Gîndul de luni, 31 iulie 2017

Italienii și nemții comemorează printr-un monument morții în timpul Bombardamentelor anglo-americane din al doilea Război Mondial. Noi avem așa ceva?!

Vizitînd Taormina, orașul sicilian intrat în Istoria clipei prin recentul summit G7, cu participarea vedetei tv Donald Trump, mi-a atras atenția o plăcuță așezată în Piazza IX Aprile.

Din cîte se vede, italienii, deși aliați ai Americii încă din 1947, cînd CIA a falsificat alegerile legislative în favoarea partidelor proamericane, n-au șovăit să reamintească, prin plăcuța comemorativă, că bombardamentul american din 9 iulie 1943 a făcut victime în rîndul populației civile: 150 de morți.
De altfel, cine urmărește viața publică din Sicilia va descoperi că în fiecare an, de 9 iulie, la Taormina au loc manifestări de comemorare a victimelor sub semnul „Memento, 9 luglio 1943. Taormina non dimentica”.

Germania a fost bombardată sîngeros de anglo-americani.
Între 25 iulie și 3 august 1943, Hamburgul a fost victima Operațiunii Gomora:
Şapte raiduri aeriene în urma cărora au murit 45.000 de civili, au fost răniți 80.000, au fost distruse 350.000 de locuințe și un milion de locuitori au rămas fără adăpost.

Folosirea bombelor incendiare în atacul devastator din noaptea de 27 spre 28 iulie 1943, prin care s-a creat Furtuna de foc, o bulă de foc care s-a propagat cu o viteză de 240 de kilometri la oră pe 21 kilometri pătrați, a dat bombardamentului denumirea de Hiroșima nemțească. Un timp după Război s-a pus problema dacă nu cumva l’Air Chief Marshal Arthur Travers Harris, comandantul englez care a plănuit și coordonat Operațiunea, ar trebui judecat pentru crime de război în cazul Hamburgului. Deși Germania și-a revenit cu ajutor american și a supraviețuit prin RFG în timpul Războiului rece datorită prezenței militare americane, totuși, așa cum ne arată Memorialul de la Nicolaikirche, catedrala distrusă aproape în totalitate de bombardament, nemții au ținut și țin să reamintească momentele tragice ale lui iulie-august 1943.

Pe parcursul popasului meu în orașul nemțesc, am fost de două ori la acest memorial pentru a filma și fotografia. Vizitatorul se poate sui cu liftul pînă în clopotniță unde s-a amenajat un mic muzeu cu fotografii semnificative.

Cînd am fost la Lubeck am ținut neapărat să văd Memorialului dedicat distrugerii de către aviația aliată a catedralei St Mary. Lubeck a fost victima unei Furtuni de foc în noaptea de 28 martie 1942. În Catedrala St Mary s-a amenajat un memorial unde poate fi văzut clopotul căzut din turnul bisericii în noaptea bombardamentului fatal.

În anii 1943 – 1944, România a fost ținta unor bombardamente anglo-americane sălbatice prin victimele numeroase din rîndul populației civile, prin distrugerile de clădiri civile, fără nici o legătură cu frontul.
Au fost în total 30 de raiduri de bombardament anglo-americane.
Cel mai cunoscut prin proporțiile devastării rămîne bombardamentul asupra Bucureștilor din 4 aprilie 1944. 170 de de avioane americane s-au năpustit asupra clădirilor și populației civile cu scopul precis de a semăna groază. Se paria astfel pe revolta populației împotriva regimului Antonescu. Rezultatul: 5.000 de morți și răniți, cartierul Gării de Nord distrus, cea mai mare tragedie din Istoria Bucureștilor în secolul XX.

În București, există un monument ridicat în cinstea aviatorilor americani care au făcut 5.000 de răniți și de morți prin bombardarea civililor. Las la o parte că nici la Taormina, nici la Hamburg, nici la Lubeck nu există astfel de semne ale unui popor de slugi care pupă bocancul administrat în gură. Să zicem că din nevoia de a ne da bine cu americanii, am găsit de cuviință să-i cinstim pe cei care au căzut totuși cu bombardierele.

Taormina are o plăcuță comemorativă și comemorează în fiecare an tragedia deși au murit doar 150 de cetățeni.
La București au murit și au fost răniți 5.000 de cetățeni.
Avem noi în București, în Ploiești, într-unul din orașele cu victime ale bombardamentelor americane, un monument, o plăcuță comemorativă, o ruină conservată care să cinstească memoria civililor uciși de bombardamentele americane?
Eu nu știu să avem așa ceva.
Dacă dvs, cititorii acestui blog, aveți știință de așa ceva, scrieți-mi unde ați văzut așa ceva și mă duc să fotografiez locul.
Dar dacă nu avem, de ce nu avem? Ne trebuie curaj pentru asta? S-ar supăra americanii dacă am pune măcar o plăcuță comemorativă?

N.B. Cum s-au văzut în epocă Bombardamentele americane asupra României?
Ne răspunde editorialul semnat de I. Valerian, redactorul șef al publicației, în Sentinela din 9 iulie 1944. Deși revistă de propagandă, Sentinela dă aici seamă de starea de spirit a românilor față de ceea ce textul definește încă din titlu drept Cruzimi de neînţeles:

„Auzisem noi, mai demult, că aviatorii de peste ocean nu se mulţumesc numai cu lepădarea bombelor de la zece kilometri înălţime, ci, acolo unde socotesc că n-au a se teme de apărarea antiaeriană, coboară aproape de pămînt, dedîndu-se la vînătoarea de oameni ca în junglă.

Ne veniseră cîte ceva la ureche despre aceste fapte, dar firea noastră românească le respingea ca pe nişte zvonuri neconfirmate, neînchipuindu-ne vreodată că oamenii care stau mereu cu biblia în mînă vor fi în stare să săvîrşească astfel de cruzimi ce nu au nici o legătură cu mersul războiului.

Nu ne-a venit să credem nici după ce ei au semănat, prin repetate bombardamente, moartea în populaţia civilă şi distrugerea caselor de oameni nevoiaşi şi instituţiilor culturale. Se invoca mereu povestea cu obiectivele militare, părîndu-se că se scuză: «ce vină avem noi, dacă de la ameţitoarele înălţimi, ţintim cum se întîmplă? Atîta ştim, atîta facem».

Judecînd după noi, credeam că în ultima vreme s-ar fi trezit un fel de remuşcare în conştiinţa anglo-americană pentru loviturile îndreptate asupra unui popor ce nu făcuse nici un rău nimănui.

Dar recentele acţiuni ale aviaţiei inamice ne arată adevărul în toată goliciunea lui. Comunicatul Comandamentului nostru de căpetenie din 4 Iulie, spune răspicat:

«Avioanele inamice coboară la mică înălţime şi mitraliază copii, călători din trenuri şi ţăranii la munca cîmpului.

Această sfidare a celor mai elementare legi de război şi mai ales lipsa totală de omenie a piloţilor acestor avioane, faţă de oamenii lipsiţi de apăare şi faţă de o naţiune care luptă pentru viaţa ei, nu pot avea nici o scuză şi nici nu pot onora naţiuni atît de mari şi de civilizate ca cea engleză şi americană.»

Aşa dar, după «covorul de bombe», iată pornirea oamenilor de peste ţări şi mări, desfăşurîndu-se în toată cruzimea ei, fără a mai avea măcar pretextul obiectivelor militare.

Ne întrebăm: cum rămîne cu declaraţiile făcute în auzul lumii că Anglia şi Statele Unite au intrat în război pentru a apăra viaţa micilor naţiuni şi idealurile umanităţii?

Poporul Român a stat de veacuri ca o făclie de lumină în vecinătatea întunericului asiatic. Sub scutul lui, primind în piept toate năvălirile răsăritului, s-au putut dezvolta în voie cultura şi civilizaţia apuseană.

Pentru acest spirit de jertfă ne găsim astăzi cu o parte din ţară din nou cotropită de duşmanul secular; şi, pe deasupra, ne vedem loviţi de două mari state creştine, în dispreţul oricărei omenii, în desconsiderarea legilor de umanizare a războiului care prevăd proteguirea bătrînilor, femeilor şi copiilor nevinovaţi.

Nu sîntem pentru întîia oară încercaţi de soartă, de aceea nu ne lăsăm robiţi de durere şi nu deznădăjduim. Istoria ţării noastre ne spune limpede că am biruit întotdeauna greutăţile, pentru că am ştiut în orice clipă să ne oţelim voinţa, să luptăm cu înverşunare pentru dreptatea noastră, pentru existenţa neamului. La atacurile mişeleşti noi am răspuns întotdeauna prin purtare dreaptă, vitejească, fiind încredinţaţi că un popor eroic nu moare niciodată.

O dovadă în plus, pe lîngă dîrzenia ostaşilor de pe front, o avem astăzi, cînd privim cu ochi înfriguraţi văzduhul românesc. De cîte ori sună alarma, zburătorii noştri se înalţă vijelios să întîmpine urgia duşmanilor cu o îndrăzneală fără pereche. N-aş vrea atunci să mă găsesc alături de cavalerii americani sau englezi care vin să ne aducă prăpădul asupra satelor şi oraşelor noastre. Ca nişte vulturi ai cerului se reped vînătorii noştri şi Însuşi Dumnezeu le ajută să pedepsească pe cei fără de lege.

Cîte o dîră de fum din coada unui «liberator», cu patru motoare, arată că dreptatea s-a făcut, iar miile de suflete de bătrîni, femei şi copii au fost răzbunate.

Aşa ştie România să-şi apere pămîntul şi Cerul Patriei sale!”

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

18 comentarii pentru articolul „Gîndul de luni, 31 iulie 2017”

  • Alegerile din 1947 din Italia au avut un episod interesant.
    Comunistii erau favoriti.Togliatti, secretarul general a considerat ca repatrierea prizonierilor italieni din URSS,le-ar spori sansele.Bucurandu-se
    de simpatia lui Stalin, a cerut si obtinut aceasta.
    Doar ca, din cei cca.100 000 de militari cazuti, in special la Stalingrad, s-au intors doar 10 000.Restul murisera de frig si foame.Supravietuitorii au povestit conditiile groaznice de captivitate.
    Crestin-democratii au exploatat situatia, si cu bani americani au tiparit fluturase.Erau cu imaginea unui prizonier famelic si textul: Mama, voteaza si pentru mine

  • Lume-lume, poze-poze!

    Alţi români i-au aşteptat şi n-au mai ajuns.

    http://www.memorialploiesti.org/bombardamentele-aliate-asupra-romaniei-in-1944/

  • Bine faceți că tratați cititorii și cu puțină istorie! Majoritatea populației este de o ignoranță sfidătoare. Omul viitorului va ajunge să cunoască frânturi de istorie doar din filme. Adică, varianta istorică propusă de scenariști și regizori.

  • Habar n-avem de istoria muncii recompensate.

    Medicii ne scapă de câteva suferinte şi salvează câteva sute de mii de veţi într-un deceniu. Un fleac.
    Brava Armată Română salvează o întreagă naţiune.
    Ce ştim noi câţi terorişti pe cap de SRI-st sunt prinşi în fiecare deceniu, în fiecare an, lună, zi, poate ore sau chiar minute? Nu-i exclus să avem un terorist în capul fiecărui SRI-st. 😆

    • sute de mii de vieţi…

    • Şi-apoi brava Armia salvează naţiunea română nu o dată, ci de fiecare dată. 😆

    • Terorismul din decemrie ’89 n-a murit, ci s-a transformat.
      Mai echitabil merităm să constituim, cu câte 10% din toate pensiile sub 2.000 lei, fondul de solidaritate suplimentară cu pensiile de serviciu în slujba terorismului salvat de antiterorismul întunecat.
      10% din juma-juma nu-i decât un fleac – tot de circa 10% – pentru zecile de mii de terorişti ai bugetului de stat; gestul contează!

  • Romanii nu prea dau doi bani pe demnitate.Se pare că este genetic.

  • Există o legătură între istoria italienilor şi pensiile românilor:
    “Alea iacta est” în decembrie ’89. 😆

    • Istoria palpabilă a românilor a început în Duminica Corbului şi are toate caracteristicile ireversibilităţii.

    • Din decembrie ’89, inclusiv, încoace ne lucrează aceleaşi instituţii de forţă teroristă.
      Deosebirea: şi-au extins instrumentarul şi domeniile de acţiune, iar raportul de putere faţă de partidul unic s-a inversat şi funcţionează pe principiul pluralismului politic prin hăcuire, adică diviziunea muncii teroriste: “divide et impera”.

      • Presa este a parta divizie, nu a parta putere, la fel ca celelelte trei foste puteri.

  • Istoria manipulării românilor funcţionează încă pe acelaşi calapod al cantinei săracilor.
    – “Ce darnic e statul cu noi! Să aibă parte de viaţă lungă şi prosperitate! Aşa să ne-ajute Dumnezeu!”

    Suntem un popor de credincioşi. Aşa ne dorim, aşa ne-ajută.

    • Cu 10 ani în urmă, suma necesară la plata pensiilor pentru 20% din numărul total al pensionarilor era egală cu cea corespunzătzoare diferenţei de 80%.
      Adică, din 5 milioane, 1 milion de pensionari primeau tot atâţia bani cât pensiile cumulate ale celorlalte 4 milioane. Juma-juma. 😆

      Acum numai 120.000 de pensionari supraponderali trag cât 4 milioane de invitaţi în cantina săracilor.
      Tot juma-juma.
      Faţă de acum 10 ani, de opt ori mai puţini beneficiari de pensii babane primiesc cumulat cât adună la un loc acelaşi număr de 4 milioane.

      Când numai 50.000 de boieri mari vor încasa aceeaşi sumă – juma-juma – cât alţi 4 milioane de pensionaţi din cantina săracilor, să nu fiţi invidioşi!
      Fiţi măcar curioşi să aflăm cum şi de ce-i posibilă aşa împărţire echitabilă! Nu de alta, dar ar fi decent să dovedim puţină îngrijorare faţă de soarta celor 50.000 spre 25.000 de pensii… în descreştere numerică cu aceeaşi rată istorică, fiindcă la o asemenea asimilare bugetofagă riscă să nu le mai ajungă nici întregul fond de asigurări sociale.

      Nu vă faceţi gânduri cu ceilalţi mulţi! Milioanele multe şi mute vor beneficia în continuare – fără grijă şi termeni de comparaţie – de protecţia Statului în cantina săracilor: dacă sunt disciplinaţi, pot fi recompensaţi cu două mase calde pe zi şi desert.

      Nu fiţi lacomi! Din felul doi trebuie să mai trăiască şi alţii. Şi lucrătorii cantinei sunt oameni.

  • – istorici buni şi istorici răi;
    – istorie integrală şi istorie selectivă;
    – demnitatea adevărului şi mentalitate de slugă;
    – bordeie pe pământ şi castele pe ruine;
    – aşternutul realismului prezent şi viitorul în minciună constituţională (art. 1 alin. 3) “în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989”.

    • Aşa cum ne-a fost dată şi ne-am lăsat-o scrisă din 1991, aşa ne-o merităm. 😆

      Integrală, istoria integrală a minciunii sau gluma postdecembrismului (Constituţie, art.1 alin. 3):

      “România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate”.

  • Nu exista un astfel de monument, Maestre. Tine probabil de slugarnicia proverbiala a unor lideri “democrati” ai Romaniei.

    De ce nu a facut Ceausescu un astfel de monument, este din nou ciudat. Comunisti si democrati s-au ferit de asta. Poate popescu Tariceanu- marele patrihotz sa ridice asa ceva. Ca ii plac dolarii..