Personalitățile Lumii țin coperțile revistelor, iar terorismul ține strada

Ne scrie de la Londra Traian George despre Atentatul de la London Bridge
Cu o prefață de Ion Cristoiu

Un nou atentat terorist a avut loc sîmbătă noaptea în centrul Londrei.
Au murit 7 persoane.
Alte 48 au fost rănite, unele grav.

De cum am aflat vestea, şi am cunoscut mai multe amănunte la BBC World News, l-am sunat pe Traian George, corespondentul nostru din Marea Britanie. În mod obişnuit, el îmi trimite, fără să i-o cer, ca într-o înţelegere tacită, o corespondenţă pentru Gîndul de vineri spre sîmbătă. Textul primit vineri dimineaţa, a fost postat pe cristoiublog.ro de duminică, 4 iunie 2017.
De data asta am rupt cu tradiţia relaţiei între mine şi Traian George.
L-am sunat eu, ca să-i cer o corespondenţă, înainte de a mă suna el, pentru a-mi propune una.
Îl public iată de două ori la rînd şi, mai ales, luni, în prima zi a săptămînii.

De ce am apelat la Traian George?
Pentru a-i comanda, cum aş fi făcut dacă aş fi fost directorul unei gazete, o corespondenţă despre atmosfera de după atentat.
E nevoie să reamintesc că Traian George a semnalat primul, plecînd de la uciderea, bietului român cu o maşină intrată în viteză pe trotuar, noul mod de operare al teroriştilor islamici:
Intratul cu maşina în mulţime.
Tot Traian George a scris de nenumărate ori despre dezastrul de politicaly corectness în Anglia.

De ce m-a interesat atmosfera de după atentat?
Pentru că, n-am nici o îndoială, noul atentat a sporit dispoziţia englezilor de a li se reduce drepturile individuale în numele luptei împotriva terorismului.
Premierul Marii Britanii, Theresa May, a ţinut duminică un discurs despre atentat.
Pînă aproape de final, textul n-a diferit cu nimic de bla-bla-urile politruce devenite deja o tradiție cînd au loc atentate teroriste.
Pe lîngă condamnările de rutină, de parcă pe cei din ISIS i-ar lovi insomnia la gîndul că liderii occidentali îi fac dușmani ai Lumii civilizate, discursul a omagiat intervenția proptă a Poliției, de parcă nu asta ar fi misiunea Poliției, să intervină acolo unde se trage cu pușca sau se înjunghie cu cuțitul.
N-a lipsit nici teză de lemn a lui political correctness :
Teorismul islamic e o pervertire a islamului.
Singurul lucru interesant din Declarație a fost soluția găsită pentru a pune capăt atacurilor teroriste:
„Trebuie să revizuim strategia antiteroristă a Marii Britanii pentru a ne asigura că poliţia şi serviciile de securitate deţin toată puterea de care au nevoie.”

Putin, Erdogan sunt bieţi copii pe lîngă Theresa May.
Cum adică, să le dăm puterea de care au nevoie?
Cine stabilește de ce putere au nevoie instituțiile de forță?
Păi, instituțiile de forță!
E un vis al fostei Miliții, acela de a i da cît mai multă putere pentru a menține ordinea publică și siguranța cetățenilor.
Se știa, de exemplu, că infracțiunile aveau loc pe întuneric.
Ce solicita Miliția pentru a rezolva problema infracțiunilor?
Interdicția ca oamenii să mai iasă pe stradă după căderea întunericului.

Măreţia democraţiei a constat şi constă în faptul că siguranţa vieţii a fost garantată nu prin conferirea de puteri cît mai mari instituţiilor de forţă, ci prin crearea şi susţinerea unor instituţii de forţă suficient de inteligente, de profesioniste, ca să nu aibă nevoie, pentru a asigura ordinea, de îngrădirea libertăţilor individuale.
Nimic mai simplu pentru instituţiile de forţă în îndeplinirea misiunilor lor decît pricopsirea cu măsuri de stînjenire a libertăţilor:
Controale, tanchete pe străzi, verificarea identităţii, intruziunea în viaţa individuală, poliţişti înarmaţi la intersecții şi securişti trăgînd cu urechea şi cu ochiul.

În discursul său, Theresa May a susţinut că terorismul islamic urăşte valorile Occidentale.
Nu de asta ISIS îndeamnă la atentate al căror scop evident rămîne – se vede cu ochiul liber – crearea atmosferei de nesiguranţă a individulului, ci dintr-un alt motiv:
ISIS loveşte prin aceste atentate nu viaţa individuală, ci esenţa vieţii în Occident.

Chiar şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Anglia n-a cedat isteriei numite spionita, de la care e doar un pas pînă la reducerea drepturilor omului.
A da mai multă putere instituțiilor de forță nu rezolvă problema atentatelor teroriste.
Așa cum s-a văzut sîmbătă noaptea, atentatul terorist poate consta în urcarea într-o furgonetă sau chiar într-un automobil și năpustirea asupra unei mulțimi.
Pentru asta n-ai nevoie decît de o furgonetă și de convingerea că prin gestul tău sinucigaș nu ești un simplu criminal, ci un luptător ISIS.
Cauza atentatelor teroriste stă în existența ISIS.

Organizația, care stăpînește teritorii în Siria și Irak, joacă în prezent rolul pe care l-a avut Uniunea Sovietică după Revoluția bolșevică:
Oferă multor cetățeni cu probleme de personalitate din Occident idealul unui sfîrșit de martir într-o viață care respectivilor li se pare prea banală.
Nu întărirea instituțiilor de forță e soluția, ci lichidarea ISIS.
Tare mă tem însă că tocmai instituțiile de forță din Occident nu-și doresc lichidarea ISIS.
Dacă dispare Dușmanul, vor mai putea cere ele puteri sporite prin restricționarea libertăților individuale?

*

Cel mai recent atac terorist din Londra (London Bridge) a revelat un dezastru nu doar în planul pierderilor umane (7 morți, aproape 50 de răniți din care 21 se luptă pentru viața lor) dar și în plan moral: ferocitatea cu care atacurile au revenit de trei ori în ultimele trei luni într-o capitală europeană, Londra, considerată „securizată” indică faptul că Regatul Unit si Europa se află sub asediu- nu mai vânează guvernele, ci terorismul islamist a devenit brusc vânător. Reamintim că Sâmbătă noaptea, un număr de indivizi au atacat coordonat în Capitala Regatului britanic, cu cuțite respectiv cu o mașină care a plonjat în mulțimea de pe promenada London Bridge, spulberând iluzia că Londra își revenise la viață după atacul din Westminster, de la Parlament. Potrivit rapoartelor, trei dintre atacatori au fost împușcați mortal de poliție, iar cercetările sunt în toi, cu percheziții derulate la mai multe adrese locale. Scotland Yard nici nu apucase să termine cercetările în precedentul atac terorist din UK (de la Manchester Arena) unde anunțaseră 17 arestări și prezumția de „lup singuratic” a teroristului, descins dintr-o familie de refugiați libieni.

Slăbiciunile guvernelor occidentale și a sistemului juridic în relația lor cu extremismul islamic, malversațiunile în prezentarea informației (nu sunt puține cazurile când publicații din Marea Britanie sau Europa nici nu au mai arătat originea atacului- fundamentalismul islamic, ca și cum dulceața cancerului nu mai are nevoie de prezentarea îndulcitorului), dar și confuzia oamenilor din Sistem (primarul Sadiq Khan de la Londra ajunsese să declare, ulterior atacului, că populația nu are niciun motiv să fie „alarmată”) au continuat să alimenteze în Marea Britanie un sentiment acut de nesiguranță și revoltă. Unii analiști apreciază că lipsa unei riposte dure împotriva extremismului islamic va influența semnificativ rezultatul alegerilor generale din Marea Britanie, iar ultimele poll-uri arată o creștere accelerată a popularității opoziției Laburiste, condusă de Jeremy Corbyn, care mai are de recuperat doar 5% ca să egaleze scorul electoral al Conservatorilor.

Neo-liberalismul, un amestec bizar de capitalism virusat savant cu socialism degenerat și care guvernează mare parte din ideologiile Europei occidentale, nu uită niciun amănunt și trăiește probabil, prin capacitatea de a inventa triumfuri chiar și acolo unde nu există. Faimoasele comunicate ale ex-președintelui francez Francois Hollande (de genul „Atacurile din Franța lovesc întreaga Europă” sau „Terorismul nu va învinge”), care a fost liderul unei țări ce a înregistrat atentate sângeroase în ultimii doi ani, s-au dovedit până la urmă a fi doar discursuri reușite: în viața reală, însă, atacurile terorismului islamic au lovit doar Franța și cel puțin „parțial”, terorismul a învins Republica lui Hollande, odată ce extrema dreaptă a crescut până la a trimite candidat la finala pentru președinție.

Pentru cazul atacurilor planificate și executate după stilul „consacrat” al grupului sunnit terorist Stat Islamic, un sentiment amorf de „deja-vu” se va instaura mereu acolo unde un atac terorist s-a consumat. A intrat Europa sub camion în Suedia, Germania, Franța sau Marea Britanie? A fost asta la televizor? La știri? Un deja-vu e generat din nou la repezeală pe trotuarul respectiv, la locul „atacului” (unii din presă încă mai folosesc pentru transmisii sintagma apoasă „locul incidentului”, iar mulți guguștiuci de presă nici nu mai menționează cuvântul- mult prea brutal, „terorism”). După orice atac, Parlamentul își pune cravată și transmite condoleanțe, asociațiile de musulmani reamintesc ca Islam e o religie a păcii și că teroriștii vor dezbinare, autoritățile se arată îngrijorate că islamofobia va crește, lumea merge la locul „incidentului” și duce flori, ține veghe și rostește mesaje emoționante, anarhiștii, extremiștii de stânga antifa și neutrii politic jură unire, guvernele anunță că „atacul” nu va schimba modul de viață al societății, miniștrii se jură că terorismul nu va învinge, iar în presa mainstream- ziariștii neoliberali care, în mod obișnuit îi denumesc „luptători” sau „militanți” pe teroriștii de la Stat Islamic, vor scrie articole elogioase despre victime- cu amintiri ale vecinilor, cu foste hobby-uri și foste calități umane. În urma tuturor, rămâne o știre de ziar.

Alternativ, la urmă de tot, Cancelarul Angela Merkel ar putea să anunțe în același cadru că doi extremiști de dreapta din armata germană au vrut să distrugă democrația din Germania, iar președintele nord-american Donald Trump va fi înjurat copios fiindcă nu înțelege multe din avantajele multiculturalismului și eventual pentru că nu a semnat Acordul pentru încălzire globală. Este ca o stare de somnolență generală, în care lumea merge în vârful picioarelor să nu trezească realitatea din somn.

În fapt, cu fiecare atac, terorismul mai câștigă o palmă de teren iar viața europeanului de rând, cel fără badigard și vestă anti-glonț, este radical schimbată. După 2014, singura încălzire globală excesivă este semnalată nu pentru stratul de ozon al planetei, ci pentru buletinele de știri. Se încing știrile, iar enunțul e simplu- prin grația perechii Barack Obama- Angela Merkel, terorismul stăpânește astăzi Europa. Reichul German și conducerea neo-liberală a Uniunii Europene, entitățile care stăpânesc continentul, sunt demult depășite de situație, iar Europa a devenit un continent cu nervii în pioneze. La piață sau în parc, cetățeanul vestic traversează acum aleile ca și cum ar fi în Siria- privește în stânga, în dreapta, înapoi și spre cer. Nu asta se poate spune despre cuplul de grație Obama-Merkel, cel care a băgat Europa în spital (un spital despre care presa care i-a susținut, pretinde că era de fapt sală de bal, unde se dansa în halat alb). Obama ține acum speechuri la Milano (Italia) despre încălzirea globală cu 3 milioane euro ședința (probabil, cam 5-6 euro impozabili pe fiecare virgulă, dacă e discurs de trei ore), semn că pentru Italia corporatistă, gazul de eșapament a ajuns mai nociv decât praful de pușcă. Alături de Obama, cancelarul Angela Merkel și-a propus să salveze din nou Germania, al patrulea Reich și Europa, candidând pentru un nou mandat. Să o salveze de data aceasta, „definitiv”.

Dacă Barack Obama ar fi fost președintele SUA prin anii 40, fără îndoială că Statele Unite ar fi pierdut al doilea război mondial. Facem trimitere la același Barack Obama care a trimis aviația să bombardeze Libia și Siria, fără să existe certitudini că statele respective prezentau vreun risc pentru securitatea țării sale. Rezumativ, atacurile ordonate au transformat cele două state în tabere de teroriști și au împins mai mult de 2,5 milioane de refugiați și migranți din state musulmane ale Africii și Asiei spre Europa: mulțimile au intrat ilegal prin Grecia sau Italia, aduși cu barca de traficanții de carne vie. Obama a declarat că SUA se va implica în adăpostirea acestor oameni, dar singura care a preluat milioanele de transfugi a fost Europa- prin amica lui Obama, Angela Merkel, liderul necontestat al UE. Merkel a primit de-a valma refugiați și migranți fără vreo identificare și fără să le ceară solicitarea de azil în primul stat UE atins, conform legislației comunitare.

Astfel, de dragul lui Obama, cancelarul german a aruncat în ilegalitate întreaga Uniune Europeană, iar tineri africani sau asiatici de 18-20 de ani au intrat în Europa susținând că sunt elevi cu vârsta de 14. În plus, Merkel a ignorat inițial informațiile furnizate de serviciile secrete și Interpol, care avertizau că migranții sunt infiltrați de jihadiști care- azi și mâine, pun în pericol securitatea continentului. Grupurile de „drepturile omului”, Mafiile locale și organizatia-pensionar Națiunile Unite s-au implicat rapid pentru susținerea acestui nou tip de industrie (aducerea de migranți ilegali pe continent), finanțată masiv din fonduri pan-europene.

Pentru motive necunoscute marelui Public, cel care a pasat cartoful încins al migrației în mâinile Europei și a ordonat atacuri aeriene împotriva Siriei și Libiei, Barack Obama, a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2009. La rândul său, Angela Merkel a fost desemnată Personalitatea Anului 2015 a revistei Times, concurentul cel mai important fiind liderul grupului terorist Stat Islamic, Abu Bakr Al- Baghdadi. Azi, cu armate de conducători la butoane și pe ștatele de plată, națiunile lumii vor ajunge să se împace (riscant) cu ideea că personalitățile lumii țin coperțile revistelor, iar terorismul ține strada.