Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
Ceremonia de investitură de la Cotroceni – un moment care mi-a întors stomacul pe dos
Potrivit site-ului oficial al Preşedintelui României, care se deschide cu poza lui Klaus Iohannis în fotoliu, zis şi prezidenţial, cu coatele aşezate didactic pe birou ca pe catedră, şi de ambele părţi cu instrumente presupuse de lucru (dosare, stilouri, foi de hîrtie) ca să ştim noi că şeful statului lucrează şi nu sforăie, joi, 29 iunie 2017, în cadrul Ceremoniei de depunere a jurămîntului de investitură în funcţie a membrilor Guvernului României, preşedintele a ţinut un Discurs.
Aşa i se spune din punct de vedere oficial textului citit de Klaus Iohannis cu tăceri şi surîsuri calculate, semn că l-a repetat în oglindă, cu fosta Puşcalău în spate, pe post de regizor de platou şi de duioasă curăţătoare de scame.
În realitate, aşa cum s-a văzut nu numai din conţinut, dar şi din întreaga prestaţie actoricească a vorbitorului, n-a fost un discurs la o ceremonie.
Discursuri ţin preşedinţii din Europa luminilor, nu cei din Balcanii fleicilor şi mujdeiului.
Klaus Iohannis a ținut altceva, din lumea românească a secolului al XIX, lumea relațiilor vătaf – slugă, genial surprinsă în Arendașul român de I. L. Caragiale.
Practic, preşedintele României, ţară membră a UE şi a NATO, a folosit prezenţa membrilor noului Guvern la el acasă pentru ceea ce frizerii ar numi, A şterge pe jos cu ei, elevii de liceu, A le freca ridichea, birjarii, A-i călca în picioare, iar bărbații de la clasa a doua a trenurilor accelerate, A se p..a în capul lor.
Despre ce şi cum a zis Klaus Iohannis, s-a scris suficient de mult pînă acum pentru a mai repeta şi eu între hotarele acestui spaţiu virtual.
Zicerile prezidenţiale au stîrnit orgasme politologice în rîndurile TeFeLiştilor de toate vîrstele, profesiile şi sexele, de la vînzătorii de la Mall pînă la intelectualele cu mustăţi.
După o săptămînă în care TeFeLiştii s-au dat de ceasul morții în spaţiul mediatic la priveliştea lui Klaus Iohannis tropăind bătuta cu Liviu Dragnea, momentul din seara lui 29 iunie 2017 i-a liniştit ca un ciocan de lemn administrat în capul persoanei căzute în criză de isterie.
În fine, cel bătut pe umăr de Donald Trump le-a zis-o PSD-iştilor!
Despre tot ce-a făcut PSD-ul lui Liviu Dragnea în perioada de turmentare, de la retragerea sprijinului politic pentru Guvernul propriu pînă la desemnarea drept premier a unuia dintre cele mai hulite persoane din România, am scris zi de zi.
Nu mai repet cele scrise şi zise.
Ţin doar să precizez că textele mele au fost infinit mai dure decît compunerea citită artisticește prost de Klaus Iohannis pe post de Preşedinte al Republicii.
Cu toate acestea, momentul de la Jurămîntul de investire mi-a întors stomacul pe dos.
Las la o parte că de la Preşedintele României, cel ales de Popor pentru a interveni prompt şi util în balanţa Puterii, nu doar muştruluieli publice ale liderilor PSD şi ALDE ne aşteptam.
Klaus Iohannis consumă o porţie importantă din bugetul funcţionarilor publici pentru a acţiona și nu pentru a da din gură.
Din gură dăm noi ori de cîte ori Guvernul, majoritatea parlamentară, într-un cuvînt, puterile din stat o iau razna.
Facem doar asta, pentru că doar asta putem.
Preşedintele are la dispoziţie însă multe instrumente prin care poate acţiona ori de cîte ori alte puteri în stat deraiază riscînd să ducă țara de rîpă.
Criza politică din ultimul timp n-a fost o criză internă a unui partid, cum a tot încercat Klaus Iohannis s-o minimalizeze în chip iresponsabil.
A fost o Criză a unui partid devenită Criză politică a ţării prin faptul că PSD e partid de guvernămînt.
A sta cu mîinile încrucişate şi a urmări Criza politică din România ca şi cum nu s-ar petrece în ţara condusă de tine, ci în cea condusă de Nicolas Maduro, mi se pare o incredibilă iresponsabilitate din partea lui Klaus Iohannis.
Momentul cu muştruluielile n-a schimbat nimic în ordinea lucrurilor.
Liviu Dragnea s-a jucat – și se va mai juca, fiți siguri – de-a schimbarea Guvernului, Călin Popescu Tăriceanu de a autoMoțiunea de cenzură, la Victoria a venit un Guvern care întruchipează tot ce a mai rămas în materie de cadre unui PSD devenit proprietate de Teleorman a lui Liviu Dragnea, noul Program de guvernare e pe cale să dea țara peste cap.
Momentul de la Cotroceni a creat doar epilepsii de entuziasm în rîndurile presei prezidenţiale.
Despre o splendidă inutilitate a vorbelor lui Klus Iohannis au mai scris şi alţii.
Mie însă mi s-a întors stomacul pe dos în faţa exerciţiului de umilire publică a unor oameni.
Din motive care-mi scapă, am oroare de exerciţiile publice de umilire a altora indiferent de cine sunt alții și de cine se pretează la asemenea ghiorţănism:
Poliţist, procuror, inspector ANAF, lider de partid, premier, preşedinte.
În frecarea ridichii cuiva în public eu nu văd altceva din partea autorului decît un comportament de vătaf.
Poţi fi aspru fără a umili.
A umili pe cineva în public e semnul că-ţi lipseşte minima educaţie dată de cei șapte ani de acasă.
Cînd exerciţiul de umilire e comis de şeful statului în direct şi are drept victime demnitari ai României, el depăşeşte ghiorţănismul de nou ciocoi pentru a fi o lovitură de imagine dată României.
Numai într-o ţară din afara spaţiului civilizat preşedinţii, milițienii, dictatorii, şi şefii de clanuri şterg pe jos cu alţii în public.
Dînd curs acestei revolte de a vedea oameni în toată firea umiliţi în public, am intervenit joi seara la România 9, emisiunea de la TVR a lui Ionuţ Cristache.
Prezent în studio, Mircea Dinescu şi-a exprimat nedumerirea faţă de lipsa de reacţie a celor umiliţi de Klaus Iohannis deşi respectivii erau miniştri, şefi de Parlament, şefi de partide.
Poate că Mircea Dinescu n-avea dreptate reproşîndu-le celor muştruluiţi de Klaus Iohannis ca nişte slugi care n-au scos căciula la ivirea boierului, că n-au reacţionat acolo, la ceremonie.
După ceremonie, unul dintre ei, unul măcar, Liviu Dragnea sau Călin Popescu Tăriceanu, putea interveni la un post tv de ştiri pentru a-şi exprima revolta faţă de exerciţiul de umilire publică.
Nici unul dintre cei prezenţi n-a reacţionat la ceea ce era punerea la îndoială a demnităţii umane.
Nici măcar pe Facebook.
Din opera lui Cehov m-au preocupat, printre altele, slugărniciile faţă de şefi ale funcționarilor din Rusia ţaristă.
Da, şefii sunt nişte zbiri, nişte vătafi, nişte stalinişti în formare.
Da, dar subordonaţii nu reacţionează la umilirile publice la care-i supune şeful.
Despre schiţa lui Cehov, Triumful învingătorului, am scris ca despre una dintre cele mai şocante radiografii ale birocraţiei ţariste întemeiate pe slugărnicie, precursoare a atmosferei de supunere din stalinism.
Doi tipi – tată şi fiu – sunt invitaţi de Lăsata Secului la şeful lor acasă, Alexei Ivanici Kozulin, să mănînce blinii.
„Cu dreptul lui de şef al nostru, căruia totul îi era îngăduit”, Alexei Ivanici Kozulin „le înşira celor doi povestioare, străduindu-se să fie şi spiritual”.
Naratorul, băiatul, îşi aminteşte:
„Nu ştiu dacă spunea ceva cu adevărat hazliu, dar îmi aduc aminte că tata mă tot înghiontea, şoptindu-mi:
– Rîzi!
Şi eu mă executam, rîzînd cu gura pînă la urechi. La un moment dat, de atîta rîs, am scos chiar un scheunat, care a atras asupra mea atenţia tuturor.
– Foarte bine! – mi-a şoptit tata. Bravo! Se uită şeful la tine şi rîde… Te pomeneşti că-ţi dă postul de subşef de birou!”
În final, şeful îi pune pe cei doi să alerge în jurul mesei şi să cînte cocoşeşte.
Reacţia celor doi?
„Tata a zîmbit, s-a roşit de plăcere, şi a început să alerge cu paşi mărunţei în jurul mesei. Eu – după el.
Făceam amîndoi: «Cu-cu-ri-gu!» Şi alergam din ce în ce mai repede. Alergam şi mă gîndeam:
«Precis mă face subşef de birou!»”
La vremea cînd am citit schiţa şi am scris despre slugărnicia la Cehov, m-a încercat o adiere de compătimire faţă de cei doi.
Acum însă, mai sceptic într-ale firii umane, mă gîndesc că pînă la urmă cei doi erau cîştigătorii.
Şi dacă după scena asta de umilire băiatul ajunge subşef de birou?
Mare brînză să alergi în jurul mesei şi să cînţi cocoşeşte!
Da, dar subşef de birou e ceva.
După aia, poţi şi tu, la rîndu-ţi să-i pui pe alţii să alerge în jurul mesei şi să cînte cocoşeşte.
Din această perspectivă, cei umiliţi de Klaus Iohannis în direct și la oră de vîrf nu trebuie compătimiţi.
În definitiv, ce mare brînză să-ţi toarne preşedintele în cap rahat?
Îl înghiți, pentru că nu-ți permiți nici să te ștergi de el pe furiș, știind însă că după aia ești ministru.
Și dacă ești ministru, poți fi și tu autor al unor exerciții publice de umilire a altora.
Momentul jenant de la Cotroceni, imposibil într-o țară civilizată, unde asprimea nu se confundă cu gesturile de vătaf, a fost creat nu numai de fudulia de Stăpîn a lui Klaus Iohannis, dar și de supușenia de slugi a liderilor PSD.
Comentarii
29 comentarii pentru articolul „Ceremonia de investitură de la Cotroceni – un moment care mi-a întors stomacul pe dos”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Jos pălăria! 😆 Așa ceva…
–
Președintele Tribunalului Timiș, Adriana Stoicescu:
–
”Nu vă place Banciu? Uitaţi-vă la Discovery.
Vă enervează Ciutacu sau Gâdea? Uitaţi-vă la film.
Nu agreaţi stilul lui Cristoiu? Faceţi integrame”.
–
”Anticorupţia înseamnă judecători independenţi.
Magistratura înseamnă întâi de toate onestitate. Aplicarea legii, în litera şi spiritul ei, cu responsabilitate şi curaj.
Magistratura nu înseamnă privilegii şi putere. Înseamnă respectul faţă de cei aflaţi în faţa noastră, care aşteaptă de la noi să fim drepţi şi atât”.
–
http://www.stiripesurse.ro/pre-edintele-tribunalului-timi-atac-fara-precedent-la-kovesi_1205507.html
”Astăzi, in calitate de judecător independent, susţin demersul procurorilor din DNA şi solicit, la rândul meu, Consiliului Superior al Magistraturii, garantul independenţei justiţiei, apărarea independenţei procurorilor din DNA care au cerut acest lucru”.
A turbat lupoaica înnebunită.
Opriți timpul! Clipa asta… 😆
–
”NEBUNIE totală în RĂZBOIUL din interiorul DNA. Membri ai Inspecției Judiciare sunt cercetați/surse”
–
http://www.stiripesurse.ro/nebunie-totala-in-razboiul-din-interiorul-dna-membri-ai-inspec-iei-judiciare-sunt-cerceta-i_1205474.html
Cum îi cere ministrul Tudorel Toader opinia lui Mihai Viteazul Tudose?
– Te rog, dă-mi și mie de pe biroul tău ”Opinia de Brăila”, că mă plictisesc. 😆
Care materie din programa de apărare și securitate – predată în Academiile SRI – are legătură cu competența miniștrilor și activitatea de guvernare?
–
Apărararea averii personale specifică parvenitismului.
Securitatea știe de ce și cum: 😆
”Eu te-am făcut, eu te propulsez, eu te apăr. Altfel, tot eu…”
Buboiul înregistrărilor dim DNA tinde să explodeze în CSM și împejurimi.
Asta-i partea naturală din ironia sorții înregistrărilor și interceptărilor puse, ca un bumerang, în slujba luptei împotriva fărădelegilor nelegiuiților. 😆
Erupția vulcanului DNA , ”Noi suntem Buboiul”, sparge toate așteptările… de efect. 😆
Bomba ”Buboiul” cu efect întârziat și-a aprins de la sine putere fitilul cu ceas. 😆
”Când veți afla adevărul”, veți avea o undă de șoc de la Buum! Unde undele se aseamănă se adună.
–
Epoca lipsă.Tudorel Toader:
”A venit vremea clarificărilor la DNA, de 10 ani instituția nu a fost verificată”
–
”Susținem cu toată convingerea continuarea luptei împotriva corupției, dar vă rog să reținem că lupta împotriva corupției nu înseamnă numai DNA, nu înseamnă numai aplicare de pedepse și condamnări. Deci înseamnă, în primul rând, prevenirea faptelor săvârșirii faptelor de corupție, urmând ca urmarirea penală să fie ultima soluție”
Culmea controlului cu efect întârziat!
Să scormonească în DNA ultimii 10 ani și la urmă să-l dea afară pe Daniel Morar din Curtea Constituțională. 😎 😆 👿
În principii 😆 e competent și conștient Ministrul Justiției, Tudorel Toader, dar are ceva din mersul racului cu viteza melcului. 😆
Când n-am ce face și mă gândesc la finalitatea actelor sale de curaj, mă trezesc cu un sentiment acut de nesiguranță. Uneori numai cu viteza de reacție optimă se trece pârleazul. Degeaba câștigi un proces după falimentul și lichidarea debitorului perdant. Te umpli de inutilitate ridicolă cu dreptatea în mână. Ministrul Toader parcă n-are nici demaraj, nici linie de finiș.
–
Nu-i tot atât de grav ca-n cazul în care mi-aș dori sau m-aș aștepta ca juristul Mihai Viteazul Tudose să rezolve/aleagă o problemă/direcție de natură judiciară. El e doctor numai într-o materie furată de la SRI pentru o calificare neprofesată. Uite că se poate ca un prim-ministru să nu fie bun la nimic altceva! 😆
Maestre,
❓ „Pentru că au Dunărea la îndemână, brăilenii sunt probabil singurii români care nu s-au pișat niciodată la copac.”(sursa- timesnewroman.ro)
Acu’, brăileanul Tudose a ajuns la București deci probabil o să-i ia copacii lu’ Gabriela Firea la numărat? De curiozitate. Sau poate o s[ termine Canalul Dunăre-Marea Neagră în amintirea vremurilor bune? 😆
Casa de corecție:
În aceste condiții, nu-și are locul admisibilitatea normelor securiste și a cadrelor formate în sistemul specific celui interzis de lege, oricât de civili s-ar pretinde astfel de absolvenți care n-au chemare în niciun fel de muncă cinstită, darămite să-i scapi în vechimea meseriei politice.
Mihai Tudose – cu numai vreun an și jumătate muncă de jurist amator, fără stagiu, în toată viața lui – a ajuns în guvernul anterior ministru al economiei, ca și cum un contabil cu vechime de 25 de ani ar fi mai potrivit să fie numit ministru al justiției; nu mai zic cum sună în guvernul operaților estetic dacă ar avea și contabilul justiției activitate practică de nici 2 ani la un CAP sau la o grădiniță de sector unde a trăit din alimentele copiilor.
Să-l salți acum cu trambulina – specifică – de servciu, până-n vârful guvernuiui, doar fiindcă pe Mihai Viteazul Tudose nu-l mai recomandă nimic altceva decât furturile academice, diplomele de uz neguvernamental și alte forme de inactivitate dovedită, asistate cu nesimțire provocatoare de moașele gradate ale Academiei SRI ”Mihai Viteazu” înseamnă exces de sfidare cu tupeu iresponsabuil.
–
Avem aici o contradicție flagrantă, reliefată de legile și Constituția care interzic accesul gradaților din servicii și al colaboratorilor acestora, în orice formă, prin Guvernul și Parlamentul României.
În aceste condiții, nu-și are locul admisibilitatea normelor securiste și a cadrelor formate în sistemul de educație specific celui interzis de lege, oricât de civile s-ar pretinde astfel de absoșlvenți care n-au chemare în niciun fel de muncă constită, darămăte să-i scapi în vecjimea meseriei politice.
Cine vrea să profite de educația și diplomele de serviciu, dăruite cu atâta promtitudine de largă răspândire din Academia Epoleților, n-are decăt să spele putina politică și să rămână în mediul ales cu atâta devotament, acolo unde a înțărcat Mihai Viteazul iapa politică în folosul SRI.
–
Repartizarea – pentru stagiu, practică și deserviciu epoletizat – în Guvern și Parlament a celor formați în slujba muncii de servicu este de fapt o infiltrare securistă a școliților de serviciu, în mediul politic, unde accesul este interzis de lege și generează o formă specifică de incompatibilitate.
Asta necesită un tratament de urgență, ori la CCR, ori la Bălăceanca. Acest guvern de cadre epoletizate îmi spune că Tăriceanu n-ar mai cuteza să deranjeze originea omului specializat în domeniul Academiei Vitejilor care n-au nici în clin, nici în mânecă de-a face cu guvernarea, cu munca profesională a unui ministru, cu rigorile materilor corespunzătoare unei activități în condiții de competentă.
–
Angajarea în Guvern și Parlament după recomandările securiste bat așteptările nepotismului. De bine, de rău, nepoții și ceilalți afiliați ai famigliei au origini diferite, tați și unchi diferiți, cu ceva șanse de confruntare în lupta benefică a contrariilor, pe când Statul Securistic e unic și își formează la unison fariseii standardizați, născuți să conducă destinele unei nații.
–
Nu disperați!
Nu mai avemn mult până când singurele studii și diplome recunoscute în România vor fi umpluturile securiste moșite de Academia SRI ”Mihai Viteazul” și cadrele lor reformate după principiul democrației de căcat al aceluiași bulgăre de zăpadă.
Includem aici unicitatea valorică a diplomelor la kilogram din toate unitățile 😎 de ”învățământ” de același GRAD 😆 etalonat, ca Academia de Stințe a ale Securității Naționale ”Maior George de Washington”, incubator tot al SRI, de largă respirație cuprinzătoare de alți fondatori de elită, Ministerul Apărării și Ministerul de Interne, adică un fel una-n alta:
Matroska Serviciului Român de Informații în deplină Securitate. 😆
Ne așteaptă pandemia Matroskanilor fătați din unicele diplome utilizabile, cu valoare de întrebuințare securizată.
diplomației de ,ține
diplomația de sine… stătătoare. 😆
😛 😀
Se poate întâmpla ca o glumă să fie amuzantă tocmai datorită calității de a fi una extrem de proastă.
Asta nu înseamnă că nu știm să apreciem umorul de calitate și nici că ambele părți – enunțătorul glumei proaste și ascultătorul amuzat… de altceva decât își imaginează povestitorul – au contribuit în egală măsură la spectacol și merită același premiu (notă).
Ar fi ca și cum un judecător nu reușește să distingă între gradele diferite de contribuție a părților la declanșarea conflictului în cauza dedusă judecății și, din acest motiv fie achită și condamnă la fel ambele părți.
O asemenea egalitate de tratament ne trimite cu gândul la aceeași notă proastă la purtare, acordată vorbitorului de la pupitrul prezidențial și respectiv ascultătorilor tăcuți, fiecare cu premiul propriu de consolare în gând. Din această pricină, părțile nu pot ieși egale nici măcar după nivelul de compătimire… meritat. Nu mai zic de inegalitatea populară stridentă: ”proști, da’ mulți”
…și, din acest motiv, fie achită, fie condamnă la fel ambele părți.
De regulă, când se întămpla așa ceva, una dintre părți a fost favorizată (sau, respectiv, nedreptățită) prin utilizarea – la judecată – a unor unități de măsură diferite. Dublul standard încearcă să ascundă deficiențele de raționament.
Am crezut ca ai produs iar o comparatie intre doua situatii care au ceva vag in comun. Dar dupa aia mi-am amintit alt banc sovietic care ar putea sa fie in avantajul tau, dar nu in felul in care ai putea crede tu ca e.
……………………………………………
Din sala de judecata iese un judecator razand cu lacrimi. Un alt judecator aflat pe hol il opreste si il intreaba de ce rade asa de tare
– Tocmai am auzit cel mai tare banc pe care l-am auzit vreodata.
– Pai spune-l sa rad si eu
– Nu pot, tocmai i-am 15 ani in Siberia celui care l-a spus
…………………
Revin: nu e in favoarea ta din motivul pe care il crezi tu. Ci din altul care iti scapa.
Impresionant!
N-am cum să-ți apreciez ingeniozitatea, din moment ce numai tu știi ce-mi scapă, dar îmi place cum te consumi de grija altuia, acorzi avantaje și-apoi te îndoiești de efectul lor. Ca un altruist în curul gol.
🙄 😮 😳
Dar nu trebuie sa mergem asa departe
Aici pe blog: slugărnicia comentatorilor cu pensia asa de mica incat il numesc pe dl Cristoiu maestre inclusiv la doua noaptea, poa sa fie maestrul cazut in şanţ sau la BAR?
………………………………..
Nu, dl Cristoiiu nu va poate mari pensia. Si da, dlui Cristoiu i se intoarce stomacul pe dos sa va vada slugarnicia. Da şefu, aşa e şefu, genial, şefu. Nu-i aşa maestte că…?
O secretara stă în fața biroului lui Stalin la Kremlin, mareșalul Jukov iese din birou dupa o întâlnire cu Stalin, secretara îl aude şoptind furios: „mustață asasină!”. Secretara intra fara sa mai bata la usa si ii spune lui Stalin „Tocmai l-am auzit pe Jukov spunând” mustață asasină „! Secretara iese din birou, Stalin îl cheama inapoi in biroul lui pe Jukov. „Pe cine ai avut în minte cand ai zis” mustață asasină „? Întreabă Stalin. „De ce, Iosef Vissarionovich, pe Hitler, bineînțeles!”. Jukov iese din birou, Stalin o cheamă pe secretara. „Și tu de cine credeai că zice Jukov?”
😛
In apa se vede invers
Bei, prăpăditule, iar lucrează canabisu simultan cu compunerile tale gramaticale? ia-ți cămila si cântă la altă masă. Ești atât de prost ca dacă ți-ar da vânzătoarea o gogoașă, ai refuza-o fiindcă e găurită. Maestrul are dreptate, ăla nu a fost moment solemn ptr istoria recentă a României, ci o nouă dovadă că fanarioții stăpânesc țara.
🙁
NICU CERNAT
Ești probabil atât de gras că nu știi decât trei litere de la alfabet- KFC. Ptr restul, faci importuri. NICU CERNAT, cu virgulele stai prost, da le ceri altora să fie corespondenți la Academia Română-
Tu scrii așa: „Așa că, nu mai invocați DEMNITARII României…”
Între „că” și „invocați” nu punem virgulă, profesoraș de duzină, are și lb română demnitatea ei. Într-o țară normală, nu erai profesor ci alergai cu lista de cumpărături după mașina de gunoi. Tu și alți aroganți de serviciu din Bucale 🙂
😎 NICU CERNAT
Cu ce fel de doctori ai tu discutii, profesoras mancat de molii? Vreun psihiatru care-ti refuza mereu iesirea din salon? Ce treaba ai tu cu nea Rizoaica daca omul vrea juramant *implicativ*?CERNAT, cand o sa ai mai multa utilitate pe pamant decat are un soarece intr-o biserica, doar atunci sa ai pretentzii ca esti superior altora. Pastreaza-te politicos, obez plin de virgule si punctuatii
😛
Hehehehehehe
Marele NICU CERNAT, domnu’ cratimă, halește doar virgulele altora? Virgula îngrașă? Dacă pică ăsta, CERNAT, între malurile canalului SUEZ, rămâne înțepenit pe-acolo?
Bă, prăpăditule, vezi că urc la „etaj” și n-o să-ți fie prea ușor. CERNAT, nu-ți mai bate joc de oameni, nu ești superior altora: Tarzan Omu’- Maimuță ți-ar face o fotografie ptr albumul de familie..
🙁
🙁
CERNAT, un imens clasic în viață: „E bine-ntr-un fel că v-a întors stomacul pe dos, dle Cristoiu, acum îl aveți ca nou..” (sic!)
NICU CERNAT. Un stomac „întors pe dos” nu înseamnă neapărat un „stomac nou”, zevzecule, nu asta a vrut Maestrul să sugereze. E greața, nu digestia.
Dacă tu, CERNAT, în nimicnicia ta de bădăran plin de suficiență, ai cere lui Dumnnezeu să-ți dea un autograf pe o Biblie, ce zici, e posibil să te trezești la un moment dat că ai primit acolo doar semnătura lu Iohannis al tău? Ți-ar sosi stomacu’ până-n gât de fericire? „Întors pe dos” sau „stomac nou”, după caz.. limbric servil…
😛 🙁 NICU CERNAT, agramat de serviciu mic și defect
„Investitură” și „Învestitură” sunt cuvinte preluate din aceeași rădăcină franțuzească. Una e utilă ptr servitori, alta ptr funcționari. În acord cu tonul critic al articolului, Maestrul Cristoiu a folosit Investitură în contextul de servi, sfertodoctule, dar înainte de a comenta pe un text al dânsului, citește măcar titlul. NICU CERNAT, nu te-ai uitat la o „ceremonie diferita” cum crezi tu, pur și simplu tu nu înțelegi ce se-ntâmplă pe ecran.
Probabil ca să vezi o producție „soap opera”, tu speli mai întâi televizorul. 🙂
ana tema
NICU CERNAT
Nu zău, e agramat EMIL ZMĂU? Ce mare în gură ești pe forum, probabil că dimineața îți pui rujul folosind o bidinea. Uite ce scrie microcefalul CERNAT-
„…apropo de observația pe care o să i-o fac dlui Cristoiu, mai sus!”. Între „Cristoiu” și „mai” nu avem virgulă, sfertodoctule, din motive de respect ptr limba română.. NICU CERNAT
Pari a fi atât de inteligent că dacă te-ar închide unul într-o băcănie, ai muri de foame. Ție să-ți dea lumea virgule, alea te satură. Dați-i virgule lu NICU CERNAT, eventual și-un semnu exclamării, poate scapă forumul de arogantul ăsta bășit.
Asa se întâmpla și pe timpul lui Burebista.
Oare de ce România este o nație vorbitoare de limba latina intr-o mare slava!!!