Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Obiectivele Comisiei de anchetă parlamentară sînt astfel concepute încît nu pot decît să salveze Statul Paralel
Dacă ar fi să credem anunțului făcut de Liviu Dragnea, marți, 9 mai 2017, ar urma să fie votată în plen înființarea Comisiei parlamentare de anchetă pentru verificarea evenimentelor legate de rezultatul alegerilor prezidențiale din 2009.
În toamna lui 2009, plecasem de la Antena 3, neliniștit de posibilitatea de a fi identificat ca parte din Coaliția politico-mediatică anti-Băsescu, una dintre cele mai mari din istoria modernă a României împotriva unui politician.
Prin urmare, alegerile prezidențiale m-au surprins în postura de apărător al celui care părea victimă sigură a Conspirației.
Cu toate acestea, am salutat dezvăluirile lui Dan Andronic din episodul X al serialului Noi sîntem statul! Unul dintre motive, dacă nu motivul cel mai important, stă în credința mea că Statul Paralel, Deep State, cum îi spune Donald Trump, a folosit bătălia pentru prezidențialele din 2009 într-un dublu scop propriu:
- Pentru debutul Operațiunii de încălecare a lui Traian Băsescu, exagerîndu-i acestuia sprijinul dat.
- Pentru a testa cîteva dintre modurile sale de operare, între care la loc de frunte se situează folosirea DNA pentru răfuieli politico- mafiote.
Indiscutabil, deși liderii PSD-ALDE n-o recunosc public, înființarea Comisiei de anchetă parlamentară are drept punct de plecare dezvăluirile lui Dan Andronic.
Despre realitățile la care s-a referit Dan Andronic în episodul X, care nu poate fi înțeles decît prin luarea în considerare a tezei întregului serial – Apariția și înflorirea în România ultimilor ani a unui Stat Paralel, poreclit de unii Sistemul, denunțat de Donald Trump în SUA sub denumirea de Deep State, Statul din adîncuri, Statul ascuns, care nu răspunde în fața opiniei publice pentru actele sale – m-am pronunțat în mai multe rînduri. Mai mult, în limita posibilităților date de faptul că n-am o redacție la dispoziție, prin simpla documentare de bibliotecă, am încercat să adaug dezvăluirilor lui Dan Andronic alte dezvăluiri, unele lucruri petrecute public la vremea respectivă, dar uitate.
Explicabilă în acest context curiozitatea mea față de Proiectul de hotărîre privind înființarea Comisiei de anchetă parlamentară, supus, dacă lucrurile merg potrivit Programului, dezbaterii în plen miercuri, 9 mai 2017.
Din start trebuie să precizez că după lectura Proiectului am simțit nevoia să mă întreb:
Autorii acestui Proiect sînt sau proști sau ticăloși?
O întrebare dată de constatarea că obiectivele anchetei, așa cum se desprind ele din Proiectul de hotărîre, sînt astfel concepute încît nu pot decît să salveze Statul Paralel, Deep State. Desigur, apelînd la binecunoscuta șmecherie politicianistă de a ascunde adevăratele intenții sub o ciupercă atomică viu colorată de cuvinte mari.
De la primele rînduri pînă la ultimele, Proiectul stabilește drept principal scop al Comisiei acela de a ancheta fraudarea alegerilor prezidențiale din 2009.
Nu de către Statul Paralel, zis și Deep State, întruchipat de cei reuniți în Celula de criză sub acoperire de Cină la Gabriel Oprea acasă în seara lui 6 decembrie 2009, ci de către PDL!
Iată de exemplu ce-și propune să afle Comisia printre altele:
„i) verificarea modului în care au fost soluţionate sesizările privind exerciţiul dreptului de vot în situaţii cum ar fi: de către persoane care au votat fără a avea acest drept, de două sau mai multe ori, prin introducerea în urnă a mai multor buletine de vot, alte situaţii de vot multiplu; (…)
k) verificarea modului în care au fost desemnaţi preşedinţii birourilor electorale ale secţiilor de votare şi locţiitorilor acestora şi dacă aceste persoane au îndeplinit condiţiile prevăzute de lege;
l) verificarea modului în care au fost constituite birourile electorale pentru secţiile de votare din ţară şi străinătate;
m) verificarea modului exercitării dreptului de vot pentru persoanele care nu au fost înscrise în copia listelor electorale permanente, precum şi alegătorii care au votat la secţiile de votare din străinătate, ori au exercitat dreptul de vot prin intermediul urnei speciale.”
Din cîte se vede Comisia îşi propune să verifice legalitatea şi corectitudinea unor fapte care se întind, în timp, mult dincolo de ziua celui de-al doilea tur, luînd în vizor chiar şi măsuri din perioada premergătoare celui de-al doilea tur.
Dincolo de aberaţia iniţială (ce rost are să stabileşte dacă alegerile de acum 9 ani au fost fraudate?), obiectivele Comisiei influenţate de deraierile din presa PSD-istă, n-au nici o legătură cu dezvăluirile lui Dan Andronic.
Dan Andronic a relatat ca prezent la faţa locului despre reuniunea de Criză a directorului SRI, a procurorului general şi a altor persoane, după închiderea urnelor şi asumarea de către cei doi candidaţi a victoriei. E drept, abia atunci începea numărătoarea voturilor, iar în Diaspora continuă procesul electoral.
Fraudarea rezultatelor se putea face acum, după închiderea urnelor, doar prin intermediul a două instituţii:
STS, în eventualitatea falsificării datelor finale, şi SIE, în eventualitatea unor nereguli în Diaspora.
Din relatarea lui Dan Andronic şi din confirmarea lui Gabriel Oprea se vede că de la reuniune lipsesc reprezentanţii STS şi ai SIE.
În aceste condiţii, sînt greu de acuzat cei de la Gabriel Oprea c-au fraudat rezultatele alegerilor.
Dar nu numai atît.
Campania angajată de PSD a doua zi după al doilea tur a avut drept esență acuzarea PDL de fraudare a alegerilor.
Duminică seara, la emisiunea România lui Cristoiu, de pe România Tv, grație și profesionalismului dovedit de Letiția Bădescu, am putut realiza o trecere în revistă a tuturor declarațiilor făcute de lideri PSD după anunțarea primelor rezultate parțiale.
Nici un lider nu invocă implicarea Statului Paralel în fraudarea alegerilor.
Toți se referă exclusiv la fraudarea de către PDL cu deja clasicele mijloace postdecembriste.
Tonul îl dă Viorel Hrebenciuc, directorul de campanie al lui Mircea Geoană, în conferința de presă ținută luni, 7 decembrie 2009 dimineața.
Anunţînd luni dimineaţă c-a cerut reprezentanţilor PSD în BEJ să nu semneze Procesele verbale, Viorel Hrebenciuc motiva decizia astfel:
„«Am luat în considerare numărul mare de iregularităţi, incidente, fraude şi acţiuni de mită electorală pe care colegii noştri le-au raportat pe parcursul acestei nopţi şi în cursul zilei de ieri (..)”
E drept, Viorel Hrebenciuc dezvăluie că:
„Pe parcursul acestei nopţi ne-au apărut extrem de multe semnalări de implicare a unor organe ale statului în procesul electoral.”
Liderul PSD nu aduce amănunte. Nu știm dacă se referea la SRI, la DNA, la Parchetul General, la STS, sau la prefecturi, Minister de interne. Dezvăluirea sa nu e preluată de ceilalţi lideri. Nici el n-o va mai susţine.
Aşadar, acuzaţiile de fraudă vizau maşinăria PDL şi nu Sistemul Paralel.
Întreaga zi de luni, 7 decembrie 2009 dă peste margini de declaraţiile liderilor PSD despre fraudarea alegerilor de către PDL. Într-o conferinţă de presă ţinută ad-hoc, Liviu Dragnea anunţă că PSD va depune la CCR, cererea de anulare a alegerilor şi repetarea turului 2.
La întrebarea presei, răspunde: „Sunt camioane de probe”.
Rugat să spună mai mult despre „camioanele de probe” declară:
„Este vorba de toate tipurile de fraudă posibile pe care le-au inventat oamenii ăştia. Discutăm de vot multiplu, discutăm de mită electorală, discutăm de procese verbale care au fost modificate după ce au ieşit de la secţia de vot, la birourile electorale judeţene şi multe altele.”
Seara, după Şedinţa Conducerii colective a PSD, care decide contestarea alegerilor, Mircea Geoană face o Declaraţie de presă în care invocă doar fraudarea de către PDL.
Şi alţi lideri PSD dintre cei care se succed pe micul ecran – Dan Nica, Valeriu Zgonea, Dan Şova, Florin Iordache insistă pe fraudarea de către PDL.
Nici unul nu invocă implicarea vreuneia dintre instituţiile reprezentate la reuniunea de la Gabriel Oprea acasă.
Celebra declaraţie de presă a lui Victor Ponta, de a doua zi, marţi, 8 decembrie 2009 pune şi ea accentul pe fraudarea de către PDL:
„Reporter: Ce înseamnă că sistemul a funcţionat mai bine? Care sistem?
Victor Ponta: Sistemul de furt, de fraudare şi de cumpărare a voturilor”.
Din cîte se vede, comisia de anchetă parlamentară pleacă de la acuzaţiile aduse PDL imediat după al doilea tur de fraudare a alegerilor şi, prin urmare, îşi propune să verifice dacă într-adevăr partidul concurent a fraudat alegerile nu numai din al doilea tur, dar chiar și din primul.
Obiectivul Comisiei se anunţă din start o incontestabilă diversiune.
Dan Andronic a făcut dezvăluirile din episodul X al Noi suntem statul! sub semnul tezei că în România a dictat în 2009 și dictează și acum Statul Paralel.
Atît campania dusă de PSD după al doilea tur, cît și dezvăluirile lui Dan Andronic, nu se referă o clipă la implicarea Statului Paralel în fraudarea alegerilor din ziua de 6 decembrie 2009.
Dan Andronic se referă la implicarea Statului Paralel în altceva, mult mai grav și anume în blocarea oricărei încercări a PSD de a obţine pe cale constituțională anularea alegerilor şi reluarea turului doi.
Despre aceste încercări, Statul Paralel ştia pînă la virgulă din interceptări şi din oamenii săi din PSD.
Și a folosit pentru blocarea PSD toate instrumentele tipice Statului Paralel din România de azi:
De la convocarea la DNA pînă la șantajarea judecătorilor sau folosirea celor aflați în Cîmpul tactic.
Asupra acestor aspecte trebuie să se aplece Comisia, şi nu asupra fraudării alegerilor de către PDL.
Nu de alta, dar prin asta Comisia de anchetă salvează Statul Paralel.
Comentarii
S-a adoptat în Camera Deputaţilor Legea detenţiei în condiţii inumane timp de 24 de zile pe lună. 😀
În capul unora, asta ar fi o graţiere mascată.
Doamne, ce termeni găsesc unele caractere nobile… în condiţiile date, nu luate!
Ah, am uitat să zic. Înainte era mai bine cu 27 de zile în loc de 24. Adică prima jumătate a „graţierii” de până în prezent n-a fost observată. 🙂 Le-au sărit vigilenţa şi muştarul numai acum, sub egida TeFeL-ismului umanitar.
Simona Gerghe protestează împotriva plafonării indemnizaţiilor pentru copii; are un argument tare drăgălaş: cică impozitele pe venit n-au plafon, deci o vrea şi ea nelimitată în lungime şi lăţime. Adică nu-i mulţumită nici de plafonul anunţat ca idee pornire a licitaţiei la Ministerul Muncii, de 8.000 lei pe lună,
Eu ştiam altceva:
Copiii de fac din dragoste, nu pentru bani. 😀
–
Dacă Simona ţine morţiş să nu existe discriminare între plafonaţi şi ceilalţi beneficiari, scapă de grija asta prin reducerea tuturor indemnizaţiilor actuale – de exemplu – la jumătate … pentru toţi. 😀 Scapi rapid de grija număratului celor 8.000 lei
Este loc de mai rotund: unde merge jumătatea, merge şi sfertul. 😀
Poate trebuie consultaţi TeFeLiştii, să le cerem voie să ne permitem o opinie de la sfert în sus. Preventiv, ca să nu ajungă şi Olguţa Vasilescu în situaţia lui Ceauşescu, când promitea disperat creşterea alocaţiei pentru copii la 30-50 lei, dar, cînd a observat că nu-l mai bagă nimeni în seamă, a supralicitat cu 100 lei.
Ehe, n-am apucat suta aia şi uite în ce hal am ajuns! 😀
S-a pus problema şansei avute de Traian Băsescu de a-şi mobiliza forţele – după închiderea urnelor în România – având în vedere continuarea procesului de votare în Diaspora. Adică putea să afle „rapid” 😀 după ora 21 cât i-ar mai trebui să bage cărbuni în străinătate ca să-i iasă plusul necesar depăşirii lui Geoană.
Cât de „rapid” putea să afle cum stă ? Oricum după numărarea voturilor în toate secţiile de votare din ţară, după raportarea datelor la centrul de colectare şi tragerea liniei. Am scris pe-aici acum vreo 3 săptămâni despre legătura Ghiţă – Marcel Oprisa STS şi despre mecanismul rapid de numărare-comparare Băsescu Geoană, cu semnal sonor după cum conducea unul sau altul. Am dat şi un exemplu:
–
– Geoană: beep!
– Băsescu beep-beep!
–
Şi cu asta ce-am făcut? Când sau cât de „rapid” s-a smuls rezultatul de orientare pentru piromanii şi pompierii lui Băsescu. Au de aprins sau de stins focul în Diaspora, după tragerea liniei în ţară?
Numărătoarea şi voturilor în secţiile de votare tot durează cel puţin jumătate de oră; cu întocmirea proceselor verbale şi preluarea datelor raportate, să zicem o oră. Pe la ora 22 s-ar fi ştiut că Traian Băsescu mai avea nevoie de… 15.000 voturi din Diaspora, ca să-l depăşească pe Geoană… cu un vot. 😀
A băgat cărbuni în ambasade şi a dat relefoane la toate rudele şi prietenii din străinătate să meargă fuguţa 100-200 de km până la prima urnă cu coadă, mult a fost puţin mai este până la linia de sosire. 🙂
Cine bagă mâna-n foc că Băsescu, dacă nu inetrvenea cu cărbunii, n-ar fi obţinut cele 15.000 de voturi necesare din Diaspora? A obţinut 85.000 şi a fost prins cu plus în gestiune de 70.000 de voturi; tot căştigător ieşea cu numai încă 40.000 de voturi, caz în care ar fi ieşit cu plus de 25.000 de voturi (în loc de 70.000 cât a scos în realitate).
–
Dacă Traian Băsescu sau străjerii lui ar fi ştiut – la ora 22 – că mai are nevoie de cel puţin 15.000 voturi în plus faţă de Geoană, nu avea nevoie de nicio mobilizare în Diaspora. Când a ieşit candidatul PSD-ului la egalitate sau pe-aproape cu adversarul de la prezidenţiale?
Din numai 100.000 de voturi valabil exprimate – adică pentru o prezentă normală în Diaspora- Traian Băsescu avea nevoie să-l depăşească procentual pe Geoană cu doar 7,5%, adică Băsescu 57,5 şi Geoană 43,5% (un procent de vis pentru PSD) şi gata, norma de 15.000 minim necesată ar fi fost îndeplinită, fără nicio intervenţie. Din toate voturile înregistrate ca valabil exprimate – 146.876 – era suficient pentru Băsescu un raport procentual de 55% faţă de 45% ale lui Geoană (mai mult decît ar fi visat 😀 )
Să presupunem că Traian Băsescu a vrut să fie mai sigur decât Papa. 😀 Şi dacă tot avea cărbunii pregătiţi – pentru orice eventualitate 🙂 – a preferat să-i consume pentru „legitimitate” mai mare, cum se spune fără temei legal în cercurile vicioase ale puterii. Şi ce-i cu asta?
Alegerile se pot consideră fraudate numai dacă furtul depistat ar fi condus la răsturnarea rezultatului, or una ca asta nu se poate obţine din aceste date.. rahitice în comparaţie cu ce s-a votat în ţară.
–
În ţară s-au tranşat hoţia şi victoria, nu în Diaspora, şi-apoim de ex, fără voturile din Timişoara, ieşea altceva-n toată ţara + Diaspora. Voturile n-au culoare teritorială, dar au dreptul să intre la grămadă după culoarea politică a primului hoţ sosit… şi tot el servit.
–
Rămâne o întrebare de baraj:
– Avea Vasile Dâncu cum să afle la ora 21 (când s-au raportat exit-pollurilor) ceea ce nu ştia nimeni până pe la ora 22?
Cine-a tras în noi, după 22 😀 , nu avea cum să-i transmită lui Dâncu ce să scrie la IRES ca la nimeni.
Asta înseamnă că Vasile Dâncu s-a orientat din altă sursă… care ştia ce s-a întâmplat – faptic – în timpul procesului de votare în ţară, înainte de închiderea urnelor.
Ştiţi bancul cu „Fapte, tovarăşi!”?
Cea mai mare frauda electorala din Romania s-a produs cand a candidat ILIESCU contra VADIM si a castigat VADIM alegerile si s-au bagat buletine cu bratul in urna, pana dimineata, sa iasa ILIESCU, VADIM neavand suficienti oameni in sectii care sa controleze corectitudinea procesului electoral. Aceea a fost mega-frauda secolului in materie de alegeri.
„Cine fură mai mult câştigă” nu înseamnă neapărat că cine fură mai mult, tot acela căştigă. 😆 🙂 😈
Alfel zis, ca să câştigi alegerile, e suficient să furi, nu neapărat cel mai mult… dintre toţi competitorii. 😀
Altfel zis, toţi competitorii sunt cinstiţi, mai puţin ceilalţi. 😀
În concluzie, fără glume, să lăsăm ipocrizia pentru urmaşii urmaşior hoţilor de voturi căştigătoare!
– Numai cine fură poate căştiga alegerile!
Nu există nicio contradicţie între ultimele patru afirmaţii.
E destul de probabil ca un partid (coaliţie) să fure cel mi mult, dintre toţi competitorii, în susţinerea unui candidat la Preşedinţie, dar să iasă pe locul doi.
–
Asta cred că s-a întâmplat şi în 2009, iar PSD-ul ştie cum a mers maşinăria unsă, însă nu a reuşit să înţeleagă cum de n-a reuşit să câştige.
De aici vine multă prefăcătorie în circul comisiei.
–
Hoţii între ei nu-şi găsesc ierarhia. 🙂
Nu la fel putem să afirmăm pentru 2014. 🙂 😆 😈
Programul comisiei parlamentare – de luptă cu adevărul legat de alegerile din 2009 – porneşte de la experienţa dobândită în postdecembrism de maşinăria majorităţii parlamentare actuale.
–
După cum ştiţi, hoţii de buzunare lucrează în grup operaţional; după ce urcă în mijlocul de transport în comun, victima este înconjurată şi ascunsă de privirile curioase ale celorlalţi călători, unul îi distrage atenţia, altul bagă mâna până la cot în poşeta deschisă sau tăiată pe loc. Hoţii de poşete operează la fel cu buzunarele de la haine sau pantaloni, de unde li se trage emblema de notorietate.
–
Trei hoţi de buzunare din aceeaşi echipă de investigaţie în mersul mijloacelor scuzabile de transport, după operaţia de rutină între două staţii succesive, coboară şi se retrag într-un colţ de rai al unui parc, ca să-şi evalueze pierderile. Primul sare ca ars:
– Bă, care mi-aţi luat din buzunar o parte din pradă?
– Eu, dar am fost furat la fel ca tine.
Al treilea, sobru şi negru.. de mânie:
– Băi, nenorociţilor! Aşa v-am învăţat eu meserie? Acuma să-mi spuneţi, dacă ştiţi, câţi bani am în buzunar! 🙂
Să revenim la oile noastre, adică la oaia noastră cea mai neagră! 😀
După ce-am luat la bani mărunţi, de antrenament 😀 , predidenţialele din 2009 şi nu ne iese pasienţa – concordanţa cât de cât rezonabilă între visul sondajelor (exit-poluri) şi realitatea oficială- cum naiba să suport diferenţa catastrofală – de tonaj pe bascula ruptă – înregistrată în turul doi al prezidenţialelor din 2014?
Cu evoluţia asta din ce în ce mai nefastă, mi-e teamă să nu ajungem la alegerile prezidenţiale din 2019 ca numărul de voturi ale câştigătorului să fie egal cu numărul de voturi valabil exprimate, adică premiantul de pe locul doi să aibă ZERO voturi. 🙂 😆 😈
Suntem în 2019, după finala prezidenţiuală Dragnea-Oligofrennis şi afişarea rezultatului.
Dragnea o întreabă pe viitoarea lui fostă nevastă şi martoră de nădejde în viitoarea poveste penală a pescarului amator:
– Scumpica mea, cum dracu am zero voturi, când eu ştiu sigur că m-am votat?
– Dragule, în locul tău, eu n-aş fi aşa de sigură că n-ai băgat în urnă din bâlbâială un vot anulat.
Reţineţi un număr!
104.838 voturi.
Aproximăm în minus şi mai uşor de reţinut:
104.000 voturi.
Atâtea voturi reprezintă 1% din voturile valabil exprimate la alegerile prezidenţiuale din 2009, adică atunci când celelalte institute de sondaj au indicat – în noiembrie 2009 – avantajul lui Geoană 53%, faţă de Băsescu 47%, (chiar astea au fost atunci mai frecvent), a însemnat o diferenţă între cei doi finalişti de 6%, adică de 600.000 voturi în favoarea lui Geoană.
Cu alte cuvinte, pentru ca Băsescu să-l egaleze pe Geoană, (cu aproximaţie) trebuia fie să atragă 600.000 voturi în plus, fie să înlocuiască îm favoarea sa 300.000 de buletine ştampilate pe Geoană , fie să anuleze 600.000 buletine valabile ale lui Geoană.
Repet, acesta era raportul teoretic înainte de ziua finalei, lăsând marja de eroare în plata Domnului 😀
Putem să admitem sondaje cu rezultate mai strânse:
– 52% la 48%, diferenţa înseamnă 400.000 de voturi în plus la Geoană;
– 51% la 49% diferenţa înseamnă 200.000 de voturi în plus la Geoană.
De observat că chiar şi cea mai mică diferenţă este de trei ori mai mare în, favoarea lui Geoană, decât cele 70.000 voturi… pe invers, lluate în plus de Băsescu pe rezultatul real.
–
În cazul celor trei exit-poluri din 6 dec 2009, diferenţa numerică în favoarea lui Geoană:
– INSSOMAR; 2,4(%)x104.000=250.000 voturi în plus la Geoană faţă de Băsescu.
-CCSR: 2×104.000=208.000 voturi în plus.
-CURS: 1,4×104.000 =145.000 voturi.
–
Chiar şi pentru răsturnarea exit-polului cel mai echiliberat – după CURS – adică 145.000 +70.000 (voturi în plus în final la Băsescu) – cîştigătorului i-ar fi fost necesare în plus 215.000 voturi. Din diaspora a obţinut îi plus faţă de Geoană un număr insuficient de numai 85.000 de voturi.
(116.000 Băsescu faţă de 31.000 Geoană; mai exact per total în diaspora s-au înregistrat 146.876 voturi valabil exprimate)
Sondorul Vasile Dâncu, opera completă din Moldova
Ca să vedeţi unde şi-a pierdut pocentele nemăsurate de la PCR(M), la care partide a mai ratat grosier şi cum l-a întrecut la precizie celălalt sondor de exit-poll, CSB-AXA,
–
Rezultatele Reale:
PCR – 39,34%, PLD – 29,42%, PD-12,7%, PL-10%
–
Exit-Poll CBS-AXA (Prime TV):
PCR – 33,8%, PLD – 32,2%, PD-14,1%, PL-10,2%
–
Exit-Poll IRES (Dâncu)(Publika TV):
PCR – 25,7 %, PLD – 34,4%,PD-15,1%, PL-15,6%
–
La PL, Dâncu a pompat greşit +5%, în timp ce AXA i-a dat o lecţie de precizie cu 10,2% faţă de realul din final 10%.
La PLD, Dâncu a scăpat din nou pompa greşit +5%, în timp ce AXA a dat +2,8%.
–
Vasile Dâncu a fost întrebat ce-i cu debandada sta preocentuală din lac în puţul sondorului.
A minţit cu neruşinare, dând vina pe nesinceritatea întrebaţilor votanţi comunişti la exit-poll. Păi, se vede că nu s-a împăcat nici cu sinceritatrea votanţilor celorlalte partide, în timp ce sondorul AXA n-a avut prea multe obstacole la prins declaraţii mai sincere.
Ca să fim sinceri, aici ne lucrează un mincinos: şarlatan de opinie, pe bani murdari.
–
În 2009, în noaptea generalilor, a avut sarcina să sporească încrederea în corectitudinea alegerilor prin sincronizare între datele date de el şi rezultatele reale.
–
1. De unde a avut Dâncu alte instrumente de măsurare, alt eşantion reprezentativ, alţi votanţi întrebaţi şi… alte răspunsuri primite la exit-poll, mai precise şi sincere pentru IRES-ul lui, decît pentru celelalte institute de sondaj din aceeaşi zi de 6 decembrie 2009?
2. Toate exit-polluri l-au dat câştigător pe Geoană:
– INSOMAR: 51,2%
– CCSB: 51%
– CURS: 50,7%
Aşa ceva… se întoarce în favoarea lui Băsescu, dar ce coincidenţă să se nimerească numai în celula de criză a lui Dâncu! Nu avea alte date pe întrebate la exit-poll,nici pe raportate din teren, fiindcă la ora 21 (cînd s-au preyentat exit-pollurile cu limita până la ora 19) abia începeau în secţiile de votare numărătoarea.
Ce avea Vasile Dâncu în plus – faţă de celelalte trei sonde băgăcioase – nu era de la nicio numărătoare, ci de la o orientare, numită estimare în funcţie de… hai s-o botezăm pe scurt: ştie numai încornoratul ce nu ştie tot satul. 😀 . În funcţie de ce se ştia că s-a întâmplat efectiv pe teren… înainte de închiderea urnelor.
–
Nu mi-am propus să demonstrez cine a furat mai mult în turul doi al prezidenţialelor din 6 decembrie 2009. Oricum e imposibil, tardiv, dar nu inutil pentru viitor măcar în punctele cu semne de întrebare mai stridente . .
Orice asemănare cu ideea depistării hoţului mai mare ar fi pur întâmplătoare. Nu ajută la mare lucru, nici dacă pe viitor se păstrează aceeaşi manieră cinstită de furat voturi ca-n 2009 şi mai ales 2014. 😀
De altfel eu l-am votat pe Traian Băsescu în ambele tururi şi nu mi-e ruşine să recunosc, dar asta nu înseamnă să renunţ la obiceiul meu de a căuta răpunsuri, oricât de terorist ar fi adevărul. Din păcate am prea multe întrebări şi asta îmi ocupă tot timpul, fără să le găsesc răspunsul satisfăcător . 😀
Cine a declarat – vineri, 26 iunie 2009 – public?
„Daca voi consilia un candidat la prezidentiale, altul decat cel din partidul din care fac parte, imi voi da demisia din PSD” 😀
Aţi ghicit. Cel mai devotat PSD-ist din toate basculele, Vasile Dâncu. După cinci luni, în noaptea 6 decembrie 2009, el nu consilia pe nimeni. Era în trecere spre casa lui… de sondare. 🙂
Marja de teroare a sondorului Vasile Dâncu (în 2009 şi 2010)
–
Unde aţi văzut cea mai mică diferenţă procentuală între un exit-poll şi rezultatul real al unui scrutin?
Dar cea mai grosolană diferenţă?
–
Eu am întâlnit ambele extreme – precizia de balanţă analitică şi respectiv grosolănia pe basculă – la acelaşi sondor acoperit cu cască de protecţie, Vasile Dâncu.
–
Aţi văzut pe micul ecran cum transmit sondorii de la locul de muncă? Cu echipa în spate, fiecare frumos aşezat în faţa unui calculator şi cu ochii cât cepele pe câte im monitor. Sondorul- şef ia cuvântul pentru toţi şi ameninţă cu raportarea de la ora 21 a exist-pollului cu precizia secolului.
În ciuda obiceiului casei de sondare, pe Vasile Dâncu n-aveaţi cu să-l vedeţi la munca de raportare în seara de 6 dec 2009. Şi-a lăsat baltă munca cinstită şi s-a lăsat detaşat în interesul serviciului, cu misiune în obiceiul casei lui Oprea, la drogheria celulară a generalilor.
Casa lui Dâncu, de sondaj extraordinar – IRES – a scos rezuzultatul cel mai precis din toate timpurile şi balanţele fatalitice, preyentate la B1TV:
– Băsescu IRES-50,4% faţă de realul 50,33%
– Geoană IRES- 49,6% faţă de realul 49,66%
Doamne, ce precizie! Unde-aţi mai văzut aşa ceva? Numai un creier supradotat ar fi în stare de asemenea performanţă miraculoasă.
Supradotat cu informaţii. 😀
–
După un an, în noiembrie 2010, la algerile parlamentare din Republica Moldova, Dâncu s-a gândit să mai facă ban cinstit cu IRES şi să demonstreze că tot el e cea mai mare sculă 🙂 pe basculă. De data asta nu i-a mai mers… balanţa anlitică; s-a înţepenit în trecutul nopţii generalilor din 6 spre 7 decembrie 2009.
Alegerile au fost căştigate în Moldova de comunişti, PCRM, cu 39,34%.
S-au întrecut două exit-polluri:
1. La Prime TV, CBS-AXA: PCRM-33,8%, greşit cu 5,5%
2. La Publica TV, IRES Dâncu de Romania: PCRM-25,7%, cum marjă de eroare +/-2%, greşit în marjp de teroare cu aproape 14%. Aşa ceva… cea mai mare spargere de basculă din toate aşteptările. 😀
Doamne, ce teroare de precizie!
😛
Maestre Cristoiu, sunteți unul din jurnaliștii integri, neimplicați în scandaluri financiare ca alde SRStănescu, CT Popescu, Nistorescu, Cațavencii etc. Nu vă băgați pentru Dan Andronic, ăsta arată mai mult a baron media decât a jurnalist.
Adică face afaceri cu „prințul” Paul de România da jurnaliștii lui acuză că mor de foame? Andronic e doar o măsea stricată care își folosește ziarul ca să scape de un dosar penal. Dacă nu ar fi avut problemele cu DNA, Andronic AR FI RAMAS PARTE A STATULUI PARALEL DE CARE SCRIETI. Ar trebui ca acest Andronic să vă pupe tălpile fiindcă i-ați creat acel ziar de brand EVZ care acum e folosit ca instrument de apărare. Jurnalism, mânia țării .. sau dorsalul țării