Gîndul de marți, 8 martie 2016

Coadă la Micul Licurici numit Israel. După Liviu Dragnea hop și Klaus Iohannis cu angajamentul de a lupta împotriva antisemitismului din România!

Klaus Iohannis întreprinde o vizită oficială în Israel.
Vizita aceasta, ca şi altele, trebuie raportată la vizitele externe ale lui Traian Băsescu.
Fostul preşedinte ne-a obişnuit cu călătorii peste hotare aflate sub semnul pragmaticului.

Asta înseamnă:

1. Iniţierea unei vizite externe numai şi numai dacă se impune.
2. Timpul rezervat unei vizite trebuie să fie cît mai scurt cu putinţă.
3. Soția e luată numai și numai dacă Protocolul gazdelor cere prezența soției.

Sub acest semn, vizitele externe ale lui Traian Băsescu au fost un model de prestaţie a unui Înalt funcţionar public în lumea modernă.
Conştient că o vizită în străinătate costă statul român şi, prin asta, contribuabilul, fostul președinte a eliminat orice notă de voiaj de plăcere.
Vizitele lui Klaus Iohannis contrastează strident cu modelul impus de Traian Băsescu, modelul corespunzător lumii europene, unde şeful statului e un simplu funcţionar de rang înalt şi nu un ţar sau un monarh.

Aşa cum deja au remarcat unii confraţi, actuala vizită în Israel se dovedeşte un nou voiaj de plăcere al lui Klaus Iohannis.
E limpede că între participarea la Consiliul European şi voiajul în Israel, Klaus Iohannis a preferat voiajul de dragul consoartei.
Consoarta murea să viziteze Locurile sfinte păzită de SPP, asta pentru a se putea făli, la întoarcere, faţă de partenerele de bridge, de la Sibiu cum a mers ea pe acelaşi drum cu Mîntuitorul!
Evident, Mîntuitorul ducînd o cruce-n spate şi alai de soldați romani cu priviri reci.
Ea ducînd poşeta de lux şi alai de SPP-iști cu priviri dulci.

Corecte şi mustrările privind întinderea nefirească a vizitei:
Patru zile în condițiile în care partea oficială s-a terminat chiar din prima zi.

Eu însă ţin să atrag atenţia asupra unui fapt mult mai grav decît cel al voiajului de plăcere.
De ce s-a dus preşedintele României în Israel?
Din acelaşi motiv pentru care Liviu Dragnea s-a dus tot în Israel cu Legea Defăimării în buzunar.
Pentru a-i încredinţa pe premier şi pe preşedinte că România e în avangarda luptei împotriva antisemitismului:
„Revirimentul antisemitismului la nivel european şi internaţional cere un răspuns pe măsură, adecvat. Cred că educaţia este soluţia care duce la cunoaşterea potrivită a realităţilor istorice care au generat acele acte oribile. În acest sens, în 2009, în Bucureşti am dezvelit un monument dedicat victimelor Holocaustului. Autorităţile române sunt ferme şi sancţionează orice fel de formă de antisemitism şi negare a Holocaustului.”

Legea defăimării – am scris pe cristoiublog.ro – c-a fost iniţiată de Liviu Dragnea din credinţa că face astfel pe plac Micului Licurici:
„Cîteva site-uri au pus inițiativa lui Liviu Dragnea pe seama unei negustorii în urma căruia a fost primit bine în Israel.
Posibil să fie și așa.
După decembrie 1989, România a avut pe plan extern doi licurici:
Unul zis de Traian Băsescu Marele Licurici: America. Unul căruia eu i-aș zice Micul Licurici: Israelul.
Puțini sunt politicieni români postdecembriști care să nu fi făcut vizite în America și în Israel.
Puțini sunt politicienii români postdecembriști care să nu fi făcut totul pentru a intra în grațiile Organizațiilor evreiești mondiale: de la Ion Iliescu pînă la Crin Antonescu. Ultimul e autorul Legii care cenzurează textele despre Mișcarea Legionară.
Liviu Dragnea a ajuns președinte al PSD.
Spre deosebire de Victor Ponta, îi lipsea o anume recunoaștere internațională. Avea nevoie ca de aer de o vizită de succes în Israel. Și a avut-o.
În Israel a fost primit de premierul Benjamin Netanyahu, a fost decorat cu Crucea Ierusalimului.
Nu știu dacă pentru asta a primit în plic Legea defăimării.
Sigur e că Liviu Dragnea s-a angajat în bătălia pentru această Lege crezînd că va face pe plac lobby-ului evreiesc”

După Liviu Dragnea, a venit şi Klaus Iohannis cu aceeaşi neghiobie:

1. Insistenţa pe angajamentul României de a lupta împotriva antisemitismului. Acest hodoronc – tronc prezidențial riscă să creeze o imagine catastrofală a ţării noastre în lume. Imaginea unei ţări unde antisemitismul e o realitate primejdioasă prin proporții și liderii politici din ţara respectivă, în frunte cu Președintele, merg în Israel pentru a-și lua public angajamentul să lupte pînă la ultima suflare împotriva acestei realități.
   Se confruntă România cu tendinţe antisemite periculoase?
   Doamne fereşte!
   A dispărut pînă şi România Mare, partid pe care, la o adică, îl puteai suspecta de antisemitism, dacă voiai să te dai luptător împotriva antisemitismului. În materie de antisemitism România are printre cele mai riguroase legi din lume.
2. Angajamentul cu antisemitismul izvorăşte dintr-o percepţie greşită a intereselor Israelului.
   Israelul de azi nu de antisemitism se teme, ci de ochi dulci făcuţi arabilor, de criticarea Israelului pentru politica din teritoriile ocupate.

Din acest punct de vedere Klaus Iohannis şi Liviu Dragnea s-au dus la Micul Licurici cu un cadou de care acesta n-are nevoie:
Angajamentul de a lupta împotriva antisemitismului din România.