Cum a notat-o Soros pe șefa DNA Laura Kovesi cu nota 9.3 și pe Procurorul General Nițu cu 3.1, lăsându-l repetent

În vara anului 2008, societatea civilă 

… a României începea la televiziuni și în ziare o campanie acerbă îndreptată împotriva preconizatei intenţii a guvernului Italiei de a amprenta locuitorii taberelor de țigani rromi aflați pe teritoriul italian. „Amprentaţi-ne şi pe noi”, spuneau curajos Renate Weber și alți reprezentanți iluștri ai Educației Sorosiste din România. Când, însă, președinția nord-americană George W. Bush a anunţat amprentarea tuturor degetelor („10-degete” ) pentru vizitatorii străini din SUA – la aeroporturi sau la ambasade, societatea civilă mioritică a lui Weber dar și mass-media au tăcut subit. Era doar dublul- standard care însoțește firesc multe dintre acțiunile Sorosismului în România (partea premerge mereu întregului la „corectitudinea politică”) și în lume și care, pentru cazul nostru, descria faptul că, din două grupuri mari de cetăţeni români (cetățenii rromi de naţionalitatea română aflați pe teritoriul italian, respectiv cetăţenii români de orice etnie care călătoreau în Statele Unite), societatea civilă „tefelistă” alesese să protesteze doar pentru unul singur (rromii din Italia), lăsând critica puternicei administraţii George W. Bush pe seama presei americane. Era începutul anilor 2000, iar tăcerea sorsosismului cu privire la acest dublu-standard „de operetă”, se continua până în zilele noastre. O solicitare de informații în acest sens a publicației cristoiublog.ro adresată euro-parlamentarului Weber nu a primit niciun răspuns.

Saltul de la Renate Weber la Soros

… este intuitiv și de scurtă distanță. Potrivit unui raport despre care s-a susținut că a fost destinat Open Society European Policy Institute și care a fost preluat în presa internațională sub numele „Mapping – Reliable allies in the European Parliament: 2014 – 2019”, aproape o treime din Parlamentul European ar putea fi controlată, în prezent, de multi-miliardarul nord-american George Soros. Este de menționat că Raportul respectiv a fost prezentat ca o analiză întocmită de o agenție „progresistă” (Kumquat Consult, din Bruxelles) pentru o entitatea sorosistă și conține numele a 224 de aleși europeni (cu scurte fișe de prezentare) pe care, prezumtiv, miliardarul Soros ar putea să se bizuie. Pentru delegația României, lista conținea numele a 11 persoane: Corina Crețu, Cristea Andi-Lucian, Drăghici Damian , Macovei Monica, Moisă Ionel-Sorin, Nicolai Norica, Pașcu Ioan Mircea, Preda Cristian Dan, Vălean Adina-Ioana, Weber Renate, Winkler Iuliu.

Culmea este că patru dintre candidații prezenți

.. în „lista lui Soros” fuseseră aleși la scrutinul pentru Parlamentul European din 2014, pe listele alianței electorale a PSD: este vorba de euro-parlamentarii Cristea, Moisă, Pașcu și Drăghici. Documentul în sine, al „Aliaților de încredere”, este însă suficient de „pitoresc” ca să conțină azi chiar și numele unui fost membru al organizației nord-irlandeze Armata Republicană Irlandeză (IRA), Martina Anderson, care a fost cercetată în dosarul atentatului terorist cu bombă din 1984, atunci când un hotel din Brighton (Anglia), unde se afla în vacanță fostul prim-ministru al Marii Britanii, Margaret Thatcher, a fost aruncat în aer.Practic, dacă Parlamentul European conține 751 de membri, ar rezulta că Soros controlează „relaxat” aproape o treime din votul instituției. Este de menționat că Parlamentul European este cu atât mai important, cu cât reprezentanți din conducerea instituțiilor UE (precum Jean Claude Juncker (CE), Frans Timmermans (CE), Guy Verhofstadt (UE), Federica Mogherini (CE) ș.a.) fac încă presiuni pentru „relocarea” pe teritoriul statelor UE a unor „refugiați” din Asia sau Africa, invocând „îmbătrânirea” populației Europei sau, după caz, „solidaritatea” Europei cu populații de pe alte continente.

Cum comentează euro-parlamentarii români

Faptul că situarea unui euro-parlamentar român alături de interesele unei fundații private finanțată prin Soros sau prin alți „filantropi” poate naște confuzii și suspiciuni privitoare la modul în care parlamentarul își dedică mandatul oferit prin alegătorii săi, nu este o noutate pentru cei care „perfecționează” Democrația la sediile Uniunii Europene din Bruxelles. Publicația cristoiublog.ro a contactat euro-parlamentarii prezenți în document și le-a solicitat opinia referitor la prezența numelui lor în documentul „scurs online” numit „Mapping – Reliable allies in the European Parliament: 2014 – 2019”, alăturat unei fundații private controlată prin Soros. Menționăm că numiții Dan Cristian Preda, Corina Crețu, Damian Drăghici, Monica Macovei, Cristea Andi-Lucian, Pașcu Ioan Mircea, Vălean Adina-Ioana nu au răspuns. Probabil, ei răspund doar în fața marii adunări naționale a propriului electorat.

Iuliu Winkler: „Am aflat de document când a apărut în presa din Ungaria”

„Am aflat despre existența documentului la care faceți referire în luna aprilie 2017, atunci când documentul a apărut în presa din Ungaria. Nu am fost informat despre existența unei asemenea analize nici de către Fundația Open Society, nici de către celelalte două entități implicate, Kumquat Consult ca executant și Open Society European Policy Institute, comanditarul studiului. Din câte am constatat, documentul Reliable Allies…. este rezultatul unei analize de tip profiling având ca subiect membrii PE aleși în anul 2014. În ceea ce mă privește, analiza se bazează pe informații publice, eu nefiind consultat în nici un fel. Nu cunosc nici metoda, nici criteriile folosite de către analiștii de la Kumquat, ca atare pot doar să reiterez faptul că includerea numelui meu pe o listă alături de alte 225 de nume, s-a făcut fără știința mea.”

Sorin Moisă: „Prezența pe listă nici nu mă bucură, nici nu mă deranjează”

„Nu, nu am avut nici cea mai mică idee despre document, nici până acum nu l-am citit, nu am avut niciun fel de contact cu vreuna dintre fundatiile Open Society de peste 15 ani, cred. Dar: prezența pe listă nici nu mă bucură, nici nu mă deranjează, e un fapt benign și banal care nu ascunde nici vreo relație specială (de fapt niciun fel de relație) și sigur nu presupune vreo agendă ascunsă. Nu ‘ascunde’ decât o evaluare a unor oameni liberi să facă ce evaluări doresc. Apoi, nu mă situez alături de niciun fel de interese private și reprezint foarte onest si loial interesele electoratului românesc în Europa, respectiv românesc și european în raport cu lumea non-UE. O fundație, fie ea și ‘privată’, poate promova anumite valori, câtă vreme o face transparent și cu metode legale, aparținând democrației și bunului simț.

Norica Nicolai: „Aceste valori nu sunt specifice unei fundații, ci sunt valori generale”

„Vă mulțumesc că mi-ați atras atenția asupra acestui studiu. Nu am știut de existența documentului și nici de faptul că fundația Open Society European Policy Institute m-a inclus în lista deputaților europeni care ar susține valorile sale. Nu știu după ce criterii științifice a fost realizat respectivul studiu, dar dacă el măsoară susținerea unor valori care țin de libertatea de exprimare sau promovarea democrației, mărturisesc că am fost și voi fi întotdeauna o susținătoare a lor, dar aceste valori nu sunt specifice unei fundații, ci ele sunt valori generale. Demnitatea, respectul față de legi, egalitatea de șanse, de asemenea, sunt principii pentru care, de exemplu, grupul politic din care fac parte, ALDE, militează constant.”
„Consider că acest tip de abordare a fundației este unul incorect față de persoanele pe care le include în acest document. Este absolut normal ca societatea civilă să aibă valori comune cu oamenii politici, dar nu este normală felul în care Open Society European Policy Institute a ales să evidențieze această chestiune. Sunt absolut convinsă că foarte mulți dintre colegii mei nu știu despre faptul că au fost trecuți în această listă. Este, de fapt, o încercare de promovare și de legitimare a fundației, care folosind acest subterfugiu al împărtășirii comune ale unor valori, încearcă să se legitimeze cu privire la susținerea de care ar avea-o în Parlamentul European. Întotdeauna, voi fi aliată respectării valorilor pe care le-am amintit și pe care Open Society pretinde că le promovează, dar este de notorietate publică și reiterez faptul că nu am nici un fel de legătură cu activitatea acestei fundații.”

Renate Weber: „Mi se pare irelevant…”

„Nu, nu știam. Dar faptul că nu știam de acest document și că nu am fost informată de Open Society Institute despre menționarea mea în el mi se pare irelevant. Am fost zece ani președinta Fundației Soros din România (Fundația pentru o societate deschisă) deoarece am crezut și cred în valorile societății deschise, valori care presupun acceptarea democrației ca cea mai buna formă de guvernare, presupun transparența actului de guvernare, presupun acceptarea diversității, toleranța, apărarea și promovarea drepturilor omului, atât a celor civile și politice, cât și a celor economice, sociale și culturale, apărarea drepturilor minorităților. Înainte de a deveni președinta Fundației Soros, în 2008, am înființat și am activat în ONG-uri de drepturile omului în România, în Europa și la nivel mondial. Din 2007, de când sunt în Parlamentul European, am susținut aceleași valori, voturile exprimate de mine au fost în concordanță cu acestea. De altfel, cand mi-ați solicitat aceste comentarii aț invocat legi și principii care sunt în concordanță deplină cu valorile societății deschise.”

Renate Weber: „Cred că faceți o oarecare confuzie…”

„Cred că faceți o oarecare confuzie între a susține valorile unei fundații și interesele unei fundații, sau ale oricărei alte entități, companie comercială sau altceva. De-a lungul timpului am participat la câteva seminarii, conferințe organizate de OSI (Open Society Institute- n.n.) , sau de alte asociații sau entități comerciale. Așa cum fac toți eurodeputații. Niciodată, nici OSI nici o altă organizație sau vreo companie comercială nu mi-au impus să gândesc ca ele sau să votez așa cum doreau. Nici nu ar fi avut cum. Și-au prezentat punctele de vedere, dar procesul de evaluare a fost întotdeauna rodul gândirii mele, pe baza unei analize complexe. E ceea ce se întâmplă în cazul activităților de advocacy sau lobby. Sunt sigură că acest comportament nu prejudiciază în nici un fel votanții mei. Dimpotrivă, foarte mulți din alegătorii români liberali din 2007, din 2009, din 2014, anii în care am fost aleasă, împartășeau aceleași valori ale societății deschise, ale drepturilor omului și minorităților, ale toleranței. Faptul că Partidul Național Liberal a decis că valorile conservatoare îl reprezintă mai bine și a devenit membru al Partidului Popular European, a fost o decizie ulterioară alegerilor din 2014. Pentru că nu împartășesc aceste valori conservatoare am decis să părăsesc grupul PPE și să mă alătur grupului ALDE din Parlamentul European.”

Cum a notat-o Soros pe Kovesi cu 9.3 și pe Procurorul General Nițu cu 3.1

Insistența Renatei Weber pe „confuzia” dintre „valorile” și „interesele” unei fundații nu lămurea neapărat dacă într-o țară ca România, descrisă constant și maladiv dinspre sectorul ONG-ist tefelist – finanțat prin Soros, ca un „cuib suprem” al corupției europene, interesele decurg din valori sau invers. Cazurile în care „interesul” și „valorile” plutesc împreună într-o mâzgă comună ridicând și un zid de confuzii nu au fost inventate în România, dar nici nu au ocolit România. În 25 aprilie 2016, spre exemplu, CRPE (Centrul Român pentru Politici Europene – Soros, Open Society) alături de Freedom House Romania (Soros, prin Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe) anunțau în cadrul proiectului numit „Indexul Sustenabilității DNA”, că s-a dat notă de repetent Parchetului General (procurorul General Tiberiu Nițu se retrăsese de 3 luni, nu a fost prezent) și notă maximă Codruței Kovesi: în cadrul soborului de sorosiști – jurnaliști și activiști, care „analizase cestiunea”, la categoria „Prestație publică”, șefa DNA Codruța Kovesi fusese notată de „specialiști” cu 9.3 (în creștere după ce fusese notată 8.2 în anul anterior), în timp ce procurorul general al României, Nițu, primea de la CRPE – Soros nota 3.1 și rămânea repetent. Motivul era veșted: Nițu – Parchetul General fuseseră „pasivi la atacurile la adresa procurorului șef Kovesi”. Trei zile mai târziu, pe 28 aprilie 2016, Augustin Lazăr era numit șef al Parchetului General. Lazăr a sosit la timp pentru mulți – nu doar pentru procurorii lui care mergeau la munte, la concursuri de dosare penale gen „Cine știe câștigă” însoțiți de ofițeri SRI, dar și pentru Codruța Kovesi, pe care în iulie 2018 a recuperat-o la Parchetul „lui” (PICCJ) după ce fusese dată afară rușinos de la șefia DNA. Așadar, ce „valori” și „interese” ar mai putea invoca CRPE într-un caz grotesc și un spectacol trist, în care ONGiștii „specialiști” au notat o șefă de Parchete, pe Kovesi, cu 9.2, iar un profesionist de la ministerul Justiției a găsit-o demnă de nota 3 și a trimis-o înapoi în bancă să mai învețe? Și ce rămâne mai apoi, după recuperarea lui Kovesi de către Augustin Lazăr, în afară de „confuzia” de care, probabil, vorbea Renate Weber?