Gîndul de sîmbătă, 14 noiembrie 2015

Din ciclul Nimic nou sub soare: Ca și în septembrie 1991, în noiembrie 2015, conflictul Președinte-premier a fost tranșat în Stradă

În mai multe rînduri atît aici, pe cristoiublog.ro, cît și în alte locuri, pe Evz.ro sau la televiziuni, am reamintit că mă număr printre puținii jurnaliști bătrîni care mai găsesc energie și mai ales chef să fie prezenți activ în presa noastră de oameni tineri, mulți dintre aceștia formați sau chiar născuți după 1989.

Despre bătrînul Grigore, Eugen Barbu notează în finalul romanului Groapa:
„Trecuseră zile după zile, unii muriseră, el văzuse nunţi şi petreceri, copiii mahalagiilor crescuseră sub ochii săi bătrâni, îşi aducea aminte de un foc ce mistuise casele, de nişte întâmplări de care mai râdea şi acum, că aşa e viaţa, ca o panoramă…”

Ca și bătrînul Grigore, pot spune că am privirile îmbătrînite de cîte am văzut pe scena vieții noastre politice postdecembriste prin nimic deosebite de scena mahalalei Cuțarida (trădări, concubinaje împotriva firii, asasinate politice, intrigi, comploturi, nunți și înmormîntări, vorbe mari menite a ascunde interese mici).

Ce mai încolo și-ncoace, că așa e viața noastră politică postdecembristă, ca o panoramă.
Am văzut la viața mea de gazetar postdecembrist, printre altele, și Diversiuni uriașe, prezentate la vremea lor drept Revoluții, Diversiuni recunoscute ulterior chiar de către autorii lor, prea tîrziu însă pentru a mai îndrepta ceva în destinul de pînă atunci al celor care au fost victimele Diversiunilor.
Am văzut astfel ceea ce s-a numit căderea Guvernului Roman în septembrie 1991 drept singur mijloc de a curma tulburările minierești din București, dar care- așa cum am scris imediat după demisia lui Petre Roman- n-a fost altceva decît o Lovitură de stat prost mascată, prin care s-a tranșat în Stradă, în favoarea Președintelui conflictul cu premierul.

Să ne remintim, citînd din excelenta lucrare a Domniței Ștefănescu „11 ani din istoria Romaniei, decembrie 1989 – decembrie 2000: o cronologie a evenimentelor”, editura Mașina de scris, București, 2011:
„25 septembrie 1991. Pe trenurile rechiziţionate de mineri care sosesc în gările Bucureştiului scrie: „Vrem îngheţarea preţurilor“, „Fraţii voştri – mineri“, „Grevă gen­erală –Bucureşti“, „Jos Guvernul Roman!“, „Minerii vor consens naţional“.
În Piaţa Victoriei se încearcă forţarea sediului Guvernului, prin atacuri insistente cu pietre şi sticle incendiare. Se răspunde cu gaze lacrimogene şi petarde şi se trag primele focuri în aer. Se scandează: „Bucureştiul e cu noi“, „Studenţii sînt cu noi“. Au loc violenţe. Se încearcă insistent forţarea intrărilor în clădirea Guvernului, se sparg geamurile, dar intrările rezistă. Se caută o altă soluţie – incendiul. Asediaţii se apără cu jeturi de apă, petarde, cartuşe cu gaze iritante. Spre orele 19 se reuşeşte evacuarea Pieţei Victoriei, cu ajutorul gazelor lacrimogene. Minerii se retrag către Televiziune şi Piaţa Universităţii. Mulţimile umplu centrul capi­talei, circulaţia este oprită.
26 septembrie 1991. Minerii asaltează cu forţe noi şi cu mai multă îndîrjire clădirea Guvernului. Piaţa Victoriei e din nou ocupată.

26 septembrie 1991. Premierul Petre Roman își depune mandatul la Cotroceni pentru detensionarea situației. Nu e vorba de demisie, ci de depunere a mandatului în iluzia că Ion Iliescu îi va respinge gestul. Ion Iliescu atîta aștepta.
Deși e vorba doar de depunerea mandatului, purtătorul de cuvînt al Președinției (nu al Guvernului), Alexandru Mironov, anunță Demisia Guvernului.
Miron Cozma confirmă şi el demisia Guvernului şi cere minerilor să plece acasă pentru ca le-au fost rezolvate toate revendicările.
26-28 septembrie 1991. Tulburările continuă însă pînă în ziua de 28 septembrie 1991, altfel spus pînă cînd Petre Roman acceptă c-a demisionat, lăsînd locul altuia, și nu că doar și-a depus mandatul.
1 octombrie 1991 . Ion Iliescu anunţă că noul prim-ministru va fi Theodor Stolojan, prezentat drept tehnocrat.
2 oct 1991. La Palatul Victoria „prinţul reformei”, aşa cum îl numeşte un ziarist pe Theodor Stolojan, se prezintă ziariştilor şi deci opiniei publice în cadrul primei sale conferinţe de presă, ca şef al executivului:

„Nu fac parte din nici un partid politic şi nici nu intenţionez să intru într-­un partid sau să fac din această activitate un capital politic.”
3 octombrie 1991. La o conferinţă de presă Petre Roman trage concluziile: „Nu mă consider un învins. Am pus la dispoziţia preşedintelui mandatul meu pentru o soluţie politică.”

Au trecut de atunci 24 de ani.
Marți, 3 noiembrie 2015, ora 18.30. Sub puterea emoției provocate de Tragedia de la Clubul de noapte Colectiv, 5000 de bucureșteni se strîng în Piața Universității într-un miting neautorizat și neasumat de nimeni, prezentat de televiziuni ca fiind convocat pe rețelele sociale. Acești 5000 de bucureșteni, mulți dintre ei aduși în Stradă doar de emoția colectivă, sunt preluați de mai mulți Miron Cozma ai ultimilor ani, ca de exemplu, Claudiu Crăciun, hiperactiv și în timpul demonstrațiilor din ianuarie 2012, și plimbați prin București, de la un loc la altul, prin indicații date prin portavoce. Pînă la ora 1 și ceva noaptea, altfel spus, timp de șapte ore și ceva, Centrul Bucureștilor e paralizat de manifestanții care se mișcă dintr-un loc într-altul, se împart în coloane, se duc, se întorc, după cum sunt mînuiți abil de manipulatorii cu portavoce sau de grupurile cu disciplină de comando, specializate în orientarea mulțimilor spre anumite locuri și mai ales spre anumite slogane.
Rapid, sloganul cel mai des strigat e Jos Ponta! deși inițial protestul îi viza pe UNPR-iștii Cristian Popescu Piedone și Gabriel Oprea.

Miercuri, 4 noiembrie 2015. Premierul Victor Ponta își anunță demisia, invocînd manifestațiile din seara precedentă:
„Am obligația să constat supărarea legitimă care există în cadrul societății. Oamenii simt nevoie de mai mult și ar fi o greșeală din partea mea să ignor acest lucru. Nu vreau și nici nu cred că este corect să las această responsabilitate nici pe seama celor care au fost în teren, nici pe seama primarilor, secretarilor de stat, miniștrilor. Sunt gata să fac eu acest gest pe care o parte din societate îl așteaptă și începînd de astăzi îmi depun mandatul de prim-ministru. Fac acest lucru pentru că în anii de politician am rezistat la orice bătălie cu adversarii politici însă nu mă bat cu oamenii.”

Miercuri, 4 noiembrie 2015. Klaus Iohannis ia cunoștință cu satisfacție de demisia Guvernului:
„Zeci de mii de oameni au ieșit în stradă pentru a-și arăta revolta, indignarea și trebuiie să recunoaștem, manifestanții au avut dreptate. Au solicitat lucruri de bun simț, demisiile celor vinovați, răspunsuri, clarificări.
Cele mai potrivite manifestații de stradă pe care le-am văzut eu.
Târziu, foarte târziu, Guvernul a demisionat. A fost nevoie să moară oameni ca această demisie să se producă.”

Miercuri 4 noiembrie – Luni, 9 noiembrie 2015. Protestele continuă seară de seară, chiar dacă fără amploarea celui de marți seara, și după demisia lui Victor Ponta. Sloganele sunt altele: Jos întreaga clasă politică! Jos Parlamentul ! Vrem Guvern tehnocrat!

Marți, 10 noiembrie 2015. Președintele Klaus Iohannis îl desemnează pe Dacian Cioloș ca premier, prezentîndu-l drept tehnocrat.
Printre altele, Premierul primește de la președinte misiunea de a organiza alegerile din 2016:
„Avem nevoie cu toţii de alegeri corecte în 2016, alegeri locale corecte în primăvară şi alegeri parlamentare corecte în toamna anului 2016.”

10 noiembrie 2015. După anunțarea Guvernului tehnocrat, protestele se întrerup brusc.

După căderea Guvernului Român am publicat în Expres Magazin din 2 octombrie 1991 un lung comentariu intitulat semnificativ O lovitură de stat prost mascată.
Chiar din debut polemizam cu teza Mișcării spontane. Ca și în decembrie 1989 eram convins că revolta populară a fost reală. Numai că așa cum s-a întîmplat de atîtea ori în Istorie, această Revoltă a fost folosită de forțe din umbră pentru a-și atinge anumite obiective. În cazul lui septembrie 1991, obiectivul îl constituia căderea lui Petre Roman, la solicitarea lui Ion Iliescu, tot mai nemulțumit de independența pe care și-o asuma în politica internă și externă premierul Petre Roman:
„Ca de obicei, jurnaliştii au căutat să găsească un înţeles dezlănţuirilor violente de pe străzile Bucureştiului. Multe dintre comentarii sînt dominate de teza că, de astă dată, precipitarea minerilor spre Bucureşti a fost un gest absolut spontan. Încercînd o explicaţie, unele analize susţin cu îndîrjire că resorturile acestei mişcări trebuie căutate în situaţia explozivă din Valea Jiului, ivită ca urmare a creşterii spectaculoase a preţurilor. Altele, tentate de profunzimile psihologice, pun furia minerilor pe refuzul domnului Petre Roman de a se deplasa la Petroşani.(…)
Teza mişcării spontane nu rezistă la un examen minim.”

În noiembrie 2015, după 24 de ani, conflictul dintre premierul Victor Ponta și președintele Klaus Iohannis s-a tranșat tot în Stradă.
Și evident, tot în favoarea Președintelui.
Lucru normal.
Ca și în 1991, Serviciile sunt ale Președintelui.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

18 comentarii pentru articolul „Gîndul de sîmbătă, 14 noiembrie 2015”

  • O lovitura de stat nu prost, FOARTE PROST MASCATA. In mediul online se scrie asta de aproape trei saptamani. Vrem explicatii pentru alte lucruri. Spre exemplu, pentru situatia presedintelui care IERI A PIERDUT IN INSTANTA UN IMOBIL CUMPARAT DE LA O PERSOANA CARE L-A OBTINUT PRIN UTILIZAREA UNOR INSCRISURI FALSE .( De fapt, este vorba despre inscrisuri obtinute prin falsificarea realitatii; in inteles strict juridic, termenul de ,, iscris fals” se refera la o alta imprejurare decat cea decurgand din speta ce il vizeaza – implicit – pe domnul Johannis ). Mai mult, in exercitiul functiei de Primar al Municipiului Sibiu, a semnat o dispozitie de retrocedare privind tocmai acest imobil, pe care apoi l-a cumparat. ,, Ca primarul ” , cam la fel ca si Piedone , a semnat un act care urma sa produca efecte juridice, desi intre documentele care se aflau in cuprinsul dosarului ce insotea cererea de retrocedare SE AFLA UN CERTIFICAT DE MOSTENITOR INTOCMIT DE CATRE UN NOTAR PUBLIC NECOMPETENT SA EMITA ACEL ACT. Ce inseamna, de fapt, acest lucru ? O GRAVA NEGLIJENTA IN SERVICIU A CELOR CARE AU ANALIZAT DOSARUL SI AU DAT AVIZELE NECESARE SEMNARII DISPOZITIEI DE PRIMAR , respectiv actului de retrocedare. Sa zicem ca acei functionari nu aveau cunostinta despre modul in care au fost produse actele care au stat la baza emiterii acelui certificat de mostenitor, constatat ulterior de catre instanta de judecata ca fiin nul absolut. Ar fi extrem de grav sa fi stiut ceva. INSA , ANALIZAND DOSARUL, PUTEAU SI TREBUIAU SA SESIZEZE FAPTUL CA CERTIFICATUL DE MOSTENITOR IN CAUZA A FOST EMIS DE CATRE UN NOTAR PUBLIC NECOMPETENT MATERIAL SI TERITORIAL. Nu este nocio deosebire intre Piedone si Johannis, doi ex-primari cu mari probleme ce tin de justitie , nu mai vorbim de moralitate. Neglijenta primului a condus la erori ce pun in pericol viata a mii de oameni. Neglijenta fostului primar al Sibiului si a subalternilor sai de atunci a ramas nesanctionata si ne lasa sa intelegem ca aparenta de drept creata prin falsificarea realitatii ramane , in esenta ei, nealterata, ba chiar isi vede nestingherita de drumul ,, european “

  • E greu sa fii inteles cand vezi adevarata realitate din circul oferit spre deliciul multora si adevaratele intentii si urmari.