Gîndul de miercuri, 15 februarie 2017

Un nou moment în folosirea luptei anticorupție pentru răfuieli politico-mafiote: Bătălia Abuzului în serviciu

Cine are obiceiul de a intra prin librării şi anticariate va descoperi la Noutăţi, nu fără o anume uimire, un volum semnat de Gabriel Garcia Marquez sub titlul Călătorind prin Europa de Est.
Da, marele scriitor din Caraibe a fost şi în Europa de Est (RDG, Ungaria, URSS, Cehoslovacia; nu s-a aventurat în România) între 1955 şi 1957. Graţie talentului dovedit de Tudora Șandru-Mehedinți și osîrdiei asumate de RAO în Călătorind prin Europa de Est, cititorul român se întîlneşte cu un fenomen unic:
Reacţia unui ziarist din Caraibe la realităţile din Est, fie ele şi comuniste.

Titlurile unor capitole spun multe despre noutatea privirii lui Gabriel Garcia Marquez asupra unei lumi banalizate prin propagandă pro și contra comunistă:
„Cortina de fier ” este o scîndură vopsită în roșu și alb, URSS – 22.400.000 de kilometri pătrați fără o singură reclamă la Coca Cola, Moscova – satul cel mai mare din lume.
După modelul din Les Lettres Persanes al lui Montesquieu, al trucului Un străin la …, toate bazate pe contrastul dintre privirea călătorului şi cele întîlnite în cale.

În chip asemănător, ni-l putem imagina pe Gabriel Garcia Marquez din Caraibe călătorind prin România lui februarie 2017.
Dincolo de uimirea stîrnită de gheaţă (primele pagini din Un veac de singurătate ne arată că în Caraibe gheaţa e ceva magic), mai mult ca sigur marele scriitor va fi rămas surprins să constate că o întreagă naţiune discută cu patimă, o patimă pe cale să declanşeze încăierări cu cuţitele, un articol din Codul Penal.
În Caraibe, confruntări pătimaşe pot declanşa meciurile de cocoși și Virginitatea Fecioarei Maria.
În nici un caz un articol din Codul penal.
Şi, totuşi, aceasta e realitatea.

Ţara asta, vesel nepăsătoare şi dacă vine cel de-al Treilea Război Mondial din credinţa că, lasă, pînă la urmă, ne aranjăm noi şi în chestia asta! e dezbinată – vorba clericilor de la Antena 3 – de o controversă vizînd un articol din Codul Penal.
Unii susţin că articolul 297 din Noul Cod Penal nu mai e valabil.
A fost scos printr-o hotărîre a CCR.
Drept argument se aduce o deja celebră sentinţă dată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Alţii susţin că dimpotrivă articolul e valabil.
Așa cum a fost înainte de decizia CCR.

Articolul 297 se intitulează Abuzul în serviciu.
Cînd nu se dă numărul Articolului, se spune Abuzul în serviciu.
Abuzul în serviciu dezbină ţara de aproape un an, mai precis de la Decizia CCR din 15 iunie 2016 privind constituţionalitatea articolului.
Divizia Presă a Binomului SRI-DNA, Falanga procurorilor şi a politicienilor care văd o Românie – şcoală de corecţie (gen Monica Macovei) apără cu ghearele şi cu dinţii Abuzul în serviciu în varianta din Noul Cod Penal.
O mare parte din politicieni, susţinuţi de cealaltă parte a Presei, etichetată și drept a penalilor, denunţă Abuzul în serviciu.
O manipulare a SRI prin acoperiţii din toate domeniile a transformat Abuzul în serviciu într-un drapel al protestatarilor.

Garcia-Marquez va fi rămas uluit să vadă tineri susţinînd prin viu grai, dar mai ales prin înscrisuri, articolul 297 din Codul Penal, intitulat Abuzul în serviciu.
Cîinii aduși cu ei n-au încă o poziție în această controversă.
Nu va trece mult însă și Realitatea Tv și Digi Tv, cele două vuvuzele ale Binomului SRI-DNA, vor publica și punctele de vedere ale cîinilor, ale celor sub acoperire, desigur.

E artificială această controversă?
Nici vorbă.
Pe fondul folosirii Luptei împotriva corupției pentru răfuieli politico-mafiote tipic românești, chestiunea Abuzului în serviciu a devenit una de viaţă şi de moarte în confruntarea dintre Klaus Iohannis şi Sistemul condus de SRI, pe de o parte, și clasa politică din România, pe de altă parte.
Un articol de Cod Penal a devenit astfel una dintre cele mai tari arme în bătălia mafioto-politică.
De conținutul acestui articol depind șefiile și chiar libertatea multora dintre cei care nu sunt de partea lui Klaus Iohannis și a Poliției sale politice.

Să mă explic.
Noul Cod penal a intrat în vigoare la 1 februarie 2014.
Codul Penal anterior, alcătuit de Marii Penalişti ai României, definea astfel, prin articolul 246, Abuzul în serviciu:

„Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor. Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiu atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.”

Înţelege lesne, chiar şi un cititor fără Facultatea de Drept, că:

  1. Abuzul în serviciu defineşte o infracţiune care vizează exclusiv funcţionarul public.
    Şi cum funcţionar public înseamnă primari, preşedinte de Consiliu judeţean, miniştri, parlamentari, într-un cuvînt oameni care administrează treburile publice, se deduce fără echivoc că abuzul în serviciu e o infracţiune care vizează clasa politică.
  2. Prin precizarea „cu ştiinţă” legiuitorul a ţinut să contracareze abuzurile ce s-ar putea face împotriva celor care ocupă o funcţie publică.
    Ce înseamnă „cu ştiinţă”?
    Înseamnă că un demnitar care ştie că printr-o decizie a sa (un contract de exemplu) încalcă legea şi cu toate acestea dă respectiva decizie poate fi acuzat de abuz în serviciu.

Această prevedere a funcţionat pînă în 2014.
Adoptat prin asumarea răspunderii guvernului în 2009, fapt unic în democrațiile chiar și din Est, Noul Cod Penal e unul dintre cele mai înfricoşătoare dovezi de folosire a Luptei împotriva corupţiei pentru răfuieli politico-mafiote.

Prima grijă a născocitorilor acestui Cod în frunte cu nefericita de Alina Bica a fost de a trece Abuzul în serviciu la infracțiunile de corupție și a modifica astfel conținutul articolului încît să dea posibilitatea folosirii Abuzului în serviciu ca armă în bătălia politică a președintelui de atunci – Traian Băsescu – împotriva adversarilor din politică.
Și Alina Bica, și Traian Băsescu și Elena Udrea, care era și ea pe acolo nu s-au gîndit o clipă că va veni o vreme cînd arma gîndită de ei împotriva dușmanilor interni va ajunge în mîinile celor care-i dușmănesc. Cînd și-a dat seama Alina Bica, era prea tîrziu.

Articolul 246 a devenit articolul 297:

„Abuzul în serviciu. Fapta funcţionarului public, care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.“

Despre aberaţia conţinută în această formulare am scris pe cristoiublog.ro din 16 iunie 2016:

„Să zicem că un primar decidea construirea unui pod peste un rîu.
DNA, care îi pusese gînd rău primarului, îi deschidea dosar (cu tot tărăboiul, reţinere, cerere de arestare preventivă) sub acuzaţia că, îndeplinîndu-şi defectuos atribuţiile de serviciu, cauzase o pagubă primăriei.
Formula «în mod defectuos», ca şi formula «urîtă» sau formula «frumoasă» sau formula «necinstit», e interpretabilă.
Depinde cine apreciază actul primarului. De fapt, în realitate, procurorii DNA nici nu se osteneau să dovedească modul defectuos, pentru că aşa ceva nu se poate dovedi.

Ce-i aia mod defectuos de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu?
La întrebarea asta nici procurorii n-ar fi putut răspunde decît repetînd papagaliceşte:
Şi-a îndeplinit în mod defectuos. Şi-a îndeplinit în mod defectuos.
Ei săreau direct la paguba produsă.
Nu era nici o pagubă. Procurorii DNA susţineau că podeţul nu trebuia construit.
Drept dovadă, aduceau o expertiză (făcută de un expert DNA) care arăta că locuitorii puteau ajunge pe malul celălalt şi trecînd prin vad.
Apa nu-i adîncă şi, la o adică, locuitorii se spală şi pe picioare.
Avînd în vedere că femeile trebuia să-şi ridice fustele, trecutul prin vad le dădea posibilitatea să arate că au pulpe frumoase.
Aşadar, conchideau procurorii, primarul comisese un abuz în serviciu, deoarece, îndeplinindu-şi în mod defectuos atribuţiile de serviciu, provocase primăriei o pagubă de… (urma suma dată de primărie pentru construirea podeţului).
Pe baza acestui Dosar DNA cerea 7 ani închisoare pentru bietul primar.”

Pe drept cuvînt, sesizată printre altele de chiar Alina Bica, iniţiatoare a articolului, acum victimă a acestuia, pe 15 iunie 2016, CCR a emis o decizie prin care înlocuia termenul de „defectuos” cu „încălcarea unei îndatoriri prevăzute într-o Ordonanţă, într-o Ordonanţă de urgenţă sau într-o lege”.
Altfel spus, făcea din Abuzul în serviciu o infracțiune clară, fără echivocuri, o infracțiune predictibilă.
Prin conţinutul impus de CCR, abuzul în serviciu nu mai poate fi folosit de Binomul SRI-DNA ca instrument pentru răfuieli politico-mafiote.

CCR a declarat neconstituţională formula „în mod defectuos” pe 15 iunie 2016.
Potrivit Constituţiei, orice decizie a CCR trebuie transpusă în lege de Guvern sau de Parlament în 45 de zile.
Au trecut de la Decizia CCR din 15 iunie 2016, nu 45 de zile, ci 240 de zile.
Nici azi conţinutul articolului n-a fost modificat prin lege sau OUG.
De ce?
Pentru că s-a opus din răsputeri Klaus Iohannis.
Abuzul în serviciu în forma sa dinaintea deciziei CCR rămînea principala armă a sa de răfuieli politico-mafiote.
Divizia Presa a Binomului SRI-DNA a declanşat o uriaşă campanie de manipulare prin care minima precizare cerută de CCR a fost prezentată ca dezincriminare a Abuzului în serviciu.

Guvernul Dacian Cioloş, avînd ministru al Justiţiei pe Raluca Prună, femeia cu plapuma în spinare, a evitat din răsputeri să dea o ordonanţă de urgenţă privind concretizarea Deciziei CCR.
Prin Ordonanța 13 Guvernul Grindeanu nu s-a preocupat de transpunerea în lege a Deciziei CCR, ci de rezolvarea problemelor personale ale lui Liviu Dragnea.
În Justiție s-a creat un balamuc de proporţii.
Unele instanțe consideră anulat tot articolul.
Altele înlocuiesc „defectuos” cu „încălcarea legii”.
Nu puţine judecă după vechiul conţinut.

Adversarii Abuzului susţin că prin trecerea celor 45 de zile Abuzul în serviciu a fost dezincriminat.
Eu nu cred asta.
Eu cred că se aplică precizările CCR.
Eliminarea abuzului în serviciu ar fi o catastrofă pentru lupta împotriva corupției.
Decizia CCR era menită să-l păstreze în Noul Cod Penal, fără echivocurile care îngăduiau abuzurile.

Ce cred eu n-are importanţă.
Important e faptul că decizia de la Alba Iulia a stîrnit un adevărat Haos.
Normal ar fi ca Preşedintele să ridice problema eliminării acestui Haos printr-o Ordonanţă de Urgenţă care să concretizeze decizia CCR.
Klaus Iohannis nu face asta.
N-o va face cît timp va fi preşedinte.
Cînd nu va mai fi preşedinte, înhăţat în chip abuziv pentru abuz în serviciu, va măcăni că nu e corect.
Ca și în cazul lui Traian Băsescu, va fi însă prea tîrziu.

N.B.: Mă întreabă cititorii care sunt și telespectatori unde mă mai pot vedea la televizor în carne și oase deoarece apar din când în când, sub formă de poză nemișcată, pe la România Tv. Răspund: în carne și oase pot fi văzut în fiecare miercuri seara de la 21 la 23 la emisiunea România 9 de pe TVR1. E singurul loc din presă în care nu mă văd obligat de orientarea postului să fiu nici pro nici contra.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

17 comentarii pentru articolul „Gîndul de miercuri, 15 februarie 2017”

  • Putin probabil sa aiba Dragnea câstig de cauza în contestatia la executare, motivată de lipsa semnăturii Liviei Stanciu pe decizia ICCJ, redactata dupa plecarea ei la CCR. Cristi Danilet a calificat contestatia drept prostie si a invocat prevederile art. 406 Cod proc civ alin. 4) “În caz de împiedicare a vreunuia dintre membrii completului de judecată de a semna, hotărârea se semnează în locul acestuia de preşedintele completului. Dacă şi preşedintele completului este împiedicat a semna, hotărârea se semnează de preşedintele instanţei.”
    Asa pare sa fie, dar cine sa fie presedintele completului abilitat să semneze în locul judecătorului Livia Stanciu? Nu cumva tot Livia Stanciu? Una ca asta nu se poate. Atunci cine sa fie preşedintele ICCJ care trebuia să semneze în locul judecătorului preşedinte al completului Livia Stanciu. Nu cumva tot Livia Stanciu? Nici asta nu se poate, iar Cristi Danileţ ar sări să spună c-ar fi tot o prostie ce scriu pe-aci, fiindcă alineatul 4 ar fi valabil şi pentru actualul preşedinte al ICCJ, judecătorul Iulia Tarcea. Serios? Adică, după expirarea mandatului de 3 ani al dnei Iulia Tarcea, poate să semneze decizia eventuala ei succesoare sau următoarea, şi tot aşa până expiră condamnarea lui Dragnea sau a altuia cu pedeapsă de vreo 7 ani de-acasă. Ar fi o rezolvare şi asta, numai că acelaşi judecător Cristi Danileţ se face că plouă ca şi cum n-ar exista primul alineat, în acelaşi art. 406. Alin 1) impune o condiţie cu o formulare imperativă: “Hotararea se redactează in CEL MULT 30 de zile de la pronuntare.” Ei, ce facem? Pe care din cele douîă alineate, 1 sau 4, să ne pişăm, dle Danileţ? La alegere după pofte, dăm cu banul sau ne pişăm simultan pe semnături şi pe limita de 30 de zile? Completul de 5 judecători al ICCJ s-a pronunţat la 22 aprilie 2016, duduia Livia Stanciu şi-a început mandatul la CCR pe 13 iunie 2016. A avut timp aproape două luni pline nu să redacteze motivarea, operaţiune pasată altui judecător, ci doar să semneze când va fi fost gata foia dinainte de plecare la CCR, ca un judecător conştient şi preocupat de rezolvarea sarcinilor de serviciu, fără urme ruşinoase. Numai respectarea alin 1 prin redactarea deciziei în 30 de zile ar fi evitat imposibilitatea aplicării alineatului 4 prin clonarea Liviei Stanciu, în aceeaşi perioadă de 7 săptămâni dinainte de 13 iunie 2015. Numai prezenţa ei unică în ICCJ ar fi condus la respectarea legii, fără clonare. Probabil ceilalţi patru judecători n-au ieşit la pensie, ca să n-o oblige nici pe actuala dnă preşedinte ICCJ să se cloneze pentru executarea mai multor semnături pe aceeaşi decizie. Prostia e manipularea cu sferturi de adevăr, dar şi graba unui judecător de Cluj care se pronunţă într-o cauză aflată pe rolul unei instanţe, după ce s-a lăudat anterior cu evitarea unor asemenea acte de vitejie, interzise de altă fărădelege. Anularea deciziei şi repunerea cauzei pe rol nu-s prostii într-un act de justiţie reală.

    • Cristi Danileţ a văzut alin. 1 din art 406 Cod proc pen, dar l-a minimalizat, inventând un caracter de recomanadare a limitei de 30 zile. După astea ne pişăm obligatoriu.

  • Păi și decizia CCR scoate “oarecum” din “sfera abuzului în serviciu” toate celelalte acte ale autorităților centrale locale, jurisdicționale, etc., lăsând numai nerespectarea legilor și a ordonanțelor de guvern ca “acte de abuz în serviciu ” condamnabile ? Cum considerai totuși că legislația “secundară” și actele normative, de dispoziție, jurisdicionale, etc., contribuie totuși la “constituirea” infracțiunii de “abuz în serviciu” și de nerespectare a “legislației primare” ?

  • #rezist sub secu alte 2 decenii.
    #rezist sub secu, iubitul nostru conducător.
    #rezist sub secu, cu ochiul orb şi timpanul surd.

  • PRAGUL …
    Neexistenta pragului face ca abuzul in serviciu sa nu mai existe.
    Evident ca, daca suntem un pic rationali, ne dam seama ca cei din piata ,,n-au citit ordonanta … si ce-i o crima ?” vorba cunoscutei Maia. Este tot atat de evident ca ,,oamenii” pot protesta cat doresc atata timp cat sunt pasnici. La fel de evident este ca ,,protestele” devenite artistice au fost, sunt si vor fi folosite de sistem ca o arma. Evident ca SI ,,protestele” vor ajuta la intarirea sistemului.
    Ca sa vedem cat de ridicola-i situatia tre’ sa constatam ca dintr-o tara de ,,juristi” care mai de care mai ,,conpetenti” nu s-a gasit unul care sa o spuna pe sleau:
    1. CCR prin decizia 405 din 15.06.16 a constatat neconstitutionalitatea infractiunii de abuz in serviciu
    2. Trebuia ca articolul privind abuzul in serviciu sa fie modificat in 45 zile (adica pana in 31 iulie 2016)
    3. Parlamentul avea la dispozitie 15 zile (din 01.07 a intrat in vacanta parlamentara 2 luni) pentru a modifica articolul cu pricina
    4. Guvernul era indreptatit ca in cele 30 zile (01.07 – 31.07.16) cand parlamentul era in vacanta parlamentara sa dea o ordonanta de urgenta pentru a modifica articolul
    5. Dupa expirarea celor 45 zile, avand in vedere ca articolul nu a fost modificat, abuzul in serviciu nu mai produce efecte juridice. Adica, pe intelesul tuturor din 01.08.2016 nu mai avem abuz in serviciu.
    6. ,,Renumita” OUG 13 a rezolvat numai inceperea scandalului si mai putin partea cu incriminarea, din nou, a abuzului in serviciu. De ce? Simplu. Au avut grija cei care au fost in spatele manevrei sa puna termenul de intrare in vigoare (10 zile). OUG 14 a intervenit in intervalul celor 10 zile si a abrogat OUG 13. Astfel, OUG 13 n-a ,,reusit” sa reincrimineze abuzul in serviciu spre bucuria ,,penalilor” cercetati cu privire la aceasta infractiune care evident ca scapa apand in vedere ca nu exista o asemenea infractiune in vigoare.
    CONCLUZIE:
    – spre ,,satisfactia” celor din ,,piata”, si nu numai, inclusiv Dragnea a scapat de acuzatia de abuz in serviciu daca din 01.08.2016 si pana in prezent a facut vreun demers juridic in acest sens. De ce? Simplu. Pt. ca din 01.08.16 nu mai exista abuzul in serviciu. Si i se aplica si lui situatia juridica cea mai favorabila.
    – de ce n-a explicat nimeni? Simplu. Pentru ca taraboiul sa existe. Si din pacate si pentru ca n-a mai ramas nimeni neatins de flagelul sistemului
    – sa se mai discute in asemenea conditii de prag e cel putin ridicol (vorba d-nei Maia ,,care prag”?)
    Adica, d-le Cristoiu, CCR a zis ca nu-i in regula ca un judecator sa poata aplica pedeapsa indiferent cat de mica ar fi ,,paguba”. Neexistand PRAG a fost lasat la latitudinea judecatorului sa decida soarta oamenilor. Nu legea-l baga la bulau pe un neincolonat al sistemului ci judecatorul incolonat.
    Intrebarea e: Codruta & Co n-au pregatire cat de cat juridica pentru a-si da seama ca din august 2016 nu mai este abuz in serviciu?
    Raspuns foarte simplu: SIGUR ca au stiut toti. Altfel ar fi sarit ca arsi in iulie 2016 (si nu de caldura torida a verii 2016). Sistemul putea sa rezolve foarte usor situatia prin Ciolos. Ar fi putut ,,indrepta” lucrurile cu un OUG dat in iulie 2016 prin care de exemplu ar fi fixat un prag de 1000 lei (o mie de lei). Ar fi rezolvat si ,,problema” cu ,,defectuos” etc. Asa ca sa poata sa-i mai agate in continuare pe neinclolonati.
    De ce n-a facut-o. Simplu. Au primit ordin sa inceteze circul starnit cu agatarea. De ce? Simplu. Sistemul a ajuns la maturitate si nu mai are nevoie sa foloseasca aceasta arma.
    Evident ca fiind la maturitate a acumulat mult mai multe arme cu care sa-si anihileze opozantii.
    Astfel ca Dvs D-le Cristoiu cat si marea celorlalti ziaristi sa aiba subiecte cu duiumul in urmatorii ani.

  • Bufniţa moavă va bufni să afle pe ce cale înregistrările cu procurorul profesionist Negulescu s-au strecurat la România TV. Bufniţa îi apreciază pe profesionişti de valoarea ei.
    Cînd acelaşi procuror a apărut în înrregistrările lui Sebastian Ghiţă cu acelaşi limbaj profesionist, nu s-a sesizat nimeni, nici Bufniţa moavă, nici Zdreaţa ordinară atârnată la Parchetul genera, nici boarfele profesioniste nevoie mare din CSM.(s-a văzut în recenta sesizare a CCR ce valoare au). Au sărit pe RTV să vadă cum au ajuns episoadele lui Ghiţă pe micul ecran
    Bufniţa profesionistă moavă a jucat şi la intimidare cu RTV, dar tot a sperat să afle ceva despre ascunzătoare lui Ghiţă sau măcar prin ce curier profesionist au ajuns casetele la RTV. Curierul a fost o invenţie, o diversiune nereuşită, doar căt să lase impresia că Ghiţă ar transmite în flux continuu, ca prostimea să facă reting în aşteptarea episodului următor. Niciunul din episoade nu conţine vreo vorbă de-a lui Ghiţă pronunţată după dispariţia lui, adică în niciun episod nu există vreun cuvânt care să ateste că înregistrarea s-ar dori drept răspuns, raportare sau adaptare la vreun eveniment ulterior datei de 19 decembrie, când Ghiţă şi-a pierdut urma. Explicaţia: toate înregistrările cu Ghiţă, fără excepţie, au ajuns în mâna unui om de încredere din RTV înainte de 19 decembrie. În existenţa curierului poate să creadă Bufniţa profesionistă ca noaptea. De-ar fi mai mulţi ca Sebastian Ghiţă, cântecul de lebădă prezidenţială s-ar lega mai direct de prevestitorele gemete ale bufniţei moave la Cotroceni. Emisiunea “Profesioniştii” de la TVR trebuie mutată la procuratura zdrenţelor ordinare. Primul episod: “Cum se întoarce bufniţa profesionistă ca la Ploieşti”.

    • Recunosc ceva din meritele procurorului Negulescu: apreaciază persoanele la justa valoare. În timp ce Ghiţă e doar zdreanţă, pe Augustin Lazăr la ghicit cum trebuie cu zdreanţa ordinară. De acord, mai jegoasă decât Ghiţă.

      • De unde si sloganul:Iesi afara – zdreanta ordinara!

  • Vi s-a întâmplat vreodată sa fiți ținta abuzului unui funcționar public? Sunt convinsa de faptul că nu. Mie ,da.Am făcut plângere si…s-a dat NUP. Eu am rămas cu gastrita.

  • Maestro, ustedes quiere controlar nuestos conocimientos de cultura general? Gabriel Gracia Marques ( cien años de soledad) era colombiano. Un abrazo fuerte.

  • Două zdrenţe.
    S-au făcut ale dracului. 😆
    În sfârşit iese cu bubuială.
    Sebastian Ghiţă şi Augustin Larăr, premiaţi de procurorul Negulescu de la DNA Ploieşti cu titlurile identice de “Zdreanţă”, în înregistrăile de la Romania TV, vor scoate pe tarabă primele rezultate (am vrut să mai scriu “după Coldea”, dar nu-s sigur pentru cât timp a fost înlăturat, dacă a fost trecut în rezervă; Tutuianu îl numeşte în continuare pe Coldea general-locotenet, nu spune şi “în rezervă”)

  • Este foarte interesant ce impact a avut comunicarea deciziei CA Alba Iulia asupra protestatarilor, CSM, proc.gen. DNA ….
    S-au intors toti in barloguri la hibernare. Azi au mai fost doar 300 in Plata Victoriei. Ori analfabeti, ca nu stiu sa citeasca stirile, ori mai inceti la minte, carora inca nu le-a picat fisa.
    Incepusera zilele trecute sa injure si CCR.

    • Sau inca nu au primit ordinul de lasare la vatra ( vine prin posta ca nu au adresa de mail).

    • Folosind forţa străzii, binomiada de serviciu urmăreşte să pună presiune pe Guvern şi pe majoritatea parlamentară ca un părinte bezmetic care n-are altă motodă de educaţie/îndreptare decât să-şi ameninţe permamemt copilul cu bătaia. Bătăuşii folosesc ameninţarea cu orice pretext pentru ca PSD-ALDE să nu mai adopte nicio modficare sau completare în codurile penale, să-i vadă complexaţi/intimidaţi permanent de reacţia pretextatarilor. Dacă tot nu demisionează Guvernul măcar să li se facă parlamentarilor majoritari lehamite de legiferare, să le înoculeze spaima de a mai scoate în discuţire legea amnistiei şi graţierii sau modificările legii penale. Nu fiindcă parlamentarii opoziţiei ar fi deranjaţi de asemenea proiecte de lege, ci fiindcă au fost tranformaţi în mercenarii momiţi de binomiada direct interesată să blocheze majoritatea câştigătoare în decembrie. Acoperiţi de mâna moartă.
      Ultima soluţie, înc-o USL-uţie!

  • Dacă hărmălaia din Piaţa străzii eşuează cu planul de răsturnare a Guvernului, s-ar crea un precedent foarte periculos. Susţinătorii domniei legii strigăturilor ar recunoaşte: “Am ratat, nu mi-e ruşine, deci exist şi rezist.” Mişcarea de rezistenţă se va retrage în munţi cu păduri defrişate de sprijinul austro-nemţesc al inconştientului de la Cotroceni, ca să-şi lingă rănile, sîc!, a doua oară în doar trei luni. Nasoală soartă pe aceeaşi mână moartă! Precedentul periculos din Piaţa eşecului va rămâne în istorie ca învăţătura de minte a intelectualilor inutili, recidivişti în clarviziune, da’ mulţi faţă cu reacţiunea.
    Nene Iancule, Efimiţa a văzut din nou revoluţia cu ochii. N-a mai fost să fie Safta, să-i lumineze speranţa. Ghinion!

  • Articolul (sau textul) de lege declarat neconstituţional de CCR nu produce niciun efect juridic, nici în cele 45 de zile (de la publicarea deciziei în MO), nici după cele 45 de zile. Altfel zis, din punctul de vedere al efectelor juridice produse de textul sancţonat la CCR, nu exisă nicio deosebire între perioadele dinainte şi de după împlinirea celor 45 zile. Redactarea art 147 din Constituţie e cam deficitară, ca să nu zic infantilă. Repet, după efectele produse, nu contează că în timpul celor 45 de zile articolul e suspendat, iar după e considerat lipsit de efecte juridice. Formularea doar încurcă, lasă în mod inutil impresia greştă c-ar fi vreo diferenţă, că înainte de expirarea celor 45 zile s-ar întâmpla vreo minune. Intervine sau nu legiuitorul în 45 zile, repară sau nu ul buba, oricum ai lua-o textul declarat neconstituţinal e ca şi inexistent din momentul publicării deciziei în MO.
    Din acest motiv, n-are ce să caute într-o hotărâre judecătiorească vreo diferenţiere între ante sau post 45 de zile, întrucât norma nu se mai aplică chiar de la publicarea deciziei, nicidecum după 45 de zile.

    • Bine explicat la intelegerea oricui ( daca vrea sa inteleaga).