De ce-l voi vota pe Nicuşor Dan? Pentru că sunt prea mic ca să votez un român cu R mare ca Marian Munteanu!

Luni, 11 aprilie 2016, invitat de Robert Turcescu la un dialog pe Unde TV despre scoaterea din joc a lui Ludovic Orban prin mijlocul deja clasic al convocării la DNA, am recunoscut că, deşi un preţuitor al politicianului Ludovic Orban, nu l-aş fi votat pe candidatul PNL.
La întrebarea firească a lui Robert Turcescu, De ce? am răspuns că intrarea lui Ludovic Orban în cursă mi s-a părut gestul unuia care, la fel de bine, putea accepta să participe şi la o cursă de yahturi, deşi, habar n-are de navigarea pe ape, fie ele dulci, fie sărate.
Oricum, am zis, mare preţ nu puneam pe candidatura asta, deoarece, de-a lungul destinului său politic, Ludovic Orban a lăsat impresia unui implicat într-o bătălie acceptînd din start că va pierde.
De ce se mai implică atunci?
Păi din gîndul că oricum n-are ce face. La fel a fost şi cu candidatura la Bucureşti. Din chiar primele zile de campanie mediatică mi-am dat seama că Ludovic Orban n-avea nici un Proiect pentru Bucureşti şi mai ales n-avea patima de a face ceva pentru Bucureşti.

Eu însă cred că bucureştenii, trăitori neputincioşi într-un oraş de care nu se mai ocupă nimeni, au nevoie de un candidat care să le garanteze prin întreaga-i personalitate că va lua în mîini hăţurile complicatei administraţii muncipale şi pînă cînd nu-şi va îndeplini Proiectul nu-şi va găsi liniştea.
Din acest punct de vedere, mai ales în al doilea mandat, Sorin Oprescu a lăsat impresia unui om care uitase că e primarul Bucureştilor.
Se ocupa de toate, numai de București, nu.

Deocamdată – i-am zis lui Robert Turcescu – singurul candidat care se înscrie în această fişă a postului e Nicuşor Dan.
Pe Nicuşor Dan îl voi vota.
Pe şeful ONG-lui Salvaţi Bucureştiul l-am întîlnit, cred, o dată în viaă, cînd i-am luat un interviu la B1Tv.
Mi-a povestit atunci despre cît de greu e să cîștigi în instanță un proces cu municipalitatea.

Fiinţele noastre s-au mai ciocnit într-o după-amiază de vineri, anul trecut, cred.
Călătoream cu maşina spre Găgeşti şi, ca de obicei, aveam radioul de bord pus pe Radio România Actualităţi.
Invitatul emisiunii pe care o ascultam cu interes – o emisiune realizată de Gabriel Basarabescu şi dedicată luptei pentru protejarea şi cinstirea monumentelor care dau seamă de Istoria noastră, era Nicuşor Dan. Acesta din urmă sesizase în emisiune o problemă de administrare a monumentelor din Bucureşti atît de interesantă pentru mine ca director al revistei Historia că la cîteva minute după încheirea emisiunii am tras maşina pe dreapta şi l-am sunat pe Gabriel Basarabescu rugîndu-l să mi-l dea la telefon pe Nicuşor Dan.

De zece ani, Nicuşor Dan se luptă pentru Bucureşti.
ONG-ul condus de el e un exemplu de eficienţă într-o ţară în care din cele 100.000 de ONG-uri dacă-şi iau în serios misiunea vreo zece.
Procesele intentate Primăriei, manifestările civice au presupus un bun organizator.

Nicuşor Dan nu s-a mulţumit, precum şefii altor ONG-uri, cu datul din gură la tv în numele ONG-ului său într-o controversă sau alta și nici cu manifestări de ochii lumii, încheiate, toate, cu un bufet înbelșugat cumpărat de o firmă de catering.
El chiar a făcut ceva pentru Bucureşti.
A făcut ceva pentru Bucureşti în condiţiile în care Bucureştiul a fost ţinta celei mai crîncene Mafii din vremurile tulburi:
Mafia imobiliară.
Din acest punct de vedere, Nicuşor Dan întruchipează în România instituţiilor de mucava exemplu de autentic reprezentant al societăţii civile.

Nicuşor Dan s-a înscris în cursa pentru Primăria Capitalei.
Are tot ceea ce cred eu că trebuie să aibă un candidat pentru a fi Primarul Capitalei.
De aceea, eu voi vota cu Nicuşor Dan.

N.B. M-ar întreba unii de ce nu-l votez pe Marian Munteanu, staniolul fără bomboană al PNL – Partidul meu, impus PNL de Klaus Iohannis.
Rareş Bogdan a zis că Marian Munteanu e un Român cu R mare.
Simplu cetăţean al Bucureştilor, eu nu-mi pot permite să votez cu un român cu R mare.
Pentru modesta mea personalitate e suficient şi un român cu r mic.