Duminică, 4 octombrie 2015, seara.
Televiziunile de știri sînt pe telecomanda mea, cu excepția lui Digi24, una lîngă alta. De la France 24, zapînd înapoi, ajung la Realitatea Tv, de unde încep, tot înapoi luînd-o, canalele de popularizare a științei.
Uneori, seara, cînd vreau să consum o porție de realități efemere, străbat toate televiziunile de știri, în sensul dezvăluit mai înainte.
Penultima pe scala zapării mele e Antena 3.
Ca să ajung la Realitatea Tv, trebuie să trec și prin Antena 3, Canalul colector al lui Dan Voiculescu.
Duminică seara, nu m-aș fi oprit la acest post, dacă tocmai cînd am ajuns în dreptul Antenei 3, unde rula Sinteza zilei, n-aș fi citit pe burtieră, pentru a ne avertiza că vorbește o persoană și un șurub, precizarea:
Ioan Mircea Paşcu, vicepreşedinte al Parlamentului European şi fost ministru al Apărării.
Invitatul lui Mihai Gâdea tocmai deschisese gura pentru a ne zice ceva.
Am rămas pe Antena 3 din două motive:
După cîteva fraze rostite de Ioan Mircea Pașcu, am simțit nevoia să mă mai uit o dată la burtieră.
Nu, nu era Monica Tatoiu.
Nu era nici Manelistul Guță.
Era chiar Ioan Mircea Pașcu, vicepreședinte al Parlamentului European, fost ministru al Apărării.
Ioan Mircea Pașcu vorbea despre Elena Udrea!
Ce-o fi zis și ce-o fi făcut simpatica politiciană? m-am întrebat, convins că Ioan Mircea Pașcu se referea la vreun fapt crucial al Elenei Udrea sau măcar la vreo declarație despre scena noastră politică.
Ei bine, ditamai vicepreședintele Parlamentului European, fost ministru al Apărării, lider al Partidului de guvernămînt, comenta gestul Elenei Udrea de a-și fi dus degetul la năsuc în clipa cînd a fost întrebată despre Alina Bica.
Și n-o făcea în glumă, ironic și autoironic, ci serios, grav, dramatic, ca și cum ar fi vorbit despre pericolul ca România să-și piardă nu numai integritatea teritorială, dar și independența, descoperind și oferind telespectatorilor semnificații de politică internă și externă într-un gest care, după cum însăși Elena Udrea a susținut, nu trece peste hotarele unei ștrengării cochete.
Iată o mostră din analiza întreprinsă năsucului Elenei Udrea de vicepreședintele Parlamentului European:
„Să le luăm pe rînd. Prima chestiune care mi se pare destul de ciudată – am făcut legătură între acest gest al doamnei Udrea şi avocata doamnei Bica, care spune că aceasta este într-o stare de cădere psihică şi că în aceste condiţii, deci, e foarte greu de controlat comportamentul ei. Acest mesaj, în acest sens, are logică. Legătura dintre declaraţia avocatei şi gestul doamnei Udrea se poate face (…). Nu pot să spun că m-aş aştepta la o acţiune coordonată. S-ar putea ca din aceste «bits and pieces» să apară ceva care apoi să fie foarte greu de controlat. Şi atunci nu va mai putea fi oprită acţiunea. Sînt foarte mulţi oameni implicaţi în aceste acţiuni. Discutam într-o emisiune că erau aleşi exact aceşti oameni şantajabili din sistem. Eu bănuiesc că aşa ceva s-ar putea întîmpla, mai degrabă, decît o acţiune concertată. Organele statului ignoră anumite informaţii. Sau par să ignore anumite informaţii.”
Emisiunea a mai durat vreo o oră și jumătate.
Am trecut în grabă la Realitatea Tv și n-am mai revenit la Antena 3 în seara respectivă.
Elena Udrea are și alte organe, decît năsucul, despre care se putea pronunța Ioan Mircea Pașcu, vicepreședintele Parlamentului European, fost ministru al Apărării.
Și n-aveam nici un chef să urmăresc un talk show porno!
NB: Site-urilor fomiste, care trăiesc din copy paste, SRI le-a dat pe gratis, luni, 5 octombrie 2015, un material de senzație:
Imaginea aparatului foto utilizat, în anul 1972, de echipa de filaj care a contribuit la dejucarea atentatului care se pusese la cale împotriva Goldei Meir, premierul Israelului, în timpul vizitei acesteia la Bucureşti.
Se vede treaba că n-am pariat greșit pe numirea jurnalistului Ovidiu Marincea ca șef al Departamentului Comunicare din cadrul SRI.
Sunt sigur că materialul de Facebook e doar începutul.
🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂
Ce spun eu in fapt este ca Securitatea nu a dejucat nimic iar Abu Dawood care a condus grupul Meir la 5 mai a papat icre, a baut sampanie, a fost condus frumos la Otopeni, iar pe 5-6 septembrie acelasi an a coordonat atacul de la Munchen..chiar credeti ca echipa de PR a facut bine sa readuca in discutie acest mare succes?
Ochiul dumneavoastra de gazetar si detectiv al trecutului va sesiza enormitatea greselii pr istilor de duzina
Domnule Cristoiu
Indraznesc sa va invit sa vizionati postarea meu de ieri pe subiectul PS ului …
De mult nu am mai vazut asemenea ipocrizie si rescriere comunistoida a trecutului…
De mult nu am mai vazut asemenea PR de prost gust care vrea sa arate ce frumosi si buni suntem… In comparatie cu adevarurile usturatoare ale trecutului…
De mult nu am vazut asemenea inselatorie idioata..sa prezenta. Istoria falita de acum 50 de ani pentru a ne explica miile de mandate…
Va sugerez sa cititi pasajul din Orizonturi Rosii cu privire la marile fapt de vitejie ale Securitatii…
Nu ne mai facem bine…
ATENTATUL OEP-ULUI ASUPRA GOLDEI MEIR
– Mor dupa un pahar cu whisky, s-a lamentat Olcescu. Ma crezi ca nu l-am vazut niciodata pîna acum pe Abu Daoud ? în toti acesti ani petrecuti de mine la Beirut.
A luat o sticja cif whisky din bufet.
– îti amintesti de telegrama referitoare la el pe care am trimis-o împreuna cu Munteanu în timpul vizitei Goldei Meir la Bucuresti ? a continuat. A fost o zi dificila pentru noi toti si aveam nevoie de putin whisky si de o scurta discutie.
Evenimentele avusesera loc în mai 1972. Munteanu era la Beirut ca sa înmîncze lui Arafat un mesaj foarte confidential din partea lui Ceausescu. Mesajul continea detalii referitoare la discutiile purtate în aprilie de Ceausescu si presedintele egiptean Anwar el Sadat la Cairo, incluzînd propunerea acestuia din urma ca el, Sadat, sa se întîlncasca personal cu israelienii ca un prim pas pe calea pacii. La sfîrsitul mesajului sau, Ceausescu l-a informat pe Arafat ca lui i se ceruse sa actioneze în secret ca mediator între Egipt si Israel, si ca peste cîleva zile va avea convorbiri secrete la Bucuresti’ cu primul-ministru israelian Gol-da Meir. Aceasta stire a facut ca la resedinta lui Arafat toti sa clocoteasca de furie.
La 5 mai 1972, eram în functia de sef al DIE. Pe la patru si jumatate dupa-amiaza am primit o telegrama de avertizare de la Beirut în care se spunea ca patru arabi plecasera de la Cairo cu
destinatia Bucuresti cu scopul de a o asasina pe Golda Meir cînd urma sa mearga, pe jos, la sinagoga corala, unde fusese programat ca va asista la o slujba religioasa în seara aceea. Doar cu cîtcva minute înainte, Ceausescu ma chemase ca sa-mi spuna ca terminase a doua întrevedere cu Meir – durata totala a discutiilor dintre ei, cu usile închise, urcînd la 14 ore – si ca ea se pregatea sa porneasca spre sinagoga. Ceausescu era entuziasmat, probabil ca se si închipuia deja mediator în Orientul Mijlociu, primind eventual Premiul Nobel pentru Pace.
Daca informatia de la Beirut era corecta, era aproape prea tîrziu sa se mai poata face ceva. Am verificat imediat cu ajutorul centrului electronic de supraveghere pentru a obtine orice informatie suplimentara datorata microfoanelor’ implantate copios de catre Securitate peste tot în jurul Goldei Meir, precum si în casa rabinului-sef, dr. Moses Roscn, chiar si în’ sinagoga si în curte, dar nimic suspect n-a fost sesizat. Nu mai era suficient timp sa fie alertate Securitatea si armata, care se ocupau formal de protectia Goldei Meir. Lantul birocratic de comanda si slugarnicia sistemului militar român nu erau compatibile cu reactia rapida. Am holarît sa folosesc întregul arsenal uman al unitatii antiteroriste a DIE, care era tinuta într-o alerta continua pentru a preveni atacurile potentiale asupra sediului DIE, ambasadelor române de peste hotare sau avioanelor comerciale. Pe la cinci si jumatate, patru arabi, surprinsi si coplesiti, au fost arestati pe o strada în apropiere de sinagoga, fara sa fi fost în stare sa-si foloseasca pustile mitraliere si grenadele de mîna. Toti aveau pasapoarte egiptene.
Cîteva minute mai tîrziu ma gaseam în biroul lui Ceausescu. S-a facut alb ca varul,
temîndu-se ca visul sau se va sfirsi brusc si a ordonat:
– Omoara-i! Spune ca au opus rezistenta armata.
Dar înainte de plecarea mea din birou Ceausescu îsi schimbase parerea. Nu voia publicitate gratuita care sa compromita Bucurestiul ca viitor loc de întîlnire între Golda Meir si Anwar el Sadat. în seara aceea, pe la ora opt, arabii au fost fotografiati în secret în timp ce serveau o cina copioasa, completata cu icre negre si sampanie, într-o casa de oaspeti a guvernului, în dimineata urmatoare au parasit Bucurestiul la bordul unui avion comercial român. Totul s-a petrecut cu-luni de zile înainte ca DîE sa-l poata identifica pe conducatorul gruparii teroriste în operatiunea Meir din fotografii secrete, acesta fiind Abu Daoucl, comandantul activ al atacului terorist din 1972 asupra echipei olimpice a Israelului la Miinchen. Abia atunci a înteles pe deplin DIE ca încercarea de asasinare a Goldei Meir fusese complotata de catre OEP.
în acea zi de mai 1972, totusi, pasapoartele gasite în posesia teroristilor arestati l-au convins pe Ceausescu ca instigatorul atentatului asupra Goldei Meir fusese Cairo, dar a hotarît ca ea sa nu stie. M-a trimis s-o însotesc pe Meir în drumul de la ambasada israeliana la sinagoga. Dupa slujba religioasa, ea a vazut miile de oameni adunati în fata sinagogii, în spatele gardurilor de paza. Taceau cu totii, de teama sa nu fie îndepartati brutal daca ar deschide gura. In timp ce Meir se apropia de ei, au început sa-si scoata yarmulk-urile ascunse si, privind cu prudenta în jur, le-au pus pe cap. Desi yarmulk-urile nu sînt interzise prin lege în România, portul lor este privit cu ochi rai. Meir a îndraznit un „Shalom”. „Shalom!” a fost raspunsul entuziast din pieptul cîtorva mii de oameni. Cîntece ebraice au rasunat într-o demonstratie spontana de afectiune. Cînd Meir a intrat în masina, avea lacrimi în ochi.
Eu zic sa treci pe RCS-RDS…la astia latrina 3 si ghita tv sunt ultimele. ?
Aide-Memoires pentru cel/cei care se bazeaza pe scurtimea …
memoriei ;
Inteleg si apreciez personal starea de rau provocata de prezenta pe/la un …Kanal Colector .
Nu demult , era o veselie peacoloasa, cu prof. univ . Stan –
M. Ciuvica , B.Chireac si alti manipulatori , desigur
I. Cristoiu .
l am urmarit pe M.Pascu analizand situatia din Orientul apropiat..Dezastru,,si copii din Irak ar rade de el..a facut un pilaf..nord cu sud iran cu irak siria cu israel ,,nimic nu era corect nici geografic dar nici politic,,,,cica fost ministru al apararii,,@
Ioan Mircea Pașcu NU este Vicepresedinte al p.European @@ e fost
off vai,,,natie de cacao