Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
Gîndul de miercuri, 12 aprilie 2017
Ce urmăreşte Victor Ponta prin Războiul cu Liviu Dragnea
Luni, 10 aprilie 2017, seara, Victor Ponta a fost invitatul emisiunii lui Ionuț Cristache, România 9, de pe TVR1. Potrivit înțelegerii inițiale, ediția la care trebuie să fiu prezent ca invitat se petrece miercurea. Am acceptat însă pe loc propunerea lui Ionuț Cristache de a veni luni, 10 aprilie 2017, cînd fostului premier îi permitea programul să participe la un talk-show.
După 11 decembrie 2016, cum el însuși a mărturisit-o în mai multe rînduri, Victor Ponta a dispărut din spațiul nostru mediatic.
De ce a făcut-o? Unde s-a dus și de ce?
Sînt întrebări la care Victor Ponta, înainte de emisiunea de luni seara, în sala de protocol de la TVR, la tradiționala discuție neoficială cu invitatul, mi-a făgăduit că-mi va răspunde într-un posibil interviu unu la unu, genul de interviu-taifas cu un interlocutor.
Pînă atunci, se cuvine să reamintesc că Victor Ponta a revenit în spațiul mediatic românesc abia pe 20 februarie 2017, după o absență de două luni și ceva, la emisiunea lui Victor Ciutacu de pe România Tv. Ca și în cazul multor altor emisiuni realizate de tineri confrați, am fost la acest dialog secundul moderatorului. Emisiunea s-a constituit într-un a fost un moment deosebit nu numai mediatic, dar și politic, din mai multe puncte de vedere:
- După două luni și ceva de absență în plan mediatic, Victor Ponta a avut multe lucruri de spus. Şi le-a spus, cu o francheţe surprinzătoare la un politician român, a cărui prima preocupare, chiar şi cînd i se face o clismă, e de a ţine discursuri electorale.
- Pînă acum, intervenții scurte, fie pe Facebook, fie telefonic, Victor Ponta lansase săgeți critice, de nuanță ironică, spre Liviu Dragnea.
- Victor Ponta beneficia și beneficiază de uriașul avantaj al celui care s-a retras la timp dintr-o șefie – cea de premier. Adăugată dezastrului care a fost guvernarea tehnocrată („la care s-a lăcomit Klaus Iohannis” – Victor Ponta dixit!), guvernarea Ponta a rămas în memoria colectivă ca una dintre vîrstele de aur ale omenirii românești, întrerupte brutal și mai ales în chip nedrept. Decizia sa inspirată de a demisiona din funcția de premier după Colectiv, fără a avea o minimă responsabilitate în producerea tragediei, i-a conservat lui Victor Ponta o imagine idealizată, și a dus, indiscutabil la victoria zdrobitoare a PSD în alegerile din 11 decembrie 2016.
Prin urmare, punctele de vedere ale lui Victor Ponta despre guvernarea PSD-ALDE, despre situația din PSD și din țară primeau o greutate mult mai mare decît cele ale oricărui politician român la ora respectivă.
Am ținut să menționez aceste lucruri, pentru că explică nu numai impactul mediatic (dialogul cu Victor Ponta l-a zdrobit la rating pe cel concurent, de pe Antena 3, cu Sorin Grindeanu, deși teoretic pentru simplii cetățeni e mult mai important ce spune un premier în exercițiu decît un fost premier) dar și impactul politic uriaș.
Spre surprinderea mea, Vicror Ponta a fost deosebit de sever cu luna de guvernare PSD-ALDE și cu situația de două luni de la scrutin din PSD.
Multitudinea subiectelor care se cereau abordate cu un politician absent din spațiul mediatic timp de două luni a făcut ca partea consacrată Guvernării și situației din PSD să fie destul de restrînsă în această primă apariţie completă a lui Victor Ponta în spaţiul mediatic băştinaş.
Cu toate acestea, emisiunea s-a constituit într-un moment de excepție politico-mediatic prin faptul c-a fost debutul a ceea ce se numește azi Războiul de unul singur dus de Victor Ponta împotriva lui Liviu Dragnea.
Un război spectaculos din cel puțin trei motive:
- E singurul război dus nu numai de un PSD-ist, dar și de un politician mai acătării împotriva Atotputernicului Liviu Dragnea.
- E un război angajat împotriva președintelui PSD de un membru PSD, teoretic, un subordonat al lui Liviu Dragnea.
- E un război dus împotriva lui Liviu Dragnea, împotriva celui care i-a fost pe vremuri subordonat, iar acum îi e, cel puțin teoretic, șef.
Se înțelege, în aceste condiții, c-am acceptat bucuros invitația de a participa la dialogul lui Ionuț Cristache și Marian Pieleanu.
Din 20 februarie 2017 n-a fost zi lăsată de Dumnezeu pe pămîntul politicii românești în care Victor Ponta să nu critice felul în care Liviu Dragnea administrează PSD, dar și țara.
Pentru mine, emisiunea se anunța un fericit prilej de a mă lămuri ce urmărește Victor Ponta prin acest război.
L-am pus, așadar, pe Victor Ponta să-mi enumere trei dintre motivele principale ale nemulțumirii pe care o împărtășește față de conducerea PSD de către Liviu Dragnea.
Toate cele trei motive prezentate de Victor Ponta le-am dibuit a avea drept drept punct comun ceea ce s-ar putea numi Ambiția lui Liviu Dragnea de a fi un Nicolae Ceaușescu al PSD și al României de după alegerile din 11 decembrie 2017.
Prin un Nicolae Ceaușescu înțelegîndu-se doar ambiția fostului conducător de a controla totul și nu ambiția de a impune, prin acest control, un Proiect de țară.
Am căzut de acord cu Victor Ponta că, în cazul lui Liviu Dragnea, marea nenorocire pentru Guvernarea PSD-ALDE, pentru PSD și, în cele din urmă, pentru România, e ambiția lui Liviu Dragnea de a controla totul, de a impune totul, fără a avea ceva în cap.
Altfel spus, spre deosebire de alți inși cu ambiții de a dicta totul – Mareșalul Ion Antonescu, Nicolae Ceaușescu, Stalin chiar – Liviu Dragnea vrea să controleze totul de dragul controlului și nu în vederea unui proiect de țară.
Dar nu numai atît.
Liviu Dragnea nu se mulțumește cu satisfacția secretă pe care au împărtășit-o, de-a lungul istoriei, personaje realmente puternice, dar care au preferat să nu arate asta.
Liviu Dragnea nu numai că ambiționează să controleze totul.
El se dă de ceasul morții, pentru a se ști de toată națiunea și de întreaga Europă că el controlează totul, că în România nu se mișcă nimic fără aprobarea lui, că tot ce se întîmplă e rodul vieții și activității ale creatoare.
În emisiune i-am citit lui Victor Ponta declarația de presă – hilară de la un capăt la altul – prin care Liviu Dragnea anunța în cele patru puncte cardinale ale țării:
„I-am cerut doamnei ministru de Interne să găsească o rezolvare pentru cozile care se formează la frontieră. I-am cerut doamnei ministru să nu uite că românii vin acasă de Paște și e nefiresc să stea la aceste cozi.”
Această declarație incredibilă, făcută luni seara, de Liviu Dragnea, amintind izbitor, prin postura asumată de Liviu Dragnea, de solemnitatea de clopot al Catedralei Neamului, pusă de Mareșalul Antonescu în tot ceea ce făcea – fie și din credința că e deja un personaj intrat în Istorie – ridică următoarele chestiuni:
- Nebunia de la vămi provocată de intrarea în vigoare a unor noi măsuri de control cerute de Uniunea Europeană e o realitate știută în România de vreo săptămînă.
Nu știa de ea Carmen Dan, ministrul de Interne?
Probabil că știa, dar declarația lui Liviu Dragnea a pus-o în postura umilitoare de șef care n-are habar de ce se întîmplă în domeniul pe care-l administrează. - Admițînd că ministra trebuia trasă de mînecă, acest lucru ține de premierul Sorin Grindeanu, administratorul Guvernului, și nu de Liviu Dragnea, administratorul PSD.
Dacă Liviu Dragnea ar fi fost bombardat cu informații despre nebunia din vamă neglijate de Ministerul de Interne, normal ar fi fost să-l sune pe premier. - Indiferent de poziția ministrului și a premierului față de nebunia din vămi, Liviu Dragnea putea să-i atragă atenția lui Carmen Dan printr-un telefon sau direct, și fără a anunța națiunii c-a făcut-o.
Întreg acest moment spun totul despre felul în care Liviu Dragnea conduce PSD, Guvernul, țara, fel care-l nemulțumește pe Victor Ponta.
Ce urmărește Victor Ponta prin Războiul dus împotriva lui Liviu Dragnea la acest capitol?
Să fie dat afară din partid, pentru a face un alt partid?
Nici vorbă.
Victor Ponta e un politician pragmatic, din şcoala lui Adrian Năstase, care ascunde calcule reci dincolo de vorbe în dodii.
Războiul cu Liviu Dragnea e una din marele şanse – valorificate abil de fostul premier – de a cîştiga simpatia celor care l-au antipatizat profund pe vremea cînd stăpînea România.
Aparţinînd politicienilor sensibili la interesul media, Victor Ponta îşi hrăneşte prin acest război statura de vedetă a vieţii noastre publice. Tot ceea ce scrie el pe facebook, tot ceea ce declară în intervenţii telefonice sau în interviuri devin rapid informaţii senzaţionale pentru întreaga presă.
La fel de important e şi faptul că Victor Ponta vrea să-și consolideze prin acest război poziția de:
- Singur opozant public al lui Liviu Dragnea.
- Cel care a avertizat în numeroase rînduri PSD că sub conducerea lui Liviu Dragnea se îndreaptă spre dezastru.
Liviu Dragnea are mulți adversari în PSD.
Toți așteaptă decapitarea lui Liviu Dragnea prin condamnarea de către ICCJ.
Victor Ponta face excepție.
Victor Ponta știe, ca fost premier, că Guvernarea PSD-ALDE se îndreaptă spre un Dezastru.
Acest dezastru va duce la decapitarea lui Liviu Dragnea.
În perspectiva acestui dezastru, Victor Ponta vrea să fie – pentru membrii și activiștii PSD – Cel care a tras semnalul de alarmă.
Și, prin asta, cel către care se vor îndrepta membrii și activiștii PSD ca spre un Salvator.
Al PSD și al țării!
N.B.: Devenit din Baron de Teleorman, Baron de România, Liviu Dragnea și-a făcut în PSD o Camarilă, care e de fapt o Gașcă. Unul din membrii Găștii se numește Adrian Țuțuianu, în timpul său liber, șef al Comisiei SRI. Acesta a declarat, marți după-amiază, că, deși a citit de mai multe ori articolul lui Dan Andronic, n-a putut trage nicio concluzie. Explicabil! La cât de analfabet e, avea nevoie să citească articolul, nu de mai multe ori, ci de mult mai multe ori, ca să înțeleagă ceva.
Comentarii
22 comentarii pentru articolul „Gîndul de miercuri, 12 aprilie 2017”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Să mai contemplăm niţel gluma lui Ţuţuianu!
–
„Vă precizez că noi vom verifica doar ceea ce are legătură cu SRI, dacă vor fi elemente care privesc activitatea altor instituţii, evident că este competenţa Parchetului de pe lângă ICCJ, şi nu a comisiei noastre”
–
Adică noi, ţuţuienii, intrăm cu toată artileria grea în ograda SRI, dar cu ce nu-i de nasul nostru, evident vă serveşte Parchetul General. Apelăm cu încredere, Lazăr şi Kovesi abia aşteaptă să-i ia de gât pe infractorii din SRI şi de pe lângă SRI. Cu permisiunea robotului Lazăr, prima pe lista neagră a lui Kovesi poate fi chiar Koveşi.
Din patriotism profesionist se va jertfi în piaţa publică:
– Noi suntem DNA şi ne smulgem părul din cap. 😀
S-a prins Tăriceanu că şi Agenţia Naţională de Integritate este a SRI-ului. Îi recomand să umărească, prin ANI, cine nu-şi depune declaraţia anuală de avere, în ciuda obligaţiei dispuse de lege, şi de ce nimeni din ANI nu-i întreabă nimic de sănătate.
Adică pe ce criterii s-au stabilit la ANI intangibilii de serviciu?
Un criteriu constant este nominalizarea unui executant de serviciu la conducerea ANI. Cum calcă strâmb, pac la războiu ca-n ANRP! Marfă de şantaj este căcălău… încă dinainte de numirea în vărful ANI.
Despre modul de operare al SRI-DNA în vederea răsturnării rezultatelor electorale, sper să nu aşteptaţi de la Dan Tapalagă clarificări la întrebările pe care le invntează doar ca să demonstreze că n-are răspunsuri la ele.
Adică omul le ştie pe toate în afară de răspunsurile cheie, precum baba surdă care vorbeşte singură pe drum, când se miră de ce nu are nimeni niciun răspuns la întrebările ei atât de simple. Măcar baba nu se preface.
Tapalagă a inventat denunţul permanent de băgat în seamă, după cum i se scoală denunţătorului, în orice moment al procesului penal şi în faţa orcărei instanţe, ca la autoservire. Cică, pe calea asta permanentizată de el după Codul bunelor maniere, ar scăpa Elena Udrea de orice îi trece prin cap lui Tapalagă, denunţându-l pe Traian Băsescu.
Ce nu face omul mizerabil, când bate câmpii sau îşi stropeşte stilul de manipulare cu parfum de credibilitate printre ignoranţii care îi preiau perlele fără să clipească.
Tapalagă are probleme de orientare în timp: îl plasează pe Traian Băsescu numai în prezent – cu declaraţia despre casa conspirativă a lui Oprea – ca să-i iasă pasienţa despre reacţia actuală în extremis a lui Băsescu, şantajat şi speriat de Udrea, după ce şi-a aflat pedeapsa de 6 ani.
–
Flux 24 din 27 septembrie 2016:
–
Băsescu aruncă bomba: În noaptea alegerilor din 2009 acasă la Oprea au fost Kovesi, Maior şi nişte ziarişti/ ”El avea whisky în cantităţi nelimitate”
–
http://www.flux24.ro/basescu-arunca-bomba-in-noaptea-alegerilor-din-2009-acasa-la-oprea-au-fost-kovesi-maior-si-niste-ziaristi-el-avea-whisky-in-cantitati-nelimitate/
Cum făceau Kovesi şi Coldea deosebirea dintre comenzile „Drepţi!” şi „Culcat!”?
Cum îl suna ea pe el, întreba:
– Azi vii tu la DNA sau vin eu la K2? 😀
Când suna el, i-o spunea direct:
– Azi nu-i Râmbătă, e zi de lucru conspirativ.
–
– Cum ieşea Kovesi la raport în K2, K4 şi T14?
– Îmbrăcată, până deschideau dosarul cu probe.
–
– Ce punea Coldea pe biroul din DNA, când venea să prezente onorul?
– Picioarele.
– Cine crede aşa ceva?
– Cine l-a văzut.
– Şi ea ce punea?
– Punea aceeaşi întrebare: avem cui să i-o tragem azi sau ne descurcăm cu ce avem?
Care-i deosebirea dintre întâlnirea politică în interes de serviciu şi întâlnirea conspirativă prin efracţie. 😀
–
La întâlnirea politică, în interes de serviciu, Ţuţuianu nu înţelege de ce gazda politică Oprea nu-i notează pe musafiri în registrul de intrare în casa de toleranţă.
–
La întâlnirea conspirativă prin efracţie, acelaşi Ţuţuianu nu înţelege cum intră şi iese Kovesi, aşa des şi bine, în şi din K2, K4, T14, fără să-i treacă prin cap, în calitate de şef control prin SRI, să întrebe la locul faptei de intruziune forţată pe unde s-a produs efracţia.
–
În concluzie, Ţuţuianu nu înţelege nimic de niciunde, or asta îl deosebeşte de oricine. 😀
Cum arată dubla măsură când se compară egalitatea în drepturile magistraţilor?
–
Arată ca egalitatea dintre două distanţe:
– Bucureşti – Paris, adică dreptul procurorului Alinai Bica de a vizita vila Udrei din marele Paris.
– DNA – casa de toleranţă, dreptul procurosului Kovesi de a vizita casa conspirativă a politicianului Gabriel Oprea din micul Paris.
–
-De unde şi până unde distanţa mai mare este mai egală decât toleranţa inegalabilă? 😀
– Nu comentez de unde are Udrea vilă în Paris.
Bulă şi fiul Bulică s-au dus într-o noapte la furat pepeni de la Dăbuleni, renumita harbuzărie din comuna de baştină a lui Geoană. Pepenii erau deja pregătiţi în saci, pentru transportu de-a doua zi într-o piaţa din capitală, şi asta le-a uşurat munca de încărcat mai repede căruţa pânî la sarcina utilă, dar necunoscută de cei doi hoţi specializaţi în furt de obiecte cu greutatea necunoscută. După câteva drumuri dus-întors de la depoyitul în aer liber până la căruţa micuţă, dar ascultătoare, cu câte 2 saci în spinare fiecare, cei doi hoţi de harbuyărie nepăzită s-au gândit să-şi tragă sufletul şi să se întrebe dacă n-au încărcat deja prea mulţi saci peste sarcina utilă.
– Tatăăă, dacă rupem căruţa, ce facem?
– Nu o rupem, fiule, căci acum 8 ani, cănd am fost tot cu tine la furat brazi pentru Crăciun, în noaptea de 6 spre 7 decembrie 2009, am pus pe sarcina utilă mai mulţi brazi şi-ncă fără saci. Hai să mai facem două drumuri cu harbuşi în saci şi gata. Mă tem şi eu de o ruptură neprevăzută.
Zis şi făcut, încă opt saci peste sarcina utilă, plus cei doi vizitii şi pe-aici ţi-e drumul cu un cal putere spre casă, dulce casă de bani gata!
Au apucat să iasă din harbuzărie la drumul mare, dar, când le era lumea mai asfaltată şi fără gropi, trosc! Li se rupe căruţa în două sub clar de lună şi de suprasarcină inutilă.
– Na, ce ţi-am zis eu, tată? De unde ţi-a venit socoteala aia de ultim moment, să compari brazii cu pepenii şi să te lăcomeşti la sacii care ţi-au rupă căruţa?
– Fiule, n-am fost sincer cu tine şi aşa-mi trebuie. Nu de la brazi mi-a venit ideea prea lacomă; atunci alegerea dintre brazii anului 2009 a fost la mustaţă, aproape egali în toate. Lăcomia de siguranţă naţională mi-a venit de la ultimele alegeri prezidenţiale. Acolo am văzut-o prima dată şi mi-a rămas în suflet.
Au rupt căruţa cu voturile furate pentru răsturnarea rezultatului în favoarea lucrului bine văzut, în turul doi, şi mulţi s-au crucit de minunea asta, tocmai fiindcă s-a depăşit preventiv cu prea mult sarcina utilă, ca să fie toţi siguri că li se rupe.
–
Alegerea rezultatului bine răsturnat la furat, în decembrie 2014, a lucrat cu sarcina forţată peste poate, dar preventiv de siguranţă iraţională.
– Ce-i la limită e învăţătură de minte în 2009.
– Ce-i sigur în mână nu-i minciună în 2014.
– Ce-i mână într-o parte nu-i pe mâna PSD-ului: e pe mâna bună păzeşte bostănăria rea.
Coincidenţele anului! Cum care? Care-o fi.
–
1. Oare de ce anul trecut – pe la 20 septembrie 2016 – Traian Băsescu a fost mai întâi în vizită la Gabriel Oprea şi apoi a denunţat public marea conspiraţie electorală din noaptea telefoanelor lungi, 6 spre 7 decembrie 2009?
–
2. Oare de ce abia acum câteva zile, la B1TV, Traian Băsescu i-a spus-o verde-n faţă lui Dan Andronic, în direct: „Tu mi-ai povestit de noaptea asta de pomină din 2009, în septembrie anul trecut”?
–
3. Oare în ce loc i-a povestit Dan Andronic lui Traian Băsescu despre noaptea aia de pomină 2009, în septembrie anul trecut: înainte, în timpul sau după intrarea în casa conspirativă a lui Gabriel Oprea?
–
4. Oare de ce bănuiesc că Gabriel Oprea – înainte, în timpul sau după 😀 vizita lui Traian Băsescu la el acasă în sept 2016, s-a gândit să confirme existenţa nopţii telefoanelor lungi din 2009, mai ales că ştie bine mobilul şi durata vizitei la casa lui conspirativă?
–
5 Oare de ce n-am crede în coincidenţe? Cum ar fi şi cea dintre spusele lui Dan Andronic (despre telefoanele primite de Kovesi la Oprea acasă în acea noapte) şi căldurile de iarnă din timpul ei liber:
– Sunt fierbinte, domnule preşedinte! 😀
Ferma electorală „Măi, animalule!”
–
Ce naşte din tandemul SRI-DNA rezultate răsturnate mănâncă.
–
Protecţie sub acoperirea protocolului SRI-DNA, intepretat în interes electoral de binomul procuror de filaj-ofiţer de caz: lupul moralist – bicefal – paznic la oi duse la urne.
–
Ce-a avut boul Oprea şi ce-a ajuns vila lui: casă conspirativă.
–
Şi cu whisky-ul băut la discreţie şi cu dosar penal de cea mai joasă speţă.
–
Ce căuta Kovesi de două ori pe săptămână, atâţia ani, între 2010-2014, la K2, K4, T14? Cum defineşte legătura asta nefirească în limbajul ei?
– „Nu comentez ca vaca-n târgul informal. Oficial, sunt în timpul liber. Cum când? Tot timpul, măi animalule”
Vorbe duh electoral după întoarcerea rezultatului.
–
A fost odată ca niciodată un mediu rural campion la toate capitolele electorale.
–
Nu contează fieful partidului când rezultatul a ieşit viceversa. 🙂
–
Rezultatele furate se întorc ca vremea şi se uită ca Alzheimer. 🙂
–
Infracţionalitatea electorală organizată depinde de celula de criză:
–
– Nu te mai văd cu ochiul, nu te mai aud cu timpanul, dar lucrează organizat şi raportează ce-ai răsturnat!”
–-
Nu contează cine fură în alegeri, contează cine şterge urmele. 🙂
Imaginaţi-vă cea mai tare formă de fraudare a alegerilor, cu protocolul SRI-DNA, pe tiparul alegerilor penale, adică după principiul selecţiei naturale!
–
De ex. în fraudare penală, cu selecţia pe dosare: -„Denunţi şi te scoţi!”
-„Fii martorul meu mincinios şi te las pe din dos să rozi un os!”
-„SRI-DNA fute cu probele nevăzute”
–
De ex. în fraudare electorală, cu mâna de lucru selectată: -„Furi pentru cauză şi ai pauză!”
-„Sarcina de servicu nu moare, dar se predă”
– „Cine riscă căştigă odată cu sportul alb de performanţă murdară”
Fiecare reprezentant al partidului în secţia de votare îşi ia în buzunar sau poşetă, la plecare, procesul verbal de centralizare după numărarea voturilor câştigate pe cap de candidat.
Fiecare preşedinte al secţiei de votare îşi ia sub braţ la plecare:
– sacii cu voturi câştigătoare;
– sacii cu maculatură (buletine nefolosite).
– procesul verbal- PV final (rezultatele numărătorii, identice cu ale celorlalţi reprezentanţi ai competitorilor)
–
Ce nu verifică nimeni – niciodată – are legătură cu DE CE toată lumea bună a centrelor electorale, SRI, SIE, inclusiv legea electorală, se grăbesc să distrugă sacii cu maculaturi. În trei luni sunt făcute praf şi pulbere, ca cenuşa după incinerare. 🙂
–
Înainte era mai bine, adică, la alegerile de prin anii 1990-1992, nu-şi bătea nimeni capul în noaptea minţii cu verificarea rezultatului final, în baza PV adunate de peste tot. Nici membrii comisiei de votare nu-şi băteau capul cu procurarea unei copii după PV, că n-aveau pentru ce după duminica orbului, or scăparea asta le-a uşurat munca preşedinţilor acelor secţii dornici să măsluiască rezultatul prin schimbarea PV în drumul spre Prefectura care primea de toate până dimineaţă: saci, procese verbale şi oameni frânţi de oboseală, nerăbdători să ajungă cât mai repede pe la casele lor de făcut nani.Comisiile electorale judeţene adunau pe rupte totul pentru unica centralizare.
Ulterior s-au deşteptat centralizatorii de date pentru partid, unii cu programe deştepte de colectare şi adunare, alţii cu munca manuală, tot pe computer. Care pe care află mai repede pe ce parte trage mai greu rezultatul.
–
Tanda de la PDL şi Manda de la PSD ajungeau la aproximativ acelaşi rezultat centralizat după PV-urile dictate rapid de toţi ciripitorii plantaţi în secţiile de votare din ţară şi, uneori, din străinătate.
Tanda şi Manda picau pe tehnică, dar şi pe rezultatul final anunţat după câteva zile de BEC
–
Cine riscă să-şi bage nasul acoperit în ciorba partidelor care numără pe îndelete, până când se indică acelaşi grad de toxicitate în atmosferă?
Cine riscă trebuie să intervină musai înainte de închiderea secţiilor de votare şi a proceselor verbale arondate pe cap de transmiţător.
–
Imaginaţi-vă mai întâi ce pot face SRI şi/sau SIE!
Îmaginaţi-vă cum a reuşit candidatul Meleşcanu să-şi procure lista cu susţinători într-un timp de invidiat şi-n cartea recordurilor!
Imaginaţi-vă două tipuri de oportunitate a intervenţiilor SRI şi SIE în RĂSTURNAREA rezultatului alegerilor.
A. când încercarea moarte n-are;
B. când încercarea moartă n-are loc de răsturnare. 😀
Ţuţuianu, cât pe ce să deschidă cutia candorii (cu „C”, nu cu „P”)
A zis ce nu înţelege, n-a zis de ce. 🙂
–
„După îndelungi consultări, am constatat cu toţii că nu avem în articolul publicat elemente suficiente care să ne contureze implicarea SRI în procesul electoral…”
–
„Vă precizez că noi vom verifica doar ceea ce are legătură cu SRI, dacă vor fi elemente care privesc activitatea altor instituţii, evident că este competenţa Parchetului de pe lângă ICCJ, şi nu comisiei noastre”
–
Cutia Candorii conţine sofismele adevărului electoral.
Divulg câteva: 😀
1. Nicio implicare a SRI-SIE în rezultatele unor alegeri nu se poate susţine decât arătând CUM ne-au tras-o.
2. Niciun partid nu-i dispus să deturneze – în favoarea adversarilor politici – rezultatul centralizării proceselor verbale adunate din secţiile de votare în noapte minţii electorale, adică nicio metodă SRI-SIE de fraudare nu mai poate să intervină după completarea proceselor verbale, întrucât ar sări în ochi diferenţele de centralizare general valabilă, inclusiv faţă de cele rezultatele oficiale.
3. Orice metodă SRI-SIE de intervenţie în fraudare – DIVULGATĂ – are două etape: mai întâi ţi-o imaginezi cum arată şi apoi ne explici pe unde/cum au plantat-o, când ne-au tras-o.
Nicio plantaţie fără imaginaţie!
4. Cine îşi imaginează mai multe metode de intervenţie a SRI-SIE pentru deturnarea rezultatului unor DIVERSE alegeri, acela va reuşi mult mai uşor să desluşească – în pepiniera de instrumente, adică la pomul lăudat – metoda de lucru SRI-SIE, dacă nu dovedită, măcar plauzibilă ca prim pas înainte de dovadă.
5. Un mic pas pentru omul infiltrat în falsificarea alegerilor, un salt uriaş pentru omenirea rezultului.
A rezultatului de ieri, ca pentru viitor, ca apa-n vin.
Ce-i frumos şi lui Dimnezeu îi place şpiţul. 😀
Ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place şpriţul.
Apa nu merge-n toate vinurile, dar toate vinurile au atâta apă, încât niciun soi n-ar trebui să suporte inundaţia. Opus one nu merge cu apă nici dacă ar vrea.
De la finala TV din 2009, Geoan-Băsescu, vă mai amintiţi cum o ţinea Dragnea de buric pe Mihaela, dragostea finalistului Geoană? De buricul degetelor în public, dar nu ştim pe ascuns cum bodidardul-bodigrad Dragnea o diezmierda la buricul ombilical, când o păzea mai îndeaproape pe nevasta şefului de partid. Cum naiba Dragnea s-a ţinut aşa de aproape de ultimii şefi ai PSD
Niciun şef PSD fără sula-n coaste!
Suliviu Dragnea – bodigrad profesionist – s-a înălţat în grad din sulă-n sulă, din şef în şef, din aproape în prea aproape. Plasat în spatele săltăreţului câştigător de pe locul doi în 2009, Dragnea nu mi s-a părut prea bucuros de anunţul exit-poll pentru Geoană: „Ai înfrânt, sari în sus!”. O fi imaginaţia mea de vină, dar pe vremea aia din 2009 Dragnea nu era încă programat să tânjească la postul de preşedinte PSD, în locul proaspătului săritor anunţat să ne fie mai sus – la Preşedinţie – unde s-ar fi dus şi Mihaela dragostea lui, vorba cântecului bodigradului de Teleroman: „Mândra mea, dintre coceni, s-a dus – ţup! – la Cotroceni.”
Nu-i sigur dacă noul prezident săltat şi-ar fi lăsat bodigradul mai departe de lupta corp-corp cu Mihaela la buric, dar la pândă mai stătea o funcţie de luat în seamă: Ponta premier încă din 2009, ca şef de partid în locul lui Geoană dus la Cotroceni.
N-a fost să fie! Dragnea a rămas la pândă cu barca pe val, în coasta noului preşedinte PSD, Ponta, mai bodigrad ca niciodată, dacă observăm cum se trăgea teleormăneanul spre capitală, ca musca la miere, vorba cântecului de Bucureşti: „În buricul târgului cu fetiţe dulci, e bună şi Daciana popii”.
Şi dus a fost, bodigrad de-a dreapta domnului Ponta.
Şi a lucrat pentru şefu nou şi l-a lucrat cu devotament şi l-a supravegheat ca pe Geoană şi ochii din cap. Vorba ţăranului de teleorman: „Ştie tot satul ce nu ştie încornoratul.”
–
Când s-a prins în sfârşit încornoratul Ponta, în ce hal l-a adus bodogradul – adus prea aproape, corp la corp, în capitală – a fost deja prea târziu pentru demisionarul cel mai fraier de la Colectivizare încoace.
Când s-a prins Ponta ce tare l-a tras în piept escrocul sentimental de Teleorman? Când Dragnea i-a oferit în Guvern postul de tuşier şef. Nici măcar arbitru de tuşă sau de rezenvă.
L-a făcut pe Ponta una cu pământul: tuşă şi atât.
Din acest tragi-comic moment, precum unui amnezic readus la viaţa de dinainte, lui Ponta i-au revenit puhoi toate amintirile cu Dragnea de-a drapta lui, supraveghetorul bodigrad cu sula-n coaste, buricul pământului şi al tenisului de câmp tactic, cel mai prea aproape de buricul Dacianei (salvată în timpul liber de drumul la Bruxelles şi retur), omul care l-a îndrumat spre groapa comună a prezidenţiabililor PSD-ului, când îi era lui Ponta lumea mai dragă.
Dragnea, cel mai bun organizator de falimente colegiale şi cel mai tare lichidator de faliţi politic. 😀
Dragnea nu pupa
Dragnea nu pupă unde doare, dar doare unde pupă.
Ce altceva să facă Ponta de pe tuşă? Bagă băţul prin gardul amintirilor, de la Dragnea cu barca pe val de Teleorman, până la Dragnea cultivatorul de Teleorman din aproape în aproape: şi-a cultivat scaunul de arbitru de tenis, în schimb de tură cu aranjorii lotului reprezentativ; o echipă de vis, c-aşa-i în cupa Davis!
Dragnea e cel mai bun investitor politic, cu banul statului, adică cel mai darnic achimist politic.
Şi-a cumpărat puterea politică – încă din vremea devoltării rurale, pe îndelete, în grade de ascensiune, de la Teleorman spre deal, până la liga profesionistă de tenis.
Fiecare picătură de vin „Opus One” îşi merită din plin toţi banii. Unde nu se vede puterea banului, pe acolo încă nu a trecut investitorul politic: Pele din Carpaţi. 😀 Brazilia se întoarce cu curul spre România.
Alchimistul a inventat politica de aur a banului de la stat. Daţi un ban la Teleorman! 😀
Da, Tutuianu este tembel. Lumea este plint de tembeli. Prea multi tembeli.