila sa din partid au justificat aberația prin teama ca premierul desemnat să nu fie înhățat de DNA. Așa cum vor arăta evenimentele de după, era vorba de obsesia lui Liviu Dragnea de a arăta națiunii că premierul desemnat e o simplă știucă din heleșteul său privat.
Jucînd la rupere, Klaus Iohannis a anunţat, pe 22 decembrie 2016, că va lua o decizie după Crăciun. Era o bătaie de joc la adresa PSD.
Deşi cîştigător al alegerilor, marele PSD se mulţumește doar să bombănească la acest bocanc dat în bot.

Pe 27 decembrie 2016, Klaus Iohannis anunţă c-a respins propunerea Sevil Shhaideh.
Pur şi simplu nu e de acord. Fără a-şi justifica respingerea nici măcar printr-o silabă. E drept, presa pro-Cotroceni dă, din surse, motivarea potrivit căreia soţul lui Sevil Shhaideh ar fi terorist sirian.
I-au făcut Serviciile lui Sevill Shhaideh o notă informativă în cel mai pur stil securistic?
Nu ştim.
Nu ştim şi nici nu ne ostenim să aflăm.
Într-o democraţie, chiar şi în una ca a noastră, politicienii sunt actori pe marea scenă a opiniei publice. Ei trebuie să-şi explice şi să-şi justifice fiecare gest, fiecare decizie.
De ce n-a făcut-o Klaus Iohannis?
Pentru c-a vrut să mai dea PSD un bocanc în bot.
Cu botul plin de sînge, PSD bombăne puţin, după care vine cu o nouă propunere:
Sorin Grindeanu.
Propunerea se face pe 28 decembrie 2016.
Klaus Iohannis nu catadicseşte să dea un răspuns. Pe 29 decembrie 2016, Klaus Iohannis se întîlneşte cu Sorin Grindeanu.
Liviu Dragnea apare la televiziunile sale de casă şi vorbeşte că ţină cu greu lumea ca să nu iasă în stradă împotriva lui Klaus Iohannis.
E un bluf.
Ca şi cel cu ameninţările cu milionul de oameni care urmau să iasă în stradă în ianuarie 2017.

Pe 30 decembrie 2016, Klaus Iohannis anunţă desemnarea lui Sorin Grindeanu drept premier.
Nu printr-o declaraţie de presă, cum s-ar fi cuvenit, ci printr-un Comunicat.
Deşi PSD cîştigase alegerile, Stăpînul rămînea mai departe Klaus Iohannis.
În decembrie 2016, așadar, cînd teoretic fusese pus la zid de rezultatul alegerilor, Klaus Iohannis reușește să arate națiunii că el face jocurile în România.

Luni, 26 iunie 2017, la Cotroceni merge un PSD net diferit de cel din decembrie 2016.
Criza politică declanşată de paranoia lui Liviu Dragnea de a lăsa impresia că el e Stăpînul în timp ce premierul e doar un văcsuitor al bocancilor săi, a slăbit cumplit PSD
Nu e vorba doar de majoritatea parlamentară aritmetică, aflată pe muchie de cuţit.
E vorba de capitalul politic pe care l-a pierdut PSD.
După cele două crize (a OUG 13 şi a Automoţiunii de cenzură), PSD nu mai are în spate forţa populară care să-l susţină.
În decembrie 2016, PSD a mers la Cotroceni în picioare, chiar dacă niţel curbat.
Acum merge în coate şi genunchi.
Înseamnă asta – cum speră TeFeLiştii – că preşedintele îi va juca pe PSD-işti pe foi de viţă?
Am motive să cred că nu.
Comportamentul lui Klaus Iohannis pe parcursul Crizei a fost nu numai ciudat, dar și iresponsabil.

Pe 15 iunie 2017, după ce miercuri seara PSD a retras propriului guvern sprijinul politic, purtătoarea de cuvînt a Administrației a făcut o Declarație de presă încheiată astfel:

„Rezolvarea crizei interne a coaliției este strict responsabilitatea partidelor din care este alcătuită. Președintele României garantează respectarea Constituției în cadrul acestei proceduri”.

Aceasta a fost poziția președintelui pe toată perioada Războiului conjugal din PSD.
Lesne de observat că Klaus Iohannis abordează criza politică din România ca și cum ar fi fost vorba de o criză politică în desfășurare în Bolivia. Cineva fără treabă l-a întrebat ce părere are despre Criza din Bolivia, și după ce a aflat de la consilieri că Bolivia e o țară și nu o băutură răcoritoare, a dat un răspuns formal.

PSD, ca partid de guvernare, a declanșat automat o Criză politică majoră la nivelul întregii țări. Toate cele ce s-au întîmplat de miercuri, 14 iunie, seara, pînă miercuri, 21 iunie, seara, au vizat întreaga țară și nu un partid. Instituții ale statului au fost implicate în acest Război conjugal, proiecte de interes național au fost oprite, imaginea României de țară stabilă a fost afectată în exterior, au fost compromise instrumente ale democrației: demisia, votul la Moțiunea de cenzură, procedurile legale.

Garant al stabilității și al statului de drept, Klaus Iohannis era dator cu o intervenție menită a le semnala beligeranților din PSD că țara nu poate fi apartamentul lor conjugal. Că Războiul din apartament a fost cît pe aci să dărîme blocul.
Klaus Iohannis nu și a îndeplinit datoria constituțională de a interveni pentru a-i potoli pe beligeranți.
A tratat Criza din propria țară cu o detașare de a dreptul iresponsabilă.
Sunt acestea date pentru a crede că președintele îi va dezamăgi pe TeFeLiști după consultările de la Cotroceni.
Nu numai pentru că acum, spre deosebire de decembrie 2016, Klaus Iohannis nu mai are nevoie de exerciţii publice pentru a dovedi că el e Jupînul, dar şi pentru că, dacă nu mai ales – între el şi Liviu Dragnea a avut loc un troc.
Despre ce troc e vorba?
Vom vedea în zilele următoare.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

14 comentarii pentru articolul „Gîndul de luni, 26 iunie 2017”

  • Uiiii ce fata de betivan are Mihai Tudose asta. Nu ne mai facem bine..Dragnea are probleme mari sa tot scoata din traista oameni sub valoarea lui. 🙂

  • Cu alt moral furi pe teren, #noaptea-ca-hoții- protejați-de-binomul-SRI-PG, când știi că execuți în câmpul tactic planul binomului, în care se includ și serviciile de pază și protecție, în caz de Doamne-ferește!
    De asta l-au blocat pe Cătălin Voicu; să nu iasă la iveală Doamne-ferește! Să prevină depistarea prcoceselor verbale modificate la BEJ de executanți, dar comparabile – Doamne-ferește!- cu cele nemodificate (primite de partide din secțiile de votare).

    PS. Niciodată nu se fură voturi printr-o singură metodă de fraudare. Unele sunt mai nesigure decât altele, dar diversitatea lor are motivele ei ascunse de adaptare la tipul de scrutin și mai ales la potențialul executanților instruiți la școala de securitate națională a hoției electorale.

    • Cine își propune să trasnforme candidatul PSD din câștigător în perdant are de realizat trei planuri:

      1. Să anihiileze – prin hoție electorală – cantitatea de voturi furată de PSD.

      2. Să se apropie – tot prin hoție electorală – pe cât posibil, de echilibrarea balanței, adică de furat cam atât cât PSD obține cinstit, pe merit.

      3. Să obțină coparticiparea binomului SRI-PG(DNA) cu mecanismul de securitate electorală din dotare și asistența tehnică de specialitate 😆 fraudologică, pentru răsturnarea balanței. Când interesul național nu se descurcă astfel, poate obține serviciile binomului și la realizarea în siguranță deplină a planuuil nr.2, eventual să-l depășească la fel ca-n 2014. 😆

  • Erată și completare:
    în niciun caz – după plecarea lui Dan Andronic – ceilalți lucrători operativi n-au evacuat clădirea sărind, panicați, imediat după Andronic, pe geamuri și bbalcoane ca la incendii.

    Vă spun de ce misiunea i-a obligat să mai stea MULT după miezul nopții:
    # noapteacahoții se numărau, la B.E.Județene din Prefecturi + sector 1, procesele verbale aduse din județe și modificate de judecătorii plantați de binomul SRI-PG în cîmpul tactic organizat nu peste tot ci numai în câteva suficiente județe pentru a răsturna balanța cu ordinul.. de mărine al sutei de mii de voturi schimbate de la Geoană la Băsescu.
    100.000 de voturi luate de la unul și transferate la celălat mărește (sau recuperează) decalajul dintre cei doi finaliști cu 200.000 voturi.
    Degeaba spunea Dîncu din estimare ”Am învins, cu plus 0,33 % în plus!”. Nu se doarme în echipă fără confirmarea rezultatului FAPTIC, de pe teren, ca să răsufle toți ușururai, or așa ceva… era posibil numai după ce se trăgea linia realității mai spre dimineață. Numai mult în noapte se putea afla cîte procese verbale și cu ce cantități au fost modificate.

    ”Când veți afla adevărul, la ora exactă 😎 , veți avea un șoc” 😆

  • PNL anunţă măsuri drastice după constatarea plusului la inventarul cu bile, de după moțiune, inclusiv o posibilă comisie parlamentară de căutat… o explicație a relației din aritmetica nebunilor: 249=251. 😆

    Aveți puțintică răbdare!
    Vă dau eu explicațiile, inclusiv una prin care vă spun exact numele și prenumele parlamentarului pe care să-l întrebați mai precaut, ca să nu-i produceți vreun șoc:
    – Băi, fă, ia spune-ne nouă frumos ce număr ai avut pe tricoul în care zici c-ai jucat prezent la votarea moțiunii, din filmulețul dat cu numărarea rapidă de stiripesurse?

    Vă pot spune de pe-acum:
    – ”Când veți afla adevărul, veți avea un șoc”. 😆

    La urmă vă veți îndrepta pușcă spre tipa aia șatenă, strigătoare a apelului- Bran Ioana – să vă spună ce vrăji a făcut pentru partidul ei, ca să strecoare numai din strigare, în echipă, PSD-iști prezenți… când de fapt erau absenți.
    Apoi s-au strecurat bile suplimentare în numele celor figuranți prezenți în lipsă, însă asta presupune utilizarea nu doar a metodei de fraudare cu 4 bile introduse simultan în borcane, ci și trecerea pe la urne a unor votanți… de două ori prin fața borcanelor. 😆
    Adică atunci când un PSD-ist votează de două ori, pune în borcane bilele în numele absentului, dar mai rezolvă ceva: contribuie la realizarea planului fictiv de creștere a numărului de votanți FILMAȚI la repezeală, peste numărul real al celor care au votat efectiv… cel puțin o singură dată.
    Cu alte cuvinte:
    – Viața bate filmul. 😆

    • Între timp, PNL poate să câștige timp construind ”Comisia parlamentară de subtilități și scamatorii”.
      Nu va ieși din căutare cu mâna goală, așa cum va pățită cealaltă comisie, a orbilor în bezna nopții. Comisia aia împotriva hoților adunați să-și numere recolta de voturi furate în câmul tactic moșit în grup infracțional organizat de binomul SRI-PG.
      Membrii aceastei comisii parlamentare de beznă 2009 nu au reușit nici măcar să stabillească ora adevărată a plecării atunci din casa lui Oprea a CTC-iștilor jucători – inspăimântați acum – adică n-au reușit să pună capăt felului în care comisia este luată în bătaie de joc cu declarațiile publice contradictorii:

      – Gabriel Oprea zice că musafirii au plecat pe la orele 22:30-23:00 și precizează fără echivoc că în casă nu mai era niciun picior de musafir:
      – Dan Andronic susține, mult mai rațional, că a ajuns la Oprea pe la 22-22:30 și a stat cam peste 2 ore, adică, oricum ai lua-o, el a plecat DUPĂ MIEZUL NOPȚII, pe la 00:01-00:30 😆 , dar nu odată cu musafirii rămași în continuare să-l sărbătorească pe demult plecatul general Neculai (Onțanu se laudă cu altă oră exactă -20:00 – când a plecat de la Oprea ca săp nu certe nevasta că-și serbează ziua prin străini 😆 )

      În concluzie toți contribuie la opraâiunea de ascundere a orei șocante de plecare fiecare la casa lui mai spre dimineaâță, pe răcoare 😀 ; în nciun caz, după plecarea lui Dan Andronic- ceilalâlți lucrători operativi n-au evazuat clădire sărind panicați, imediat după Andronic, pe geamuri și balcoane, ca la incendii. 😆

      Știți de ce musafirii lăsați de Andronic în casa lui Oprea după miezul nopții de 6-7 dec 2009, s-au bulucit la ieșire imediat după plecarea lui Dan Andronic?

      – Ca să le iasă ora exactă de plecare raportată de Oprea: 23:00, ha, ha, ha, ce-mi plag glumele comisiei orbilor! 😆

  • Nu prea inteleg ce nu e de inteles si trebuie atat de mult dezbatut?! Herr president s’a ales cu garantul scaunului pentru al doilea mandat cu sustinere atat USA cat si UE lucru ce duce direct la sustinere vrand-nevrand si din partea „opozitiei”, iar asta era singurul lucru care il interesa. De amu isi vede doar de treaba detasat, nu mai are nevoie de geaca rosie, are tot timpul din lume sa isi construiasca pas cu pas si „guvernul meu”.
    Sfarsitul povestii.

  • Purtătoarea de pijamale de la Cotroceni se tot laudă nevoie mare cu ”Președintele este (sau a fost) informat” de parcă ar fi un merit sau o atribuție prezidențială îndeplinită exemplar.
    E doar un artificiu de exprimare înșelătoare cu pompa de umflat activitatea gonflabilă a președintelui tare – cunoscător – ca nuca-n perete.
    În probleme de constituționalitate este la fel de cunoscător fiindcă este informat de SRI.
    SRI ține Constituția ascunsă într-un seif mic, băgat într-un seif mare, care este ascuns într-o cameră de siguranță națională, cu pereți metalici și ușă groasă de jumătate de metru, ca la băncile cele mai sigure.
    De jur-împrejurul camerei păzește o trupă specială de antiteroriști, îndesați din jumate în jumate de metru, iar în jurul clădirii mușună o divizie de soldați de elită, special instruiți să știe cum să recupereze Constituția în caz de Doamne ferește!

    Împreună cu o armată de 5 generali constituționali, așa arată renumita divizie SRI de apărare a Constituției. 😆

    Divizia îl informează pe președinte de câte ori vrea să știe ce scrie și cum se citește în Constituția apărată ca ochii din capul generalului Coldea, sub competenta îndrumare a directorului Eduard Hellvig, fără de care nu mai are farmec nicio informare.

    De aia – în probleme de constituționalitate – președintele nu greșește niciodată. Cum să nu-l lauzi, când se dovedește atât de bine informat din toate direcțiile și diviziile?

  • Ein kleines, kleines, kleines demokratisches Bălăceanca Land:
    majoritatea alege (în decembrie) şi minboritatea decide (în iunie).

    Take, Ianke şi Cadîru
    I-au făcut ţării hatîru’
    Să salveze naţiunea
    La pachet cu moţiunea.

    Să aibă şansă destulă,
    Iţic s-a-mpăcat cu Strulă,
    Pambuci a umplut paharul
    Şi Zorba ne-a trântit darul.

    Tăriceanu ţinea cheta,
    Dragnea la tâmplă Beretta,
    Toţi ne-au dus de nas cu golul:
    Cum e turcu-i şi chistolul!

    Linia trasă nemţeşte
    Se-apucă de ne vorbeşte
    De sus, aură debilă:
    „Avem o ţară stabilă”.

  • Experimentul Bolivia este o stare de spirit, românească, potrivit căreia chibiţii politicii se consumă infinit mai tare – de pe margine – decât preşedintele detaşat de fie indiferent şi neimplicat din interior. Asta cănd nu-i jucător cu jucărele cum ar fi: premierul meu, guvernul meu, TeFeLeul meu, protestul meu, românii meu, casele meu, profitul meu, ghinionul lor.
    Constituţia meu zice mereu:

    Art 80 alin (2): „Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice”.

    „Adică asta nu-i treaba meu, că numai eu trebuie s-o respect pe Constituţie mereu şi să veghez la buna funcţionare, dar numai a Palatului meu, că asta-i singura autoritate publică din gândul meu. Celelalte publice n-au autoritate ca a meu şi n-au decât să-şi rezolve nepotrivirile de caracter.
    După experimentul meu, potopul!”

  • „Pe 27 decembrie 2016, Klaus Iohannis anunţă c-a respins propunerea Sevil Shhaideh. Pur şi simplu nu e de acord. Fără a-şi justifica respingerea nici măcar printro silabă”.

    Preşedintele era obligat să motiveze respingerea.
    Nu-i vina lui, ci a consilierei constuţionaliste de mâna a doua; nu-i prima dată când dovedeşte că-i toantă plătită degeaba. Consilierul la paralele trebuia să ştie cel puţin de existenţa a două decizii CCR nr.356/2007 şi nr. 98/2007. În ambele s-a statuat asupra obligativităţii preşedintelui de a-şi motiva respingerea propunerii premierului de numire a unui ministru prin remaniere. Pe scurt, în a doua decizie CCR spune că nu se poate freca menta la infinit cu refuzul unei numiri, adică eternitatea nu-şi are locul în viaţa reală a politicii, ci trebuie stabilito o formă de limitare a infinitului; altfel norma constituţionbală ar rămâne inaplicabilă şi nu se cade una ca asta într-o lume normală. În niciun caz nu-i permisă respingerea fără motivarea justificativă a preşedintelui.
    Poate veţi spune că nu-i totuna o numire de ministru prin remaniere cu o desemnare de candidat la funcţia de prim minisrtru.

    În prima decizie:
    „Nu este de admis ca în conținutul art. 85, structurat în cele trei alineate pe cele trei ipoteze, să existe fundamentări diferite și chiar discriminatorii cu privire la statutul candidatului la funcția de ministru”.

    Alin 1 din art 85 se referă chiar la desemnarea candidatului de premier:
    „Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament”.

    Aceeaşi fundamentare si tratamentul nediscriminatoriu se referă la relaţiile Preşedintelui cu Parlamentul şi respectiv cu premierul în funcţie, însă trimiterea expresă la toate cele trei alineate ale art. 85 impune acelaşi tratament privind desemnarea candidatului de premier prevăzută la alin 1.

    Tot în prima dec: „În toate cazurile respingerea candidaturii trebuie să fie motivată”.

    După respingerea motivată destul de consistent de Traian Băsescu (propunerea de numire a Noricăi Nicolai ministru al Justiţie), CCR spune:
    „În consecinţă, Curtea Constituţională urmează să constate că, în aplicarea art.85 alin.(2) din Constituţie, Preşedintele României, neavând drept de veto, poate să ceară primului-ministru o singură dată, motivat, să facă o nouă propunere de numire a altei persoane în funcţia de ministru”.

    „primul-ministru are obligaţia să propună pentru funcţia de ministru o altă persoană”

    Obligaţia unui preşedinte de a-şi motiva păsărele din cap – inclusiv privind propunerea de candidat la funcţia de premier – are şi o componentă politică esenţială legată de informarea electoratului care care – eventual – urmează să-şi exercite prin vot voinţa de a-l sancţiona politic pe preşedintele supradotat cu colivia cât casa. Cum care casă? 😆

    Desemnarea unui măgar candidat la funcţia de premier poate fi tratată şi la CCR şi la psihiatrie, chiar dacă propunerea nu vine de la nimeni. 😆 .
    –––
    Din aceeaşi primă decizie CCR nr. 356/2007, un
    premiu de consolare pentru crema capacităţilor ministeriale, pentru invenţia de invidiat, pentru retragerea demisiilor ca banii de la alba-neagra:

    „În conformitate cu art. 6 din Legea nr. 90/2001, demisia se anunță public, se prezintă în scris primului-ministru și devine irevocabilă în momentul în care s-a luat act de depunerea ei, dar nu mai târziu de 15 zile de la data depunerii. Caracterul ei irevocabil îl privește numai pe autorul demisiei, și aceasta înseamnă că autorul nu mai poate reveni retrăgându-și demisia”.

    • A doua decizie – nr. 98 – este din 2008.

    • Bineînţeles, preşedintele poate fi şi reales, tot motivat, pentru cît de respectuos şi-a argumentat respingerile în timpul primului mandat.
      Respingeri de tot soiul, cum ar fi cea deosebit de importantă a propunerii de numire a ministrului interimar al cercetării cutremurelor de neprevenit.
      De asta cutremurele nu ne lasă să dormim, că s-ar putea să murim sau să ne dilim din zgâlţâială, fără să ştim exact la ce adîncime s-a aflat placă tectonică vinovată. 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *