În numărul anterior m-am ocupat pe larg de scoaterea din joc al lui Marian Petrache de către Binomul SRI-DNA, potrivit planului ticluit la Cotroceni de impunere în fruntea PNL, la Congres, a unei echipe de păpuşi gonflabile la dispoziția lui Klaus Iohannis.
Printre dovezile că Operaţiunea pute şi din spaţiul cosmic a folosire a Luptei împotriva corupţiei pentru răfuieli politico-mafiote aduceam şi apelul la ceea ce am numit:
Denunţul de pe vremea lui Burebista.
Am folosit sintagma asta în titlul unei postări pe cristoiublog.ro din 1 martie 2015 despre Operaţiunea prin care Alinei Bica i s-a dat încă 30 de zile de arest preventiv în urma unui denunţ depus nitam-nisam de Ovidiu Tender în ianuarie 2015. Arătam în textul respectiv că Alinei Bica i se termina primul arest preventiv dat în noiembrie 2014. Binomul SRI-DNA a intrat în alertă. Alina Bica făcuse deja, prin avocată, acuzaţii la adresa Codruţei Kovesi, şefa DNA, şi a lui Florian Coldea, prim-adjunctul SRI. Se profila riscul ca, pusă în libertate, Alina Bica să facă dezvăluiri incomode despre Binom. Apoi, cum Alina Bica era victima ranchiunelor feminine ale Codruței Kovesi, doar trei luni de arest preventiv trecea drept puțin pentru umilirea rivalei. În acel moment, Ovidiu Tender se suie în maşină şi merge la DNA unde depune un denunţ împotriva Alinei Bica.
Citiţi-l şi ţineţi-vă bine, să nu leşinaţi!
„În 25 mai 2005, am fost chemat la o întîlnire de către Vîntu Sorin Ovidiu care, după ce m-a verificat să nu am vreun aparat de înregistrare, audio sau video, mi-a cerut să dau suma de 4 milioane de euro cash pentru a scăpa de dosarul penal de la DIICOT. Mi-a dat termen să plătesc această sumă pînă la 25 iulie 2005, pentru că suma urma să se împartă la opt persoane care vor rezolva problema cu dosarul meu. La nedumerirea şi neîncrederea mea faţă de această solicitare, Vîntu Sorin Ovidiu mi-a spus că voi primi un semnal în acest sens cînd voi fi chemat la DIICOT.
Într-adevăr, după cîteva zile am fost chemat la DIICOT de către procurorul Alina Bica, care mi-a transmis mesajul: Vă felicit că v-aţi descurcat! Am înţeles că solicitarea de a da 4 milioane de euro făcută de Vîntu era cu acordul procurorului de caz şi eventual al altor persoane pe care nu le-a menţionat.
La termenul din 25 iulie 2005, pînă la care trebuia să fac plata, am fost chemat din nou de Sorin Ovidiu Vîntu la domiciliul acestuia unde, în prezenţa lui Liviu Luca, după ce eu le-am comunicat că nu am de unde să plătesc această sumă, aceştia mi-au spus că grupul lor consideră că eu i-am înşelat şi că de acum încolo voi suporta consecinţele refuzului meu de a da mită. După cîteva zile, am fost chemat la procuroarea Alina Bica şi aceasta a dispus împotriva mea măsura obligării de a nu părăsi ţara.”
Din cîte se vede, nu numai că Denunţul se referă la o faptă petrecută cu 10 ani în urmă, de care şi-a amintit brusc Ovidiu Tender, dar mai mult, conţinutul e fantasmagoric de la un capăt la altul.
Arătînd că Ovidiu Tender acţionase la ordin, scriam în final:
„Aştept cu nerăbdare un denunţ împotriva Alinei Bica pentru fapta petrecută pe vremea lui Burebista!”
Pentru că şi-a îndeplinit cu cinste misiunea de a depune un denunţ, Ovidiu Tender primește de la DNA o ţidulă prin care e lăudat ca un brav colaborator al instituţiei.
Am reprodus Documentul pe cristoiublog.ro din 10 iunie 2015.
Sub semnătura Procuror şef Secţie Gheorghe Popovici, lui Ovidiu Tender i se făgăduiește clemență într-un proces pe motiv că „prin declaraţiile dumneavoastră aţi facilitat tragerea la răspundere penală a Alinei Bica.”
Se înţelege acum ce vrea să zică sintagma Denunţul pentru o faptă petrecută pe vremea lui Burebista.
E vorba de denunțul făcut de cineva la DNA împotriva cuiva pentru o faptă petrecută oricînd în Istoria României.
Noul Cod de Procedură Penală, intrat în vigoare la 1 februarie 2014, defineşte denunţul prin articolul 290:
„Denunţul este încunoştiinţarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre săvîrşirea unei infracţiuni.”
Se vede limpede că denunţul la DNA nu are nici o limită în timp de la comiterea faptei.
În orice moment, un tip poate să depună un denunţ la DNA despre o faptă petrecută chiar și în vremuri imemoriale.
În cazul Alina Bica, denunţătorul şi-a amintit în 2015 o faptă petrecută în 2005.
După 10 ani l-au lovit remuşcările c-a fost implicat într-o faptă de corupţie şi că n-a denunţat-o la vremea respectivă.
N-a denunţat-o timp de 10 ani.
A făcut-o acum, în 2015!
Marian Petrache a fost victima unui denunţ cu privire la o faptă petrecută cu 9 ani în urmă.
Un alt important personaj, Bogdan Olteanu, a fost scos din joc în 2016 în urma unui denunţ despre o faptă petrecută în 2008, cînd era preşedinte al Camerei Deputaţilor.
Faptă petrecută cu 8 ani în urmă.
Cu acest prilej a fost scos din joc, pentru că bombănise împotriva Serviciilor secrete ale României, și jurnalistul Liviu Mihaiu.
Din februarie 2014, am asistat la un val de denunţuri de tip Faptă de pe vremea lui Burebista ca urmare a amintirii bruşte a cuiva că a comis cîndva o faptă împreună cu un politician.
Potrivit Dosarului Gabriel Berca, denunţătorul, omul de afaceri analfabet, Viorel Rusu, îşi aminteşte în 2015 de o faptă petrecută în 2010; cu 5 ani în urmă.
Documentele arată că denunţul n-a fost întîmplător.
Binomul SRI-DNA de la Bacău urmărea să-l scoată din joc pe Gabriel Berca, adversar al PSD.
Modul de operare e simplu.
Binomul SRI-DNA are o armată de denunţători de serviciu.
Unii sînt colaboratori ai SRI.
Alţii sînt protejaţi sau şantajaţi de DNA.
Ca şi în cazul Alina Bica, atunci cînd interesele politico-mafiote cer scoaterea cuiva din joc, denunţătorul de serviciu e pus, fie de SRI, fie de DNA, să-şi amintească în scris de o faptă comisă împreună cu politicianul victimă.
Un caz semnificativ îl reprezintă cel al denunțătorului lui Cristian Rizea.
În octombrie 2015, toate sondajele îl dau pe PSD-istul Cristian Rizea cîştigător al localelor la Primăria sector 1.
În acel moment, numitul George Andrei Beja depune un denunţ împotriva lui Cristian Riza despre o faptă petrecută în 2009.
George Andrei Beja, aflat în puşcărie, depusese şi în 2013 un denunţ împotriva lui Cristian Rizea.
În 2014, cazul e clasat de DNA pe motiv că fapta nu există.
În 2015, însă, Cristian Rizea trebuia scos din joc. Acelaşi denunţător, acum în libertate, e pus să mai facă o dată denunţul!
În martie 2016, cu două luni înainte de alegeri, Cristian Rizea e înhăţat de DNA.
Adio candidatură la locale!
Scoatere din joc măiastră!
Se poate întocmi o listă cu denunţătorii de serviciu.
Unii sînt protejaţi de Binom (Claudiu Florică, Dinu Pescariu, Doru Boştină, Viorel Rusu, Tiberiu Urdăreanu).
Se îmbogăţesc mai departe din afaceri cu statul.
Alţii sînt la puşcărie.
Pentru activitatea lor de denunţători li se promite eliberarea condiţionată sau clemenţă în alte dosare (Cristinel Bîgi, Dorin şi Alin Cocoş).
Alături proasta definire a Abuzului în serviciu, absenţa precizării unui termen în cazul denunţului reprezintă arma principală a Binomului în folosirea luptei anticorupţie pentru răfuieli politico-mafiote.
De aceea, Ordonanţa 13 propunea o precizare a termenului în care poate fi depus un denunţ:
„După aliniatul (2) al articolului 290 se introduce un nou aliniat (3) cu următorul cuprins:
«Denunţul se va depune la organul de urmărire penală competent în termen de 6 luni de la data săvîrşirii faptei prevăzute de legea penală.»”
Alături de modificarea Abuzului în serviciu, modificarea articolului privind Denunţul a fost măsura care a scos din minţi Binomul SRI-DNA.
De-a lungul perioadei postdecembriste toţi politicienii de azi, cu excepţia celor culeşi de pe stradă, precum USR-iştii, au fost obligaţi, prin chiar apartenenţa la un partid, să facă rost de bani prin mijloace neortodoxe.
N-ar fi nimic rău dacă Binomul SRI-DNA ar purcede la scoaterea din joc a tuturor politicienilor care au comis fapte penale în postdecembrism.
Problema e că termenul neprecizat al Denunţului e folosit de Binom pentru manipularea scenei politice.
Denunţătorii sunt la dispoziția Binomului.
Dacă ar fi vorba de o luptă reală împotriva corupției și denunțătorii ar trebui înhățați. Corupția funcționarilor publici ar fi fost imposibilă fără acești oameni de afaceri mizeri, gata să-și denunțe și mama, numai pentru a rămîne cu averile și chiar cu miș-mașurile neatinse.
Activitatea unuia sau a altuia pentru a depune un denunţ despre o faptă petrecută pe vremea lui Burebista depinde de interesele politice de moment.
Cine are la dispoziţie Binomul SRI-DNA conduce în România prin scoaterea din joc a unor politicieni şi protejarea altora.
Dacă denunțul ar fi primit un termen limită (poate nu șase luni, poate mai mult, un an, de exemplu), Klaus Iohannis ar fi rămas fără principala și singura armă de implicare în politica internă.
Tărăboiul făcut de Binom, de Divizia Presă a Binomului, manipularea demonstrațiilor din Piața Victoriei, tragerea pe sfoară a Puterilor Garante au dus la abrogarea Ordonanței 13.
O dată cu aceasta, Denunțul a rămas fără termen precizat.
Și nu întîmplător, la puțin timp după eșecul Ordonanței, într-un gest de sfidare a opiniei publice, DNA a apelat la Denunțul de pe vreme lui Burebista pentru a-l scoate din joc pe Marian Petrache.
Mircea Cartarescu, editorial in Le Monde: „Vom ramane in strada pana cand vom obtine o democratie adevarata”
Uf, cred că la balamuc se poate găsi ceva emai multă luciditate. Tinta e corectă, dar direcţia de atac nu va conduce nici la cauza reală de îndreptat, implicit nici la un rezultat pozitiv, indiferent, indiferent, indiferent împotriva cărui partid sau guvern se organizează protestul. Renunţarea la gargara teoretică în formă continuată, oricât de intelectuală se crede găselniţa alchimistului vesel, presupune să ştii concret ce anume vrei să obţii şi mai ales modalitatea de soluţionare.
Din moment ce alternarea la putere s-a dovedit cel mai trist experiment de 27 de ani încoace, tocmai fiindcă ne-am limitat la iluzia schimbării din conduita guvernării, nici de data asta nu se schimbă amăgitoarea soluţie. Feriţi-vă de ultima soluţie, înc-o USL-uţie!
bravo
E foarte bine ca e asa. Romania e o tara de lichele, „popor de curve”, motiv pentru care denuntul trebuie sa actioneze de la Burebista incoace, astfel incat, orice imbogatit abuziv sau lichea sa si-o fure si sa fie saltat cu mascatii. Acest denunt ar trebui sa se aplice inclusiv in cazul jurnalistilor care l-au pupat in cour pe Basescu ani de zile, acum devenind, brusc, slugi ale PSD-ului… De asta este lumea in strada… Ca denuntul sa ramana fix asa cum e acum, sa poata fi tot mai multi denuntati daca isi pierd coloana vertebrala.
Flux24
„Exclusiv/ Dovada că înregistrările video cu procurorul Zdreanță sunt la CSM din 30 aprilie 2015/ Tot atunci a fost primit și un memoriu detaliat despre presupusele fapte ale procurorului Negulescu alias Portocală”.
Inclusiv/Dovada că în CSM portocalele acoperite de SRI stau ciorchine de prea multă vreme şi mucegăiesc odată cu încrederea în justiţie. Mucegaiul, mod de viaţă sub preş.
Efectul „bulgar de zapada”. Avalansa de dezvaluiri, autodenunturi, denunturi, stenograme si inregistrari nu mai poate fi oprita. Zilnic apar noi dezvaluiri despre mizeria din justitia romana. Nu doar la Ploiesti, dar si in alte judete, ex. Bihor.
Cred ca pentru destructurarea binomului, pot fi facuti la inceput doi pasi:
1. Adoptarea de urgenta a legii raspunderii magistratilor.
2. Procurorii, care sunt avocati ai acuzarii (statului), sa nu mai poata fi asimilati magistratilor
Marea Adunare Constituantă a lui Ilici s-a gândit să nu lase la îndemâna copiilor chibriturile care ar aprinde lupta procurorilor expulzaţi din rândul magistraţilor. Ideea de la pct 2 este justă, dar complicaţia traspunerii în practică vine din necesitatea revizuirii constituţiei, cu majoritate greu de întrunit. Mai exact, articolele 133 şi 134 din Constituţie, referitoare la rolul şi structura, respectiv atribuţiile CSM trebuie modificate în sensul extragerii procurorilor de lângă judecători şi de sub tutela CSM. Cât timp au acelaşi acoperiş, procurorii şi judecătorii rămân împreună în întreţinerea părinţilor şi a acoperiţilor din CSM. arantul independenţei Justiţiei şi a judecătorilor, nu al independenţei procuraturii din Ministerului Public şi nici a procurorilor. Circulă pe la TV-uri această măsură cutremurătoare, dar vitejii sunt departe de realitate.
O soluţie pentru coborârea procurorilor din pod acolo unde le este locul, la nivelul celui de-al doilea taler al balanţei – unde se află avocaţii – ar fi bumerangul Cucuvelei: cu cât va potcovi mai mulţi din PNL şi UDMR, cu atât va speria mai mulţi parlamentari dornici să formeze majoritatea calificată de 1/3, necesară revizuirii. În natură nimic nu se pierde, totul se plăteşte. 😆 Jos procurorii!, la propriu, înseamnă să-i cobori cu picioarele pe pământ şi în instanţe, lângă avocat. S-au cocoţat destul peste tot, li s-au dat prin lege puteri exagerate şi instrumente de piromanie de care n-au nevoie în anchetarea onestă a cauzelor penale.
Povesti pentru nepoti …
Poate sustine un ,,jurnalist” amator ca sistemul se impiedica-n petrache si tre’ neaparat, da’ neaparat, sa-l inlature pentru a-si pune soldateii. Pai ,,greul” petrache n-a fost in pnl cand au fost urcate acolo sus alina iar apoi raluca? Ce naiba D-le Cristoiu?
Va credeti cititorii idioti?
Bineinteles ca sistemul a pus la cale ceva. A pus la cale o alta manevra prin care sa arate si prostimii (ca ceilalti s-au prins de foarte mult timp) cine conduce. Bineinteles ca sistemul are ,,lucruri” mult mai ,,spectaculoase” cu care-i tine-n frau pe ,,politicienii” care au mai ramas. Si fiti convins D-le Cristoiu ca le-a aratat la fiecare cam ce au ei. Da’ pentru prostime tre’ sa se manifeste public pentru a le creste autoritatea. Asa l-au ,,executat” pe ,,periculosul” ludovic. Asa de tare l-au ,,curatat” ca l-au ,,acuzat” de nimic. Tocmai pentru ca, apoi, dupa ,,scaparea” acestuia sa poata sa-l foloseasca in continuare. Cine stie? Poate ajunge chiar sus. Pe stanga deragnea iar pe dreapta ludovic. Asta i se intampla si lui petrache. Ca sa nu mai vorbesc de blaga. Cercetatul cu ,,rude” apropiate infipte bine-n banu’ public chiar si-n zilele noastre.
Ce sa mai spun de ,,riscul ca bica sa faca dezvaluiri” daca iese din arest.
Pai n-a iesit duduia inca? Tot in arest e, de tace?
Se vede ca ati obosit D-le Cristoiu. Nu-i usor sa scri zilnic si sa mai si ,,activezi” pe ,,canalele de stiri” ca ,,lider de opinie”.
Bineinteles ca, fiind cu experienta, sigur v-ati prins care-i treaba. Numai ca … tre’ sa scrieti. Tre’ intretinut ,,efortul” sistemului de cineva. Iar ,,liderii de opinie” care au mai ramas impreuna cu ,,politicienii” care ,,ne conduc” isi fac cu succes treaba. Conform indicatiilor.
Acum pe bune D-le Critoiu.
Codul Penal are foarte multe articole de care se pot folosi cei care detin puterea. Ca sa nu le numaram pe cele din Codul de Procedura Penala. De ce s-a oprit sistemul doar la cateva? Simplu. Intelegerea articolelor este foarte greoaie pentru necunoscatori. Ca sa nu vorbesc de prostime, care, chiar daca se ,,informeaza juridic”, tot nu pricepe nimic. Si atunci trebuia ca ,,discutia” zilnica sa fie facuta doar cu privire la cateva. Pana ce tot prostul ,,descifreaza” cum sta treaba.
Astfel, problema nu e la instrumentele care-s folosite MAESTRE.
Problema e la cine a ajuns sa le foloseasca. Si mai ales cum au ajuns acele portocale sa faca dosare si sa condamne.
Daca reusiti sa va concentrati pe aceste teme va puteti face cu succes meseria.
Altfel, faceti ce fac toti ,,liderii de opinie”. Transmiteti prostimii ceea ce doreste sistemul. De voie sau de nevoie. Din ,,naivitate” sau cunoscand cum stau lucrurile.
scrieti frumos de Maestru, primiti 100 de lovituri de bici pe spate
Un român tânăr, frumos şi liber întreabă la Radio Erevan:
-Este adevărat că decizia CCR, care a smuls dreptul SRI de a mai folosi aparatura scumpă la interceptări pentru anchete penale dirijate de protocoale, a lăsat câmpul tactic în aer, i-a trimis în şomaj tehnic pe specialiştii din SRI angajaţi în supraveghere tehnică, iar aparatura performantă s-a casat pentru valorificare la depozitele colectoare de fier vechi?
-Nu ştim, dar putem să-i rugăm să ne sune acum pentru un şondaj: stimaţi ascultători, dacă şomaţi şi aţi ajuns în stradă apăsaţi tasta 1; în Piaţa Victoriei tasta 2.
Corect!!!!!!
Informaţia despre comiterea unei fapte penale poate conduce la şantajarea făptuitorului ani de zile. Când, sub ameninţarea cu un proces penal, făptuitorul nu mai execută ordinele sau are neinspiraţia să se abată de la linia comandată, să nu mai cotizeze corespunzător , să nu mai toarne cuviincios, să nu mai voteze la comandă etc urmează pac la răboiu! Pedepsirea păcătosului nu se mai poate realiza cu interceptarea de acum 3,7 sau 10 ani, chiar dacă ar fi fost autorizată de un judecător (procurorul s-ar deconspira că a tăinuit fapta atâţia ani, fără să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu, plus riscul să se trezească într-un dosar de favorizarea infractorului sau excluderea din magistratură; pentru el e un fleac sancţiunea disciplinară clasică pentru lăsarea în nelucrare a unui dosar) Nevoit să ascundă interceptarea, oricât de legal ar fi fost obţinută, repet, tocmai fiindcă santajul s-a consumat pe durata anilor prea mulţi, hop, apare din ceruri denunţătorul salvator! Are şi posibilitatea să asculte înregistările, ca să se pună la curent cu ceea ce va susţine acoperitul în noua lui calitate de turnător cu faţă umană, descoperit la ţanc pentru triumful luptei anticorupţie.
Una din cele mai mai belele cu denunţuri fabricate-regizate de procurorul incapabil de instrumentarea profesională, cinstită, muncită a dosarului penal, care să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului prins la înghesuială, toate de văzut numai în filme străine, după „Legea la noi K la nimeni”, este art. 141 din Codul de procedură penală. Îi permite procurulului să-şi autorizeze singur – fără judecător – măsurile de supraveghere tehnică, cică numai pentru 48 ore, iar dacă mai vrea să continue ar fi obligat să solicite autoriarea de la judecător. La mintea cocoşului se poate observa ce înseamnă, fraiere!, să te ascult în episoade de câte 48 ore când vreau eu, pe încercate de câte ori vreau şi fără să apelez la judecător, până prind OBIECTUL ŞANTAJULUI PENTRU VIITOR. Apoi, pentru una-două loturi de câte 48 ore din biblioteca mea cu înterceptări cer la colecţie şi autorizarea de la judecător de ex la 1 aprilie şi la Paştele nostru. Cu oricare din astea două din urmă ai să poţi demonstra păcăleala mea la Paşteşe cailor: scot interceptarea neautoriată din 21 februarie, cînd ai vorbit prea mult împotriva ta, şi intru în legalitate cu păcăleala autorizată. Peste câţiva ani mai ştii exact când ti-ai deconspirat fapta penală înregistrată, ca să încerci măcar să conteşti data păcălelii? Te am la mână şi acum şi pe viitor, ori cu interceptarea fabricată, ori cu un denunţător împrumutat la nevoie.
Se mai poate observa şi escrocheria imediată după multiple încercări de interceptare de cîte 48 ore (dispuse numai de procuror) la discreţie. Când procurorul este pe fază şi una dintre înregistrări conţine ceea ce aştepta de la fraierul ascultat, merge la judecător să ceară autorizarea postmortem în alonjă, ca să pară interceptarea mai legală decât ţi-ai imaginat vreodată (cu aprobarea de la altul, nu se mai observă că procurorul te-a ascultat de fapt fără autorizaţie, când a vrut şi când s-a nimerit)
” Cine are la dispozitie Binomul , conduce Romania ”
DE acord . Insa Binomul nu e condus din Romania .
„.. tragerea pe sfoara a puterilor garante ”
Aici , maestre , gresiti . Caci „puterile garante ” ne-au impus mascarada asta . Ele stiu precis ce se intimpla , sint ipocrite , insa lupta ” anticoruptie ” e folosita pt mentinerea noastra in stare de colonie .
Corect!!!!!!!!!!
@Rodica Cretu
Am imaginaţie, însă pot să prezint un sir de dovezi, cazuri de inregistrări cu autorizaţii imaginare. Deocamdata una cu înregistrări prezentate de procuror în instanţă, dar fara autorizaţie prealbilă de la judecător.
CEDO-Bălteanu vs Romania
44. In acest sens, Curtea observa ca instantele interne nu au oferit un raspuns complet la obiectiile repetate ale reclamantului privind legalitatea autorizatiei si acuratetea transcrierilor. Acestea pur si simplu au remarcat ca raportul intocmit de procuror privind inregistrarile a fost anexat la dosar, impreuna cu casetele. Au acceptat refuzul procurorului de a prezenta autorizatia, fara sa il conteste (a se vedea supra, par. 14).
http://juri.ro/balteanu-vs-romania-lipsa-garantiilor-in-procedura-de-autorizare-a-interceptarii-conversatiilor-esecul-instantelor-interne-de-a-raspunde-obiectiilor-privind-legalitatea-autorizatiei-de-supraveghere-si-acuratetea-transcrierilor-inregistrarilor-convorbirilo
Eu cred ca cele 6 luni au ingrozit cel mai mult „mesterii” de dosare. Toate acuzatiile „celebre” se bazeaza pe „fapte” petrecute cu multi ani in urna. Definitia abuzului in serviciu este pe planul doi.
Daca ma gandesc la „dosarul” luí Tariceanu: il cheama la DNA fara ai spune pentru ce si il pun sa dea declaratii amanuntite despre ceva din 2007 ( daca nu ma insel). Poate un Nicolae Iorga, renumit pentru abilitatile sale supraomenesti, ar fi putut da acele amanunte. Pe urma i-au facut ( facut vine de la factura) dosar ca nu a spus totul. Daca il informau din vreme, ar fi avut omul timp sa citeasca stenogramele, sa-si adune gandurile, sa fie pregatit. Pentru astfel de justitie su iesit „cetatenii” in Piata Victoriei.
Asa a inceput „vremea glorioasa” a Germaniei 1933. Si „arhitectul” de atunci voia „Reichul de 1000 de ani”
Denunţul mai are o calitate specială: înlocuieşte interceptarea efectuată fără autorizarea prelabilă de la judecător, adică proba interceptării nu va fi acceptată de instanţă, fiind nelegală; procurorul informat, în virtutea protocolului cu SRI sau pe altă înregistrare la fel de neautorizată, cunoaşte fapta penală, dar cu dosarul gol nu poate să-l acuze pe făptuitor, nu are cu ce să întocmească rechizitoriul şi să-l trmită în instanţă; nu poate nici măcar să-l sperie cu înregistrarea şi să-l determine să recunoască. În acest caz, denunţul poate fi de două feluri:
1. Denunţătorul a căzut pe tehnică, adică pe aceeaşi înregistrare neautorizată, nu are deloc intenţia să-l toarne pe făptuitor, dar îl lucrează procurorul abuziv prin ameninţare, şantaj, intimidare, până când denunţă (repet, pornimd de la o probă obţinută prin încălcarea legii; isteria lui Maior şi nervii Cucuvelei după blocarea Big Brother au avut miza şi pe acest teren al interceptărilor la liber pe toate căile de comunicare).
2. Denunţătorul nu există, trebuie inventat şi învăţat să scrie după dictare, încât povestea lui să se potrivească cu fapta depistată în înregistrarea securistă, ascunsă într-un „seif” sau distrusă.
Dumneavoastră sunteţi regizorul tehnic? Dacă mă faceţi şefă la „casting” vă spun ei cine face probe, şi cine le bagă-n dosar. Un singur lucru nu ştiu, cine imaginează aceste scenarii.
Timpul prea mare scurs de la faptă la răsplată, în cazurile de mai sus, presupune ca mulţi ani procurorul să nu deţină nicio probă, nici măcar interceptarea fără autorizaţie, dar protocolul SRI-DNA poate face minuni cu efect întârziat, când apare momentul fatidic „pac la războiu!”. Banca de date de la lume adunate cu mulţi ani în urmă aşteaptă sorocul solicitărilor de la DNA.
Ştiţi cum arăta prezidiul de la bilanţul DNA pe vremea lui Daniel Morar, adica cine erau reprezentanţii (partenerii) protocolului în prezidiu?
Mai jos dau pozele de la bilanţurile ulterioare, pentru comparaţie. După poze, se poate ghici prin ce an au apărut protocoalele? De ghicit cine a spus la un bilanţ al DNA: „Va transmit tuturor salutul si aprecierile SRI, Nu am venit ca un invitat sau observator din afara.
SRI e un membru al echipei care lupta impotriva coruptiei.”
Bilant DNA 2011, din feb 2012:
https://www.luju.ro/static/images/2016/ianuarie_2016/31/bilant_27_feb_2012.jpg
Bilant DIICOT- 2015:
http://inquamphotos.com/photo/12957/DIICOT–BILANT-2015.html#.WKsy2zgRtkg
Bilant DNA 2015, din feb 2016. Din ce în ce mai umflat în pene de cucuvea si protocoale, cu concursul declarat al Liviei Stanciu, alături de cauza blatului fără balanţă. .
http://www.evz.ro/in-2015-s-a-dat-mita-cat-bugetul-autostrazilor-pe-trei-ani-in-ziua-bilantului-dna-doi-parlamentari-au-fost-retinuti-pentru-coruptie.html