Românii din Anglia – vînați de teroriști, terfeliți de tabloide

Într-un număr anterior am publicat, prefațată de o recomandare entuziastă, o corespondență trimisă de jurnalistul Traian Horia, aflat la muncă (fără nici o legătură cu presa) în Marea Britanie. Discipolul meu într-ale jurnalisticii scria despre tăcerea autorităților britanice a asupra unui atac terorist îndreptat împotriva unor români spălători de mașini.

Acum, cînd după modelul folosit împotriva românilor, un islamist a intrat cu mașina într-un grup de turist, Traian Horia mi-a trimis o nouă corespondență din Anglia, ca și prima încărcată de amărăciunea de a constata că românii din Marea Britanie sunt vînați de teroriști și terfeliți de tabloide precum Daily Mail.

„Loviţi cu maşina în atacurile radicalilor, sau condamnaţi fără drept de apel în unele tabloide britanice, românii plătesc un preţ greu într-o ţară, Regatul Unit, unde fenomenul terorist pare să sfideze eforturile autorităţilor. Pe data de 22 martie a.c., la orele amiezii, un autoturism Hyundai a plonjat în mijlocul turiştilor care se plimbau într-o zonă învecinată a palatului Webminster din centrul Londrei, strivind haotic femei, adolescenţi şi bărbaţi. Scăpat din maşină în mijlocul carnagiului pe care îl provocase (patru morţi şi mai multe zeci de răniţi, doi dintre ei fiind români), şoferul a pătruns pentru câteva minute în incinta Palatului Parlamentului britanic unde a înjunghiat mortal un poliţist înainte de a fi lichidat de doi membri ai forţelor de ordine. Cercetările derulate ulterior de Scotland Yard şi serviciile speciale au revelat faptul că teroristul era un islamist “radicalizat”, cu studii în Arabia Saudită, convertit la Islam. Într-o perioadă în care a locuit la Luton, o zonă adiacentă Londrei care găzduieşte o comunitate compact musulmană, teroristul şi-a schimbat numele în Kalid Masood.

Atentatul de la Westminster este copie la indigo a atacului consumat în urmă cu o lună la Londra, pe 26 februarie a.c., în zona Bellingham, când şoferul unui autoturism Mercedes a lovit deliberat un grup de români aflaţi pe trotuar, provocând moartea lui Claudiu Girdoc (31 ani) şi rănirea altor patru. În timp ce atacul de la Webminster a provocat o mobilizare masivă a forţelor de poliţie şi din servicii secrete, actul terorist din Bellingham apare ca fiind deja îngropat. Nu se cunosc informaţii despre atacator, se evită comentariile pe efectul unei “radicalizări” islamiste ca posibilo mobil al atacului, nu se cunoaşte motivul pentru care atacatorul a fost eliberat rapid pe cauţiune, considerându-se că nu reprezintă un pericol public. Presa britanică a vehiculat sporadic câteva ipoteze incerte (“reglare de conturi”, “alcool la volan” etc, fapte care nu ar fi înlesnit cercetarea penală în libertate), Poliţia a respins ipoteza terorismului, contrazicând martorii şi nu a dezvoltat comentarii, rezumându-se la declaraţii “tehnice”, iar presa română a prezentat cazul extrem de laconic. Cele două atacuri survin într-un context nefast, în care terorişti islamişti afiliaţi grupului Stat Islamic au început să folosească tot mai des autoturismul ca armă, pentru atacuri planificate în Europa- aşa cum s-a întâmplat recent în Belgia, Franţa sau Germania.

Faptul că un convertit la Islam- spălat pe creier de “imami ai urii”, ajunge mai radical decât “radicalii” şi execută astfel de măceluri într-o ţară care i-a oferit tot timpul protejarea drepturilor sale civile şi religioase- aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Kalid Masood, nu ar fi o bizarerie pentru Marea Britanie. Conform statisticilor, pentru UK se estimează că numărul britanicilor convertiţi la religia lui Allah creşte cu aproximativ 5.000 de persoane pe an, număr comparabil cu cele din alte ţări dezvoltate, precum Germania sau Franţa.

Ca o “pată de culoare”, cine nu participă la o convertire în Luton, Birmingham sau piaţa Picadilly din Manchester, poate să sosească deja convertit din România. În 2014, românca Adriana Ebrahem, sosită în Marea Britanie pentru a începe munca într-un Care Home, declara că Islamul va cuprinde Europa şi lumea. Ebrahim este convertită la islamism încă de când locuia în Ferentarii Bucureştiului natal, iar declaraţia sa venea la scurt timp după ce, în mijlocul unui training la locul de muncă din Care Home, a lăsat să se audă chemarea la rugăciune pentru musulmani pe telefonul său mobil. Membrii staff-ului au ascultat politicoşi şi amuzaţi tânguirea muezinului, dar în spiritul tradiţionalei politeţi britanice nu i-au reproşat că aduce incantaţiile religioase într-un spaţiu dedicat îngrijirii bătrânilor cu boli mentale.

La mult timp după ce în expediţia militară din Egipt, Napoleon a pus savanţii şi măgarii în mijlocul trupelor ca să fie mai “protejaţi”, încă nu se ştie precis care ar fi cel mai bun adăpost pentru comunităţile de români din Regatul Britanic odată ce dezvoltarea recentă a evenimentelor nu oferă soluţii. Declanşarea Brexitului după Referendumul din iunie 2016 a coincis cu o sporire a atacurilor rasiste şi xenofobe împotriva naţionalilor UE din Regat, inclusiv împotriva românilor, dar şi cu o agravare a stărilor de tensiune din sânul comunităţilor pan-europene. Nu există nicio certitudine oferită cu privire la viitorul lor britanic şi în plus, ostilitatea unor membri ai publicului britanic este dublată sporadic ostilitatea unor instituţii mass-media locale sau naţionale. Dacă în lumea vie “partea” precede “întregul”, situaţia stă invers pentru cazul grupurilor de români descrise de unii jurnalişti britanici. La Londra, “grupul”- ca “întreg” precede “partea”- care este “individul”. Prin omisiuni sau auto-cenzură, ziariştii pot scrie rău despre grupuri de români dar dincolo de “actul jurnmaliustic” rămâne să sufere prestigiul românului de rând. Un exemplu de notorietate în Marea Britanie a devenit cazul “Barber Shop” Luton: aici, pe o “documentare” mai mult decât îndoielnică, o enigmatică “bandă de români” este pusă la zidul infamiei de ziariştii unui tabloid britanic fiindcă ar fi devastat la Luton (50 km de capitala Londra) frizeria “5 Star Barbers”, frecventată de musulmani.Luton este zona unde a locuit şi şi-a luat noul nume teroristul Kalid Mahmud- autorul atacului din Webminster, zonă descrisă sporadic ca arie “no go” de adăpost pentru unii dintre radicalii islamişti.

Potrivit ziariştilor de la “Daily Mail”, o “bandă” de români înarmaţi cu bâte de baseball ar fi atacat frizeria (situată în zona parcării Dunstable Road) după o altercaţie verbală între patronul acesteia şi unul dintre membrii “bandei”. Patronul Muhamad Abbas-Khan ar fi fost nemulţumit că românii consumă băuturi alcoolice în apropierea frizeriei sale, le-ar fi atras atenţia, iar aceştia ar fi reacţionat agresiv, lovind geamurile şi staff-ul frizeriei. Documentarea jurnaliştilor britanici are o singură sursă de informaţie, numitul Abbas- Khan şi toată lumea pare mulţumită cu asta, inclusiv şefii ziariştilor.

Pe parcursul stupefiantei “documentări”, ziariştii au aflat de la patronul “bătut” că agresorii sunt “români”, că “românii nu au” joburi, că “românilor le place” să se strângă lângă frizeria lui, că au consumat alcool, că se sprijină de “zid”, că “românii intimidează”, că îşi parchează maşinile în zonă, că el munceşte greu şi că îi este acum teamă, având un puternic “simţământ” că “românii” revin să îl bată. Absolut tot ceea ce a declarat numitul Khan poate fi pus la îndoială odată ce spusele sale nu sunt confirmate de surse “neutre”, lucru cunoscut probabil de jurnaliştii “Daily Mail”. În plus, ei nu au “observat” pentru economia articolului faptul că numitul patron a încercat să îşi facă dreptate singur: el s-a substituit practic Poliţiei şi Consiliului local, implicându-se în discuţii aprinse până la contact fizic cu un necunoscut, lucru sancţionat de legea britanică.

Chiar dacă frizerul Abbas-Khan insistă că are “clienţi musulmani”, acest lucru nu ar fi trebuit să fie important pentru gazetarii “Daily Mail”, odată ce Luton nu este un teritoriu “sharia” unde alcoolul prin cartier sa fie interzis prin vreo lege islamică. Interdicţiile sunt reglementate prin indicatoarele administraţiei locale, iar presupuşii “români” ar fi putut fi sancţionaţi direct de poliţie şi nu de indivizi care doresc zone “libere de alcool” pe considerente poate religioase sau social-etice, sau pur si simplu doresc parcări mai puţin “aglomerate” cu străini. În acelaşi timp, ar fi fost de observat că atacul “românilor” s-a consumat într-o zonă populată compact cu populaţie musulmană: este vizibil asta după ce, la puţin timp, potrivit colajului fotografic, perimetrul s-a umplut nu de “români”, ci de tineri îmbrăcaţi specific tradiţiei Islamului. Niciun jurnalist nu s-a intrebat cât de “speriat” mai poate fi în acest caz numitul Abbas-Khan de “revenirea românilor” răzbunători?

Modul vădit disproporţionat în care a fost “documentat” şi redactat articolul din “Daily Mail“ este tipic pentru acele materiale de presă care au creat în timp, suspiciuni şi adversităţi împotriva străinilor sosiţi dinspre spaţiul UE. Practic, o ceată de ”fantome” crează o ştire la “Daily Mail”, un oarecare numit Muhamad Abbas- Khan (despre care nu ştie nimeni cât este de credibil ca “sursă”) se jură că “fantomele” au venit din Carpaţi, iar redacţia decide- deloc deontologic- că este vorba de “români” şi nu de “malgaşi”.Imparţialitatea unui astfel de articol este aproximativ „zero” şi curge spre subsol. De menţionat aici că nici măcar poliţiştii nu au confirmat naţionalitatea “atacatorilor” în laconicul lor Comunicat. Reporterii “Daily Mail” nu au avut ca martor măcar o înregistrare CCTV, nu se ştie cu precizie nici dacă “românii” au fost “agresorii”, dar au luat sârguincioşi notiţe de la o singură “sursă” de informaţii, ignorând (împreună cu Poliţia) faptul că o “pornire personală” a patronului de frizerie Khan a declanşat întregul scandal. Şi în acest caz, “întregul” a precedat “partea” şi un grup de “români” a fost înfierat pentru brutalitate, cu riscul ca, pe viitor, fiecare român să să fie privit individual ca un “brutal”.