Gîndul de sîmbătă, 25 martie 2017

Ne scrie din nou Traian Horia din Marea Britanie:
Românii din Anglia – vînați de teroriști, terfeliți de tabloide

Într-un număr anterior am publicat, prefațată de o recomandare entuziastă, o corespondență trimisă de jurnalistul Traian Horia, aflat la muncă (fără nici o legătură cu presa) în Marea Britanie. Discipolul meu într-ale jurnalisticii scria despre tăcerea autorităților britanice a asupra unui atac terorist îndreptat împotriva unor români spălători de mașini.

Acum, cînd după modelul folosit împotriva românilor, un islamist a intrat cu mașina într-un grup de turist, Traian Horia mi-a trimis o nouă corespondență din Anglia, ca și prima încărcată de amărăciunea de a constata că românii din Marea Britanie sunt vînați de teroriști și terfeliți de tabloide precum Daily Mail.

„Loviţi cu maşina în atacurile radicalilor, sau condamnaţi fără drept de apel în unele tabloide britanice, românii plătesc un preţ greu într-o ţară, Regatul Unit, unde fenomenul terorist pare să sfideze eforturile autorităţilor. Pe data de 22 martie a.c., la orele amiezii, un autoturism Hyundai a plonjat în mijlocul turiştilor care se plimbau într-o zonă învecinată a palatului Webminster din centrul Londrei, strivind haotic femei, adolescenţi şi bărbaţi. Scăpat din maşină în mijlocul carnagiului pe care îl provocase (patru morţi şi mai multe zeci de răniţi, doi dintre ei fiind români), şoferul a pătruns pentru câteva minute în incinta Palatului Parlamentului britanic unde a înjunghiat mortal un poliţist înainte de a fi lichidat de doi membri ai forţelor de ordine. Cercetările derulate ulterior de Scotland Yard şi serviciile speciale au revelat faptul că teroristul era un islamist “radicalizat”, cu studii în Arabia Saudită, convertit la Islam. Într-o perioadă în care a locuit la Luton, o zonă adiacentă Londrei care găzduieşte o comunitate compact musulmană, teroristul şi-a schimbat numele în Kalid Masood.

Atentatul de la Westminster este copie la indigo a atacului consumat în urmă cu o lună la Londra, pe 26 februarie a.c., în zona Bellingham, când şoferul unui autoturism Mercedes a lovit deliberat un grup de români aflaţi pe trotuar, provocând moartea lui Claudiu Girdoc (31 ani) şi rănirea altor patru. În timp ce atacul de la Webminster a provocat o mobilizare masivă a forţelor de poliţie şi din servicii secrete, actul terorist din Bellingham apare ca fiind deja îngropat. Nu se cunosc informaţii despre atacator, se evită comentariile pe efectul unei “radicalizări” islamiste ca posibilo mobil al atacului, nu se cunoaşte motivul pentru care atacatorul a fost eliberat rapid pe cauţiune, considerându-se că nu reprezintă un pericol public. Presa britanică a vehiculat sporadic câteva ipoteze incerte (“reglare de conturi”, “alcool la volan” etc, fapte care nu ar fi înlesnit cercetarea penală în libertate), Poliţia a respins ipoteza terorismului, contrazicând martorii şi nu a dezvoltat comentarii, rezumându-se la declaraţii “tehnice”, iar presa română a prezentat cazul extrem de laconic. Cele două atacuri survin într-un context nefast, în care terorişti islamişti afiliaţi grupului Stat Islamic au început să folosească tot mai des autoturismul ca armă, pentru atacuri planificate în Europa- aşa cum s-a întâmplat recent în Belgia, Franţa sau Germania.

Faptul că un convertit la Islam- spălat pe creier de “imami ai urii”, ajunge mai radical decât “radicalii” şi execută astfel de măceluri într-o ţară care i-a oferit tot timpul protejarea drepturilor sale civile şi religioase- aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Kalid Masood, nu ar fi o bizarerie pentru Marea Britanie. Conform statisticilor, pentru UK se estimează că numărul britanicilor convertiţi la religia lui Allah creşte cu aproximativ 5.000 de persoane pe an, număr comparabil cu cele din alte ţări dezvoltate, precum Germania sau Franţa.

Ca o “pată de culoare”, cine nu participă la o convertire în Luton, Birmingham sau piaţa Picadilly din Manchester, poate să sosească deja convertit din România. În 2014, românca Adriana Ebrahem, sosită în Marea Britanie pentru a începe munca într-un Care Home, declara că Islamul va cuprinde Europa şi lumea. Ebrahim este convertită la islamism încă de când locuia în Ferentarii Bucureştiului natal, iar declaraţia sa venea la scurt timp după ce, în mijlocul unui training la locul de muncă din Care Home, a lăsat să se audă chemarea la rugăciune pentru musulmani pe telefonul său mobil. Membrii staff-ului au ascultat politicoşi şi amuzaţi tânguirea muezinului, dar în spiritul tradiţionalei politeţi britanice nu i-au reproşat că aduce incantaţiile religioase într-un spaţiu dedicat îngrijirii bătrânilor cu boli mentale.

La mult timp după ce în expediţia militară din Egipt, Napoleon a pus savanţii şi măgarii în mijlocul trupelor ca să fie mai “protejaţi”, încă nu se ştie precis care ar fi cel mai bun adăpost pentru comunităţile de români din Regatul Britanic odată ce dezvoltarea recentă a evenimentelor nu oferă soluţii. Declanşarea Brexitului după Referendumul din iunie 2016 a coincis cu o sporire a atacurilor rasiste şi xenofobe împotriva naţionalilor UE din Regat, inclusiv împotriva românilor, dar şi cu o agravare a stărilor de tensiune din sânul comunităţilor pan-europene. Nu există nicio certitudine oferită cu privire la viitorul lor britanic şi în plus, ostilitatea unor membri ai publicului britanic este dublată sporadic ostilitatea unor instituţii mass-media locale sau naţionale. Dacă în lumea vie “partea” precede “întregul”, situaţia stă invers pentru cazul grupurilor de români descrise de unii jurnalişti britanici. La Londra, “grupul”- ca “întreg” precede “partea”- care este “individul”. Prin omisiuni sau auto-cenzură, ziariştii pot scrie rău despre grupuri de români dar dincolo de “actul jurnmaliustic” rămâne să sufere prestigiul românului de rând. Un exemplu de notorietate în Marea Britanie a devenit cazul “Barber Shop” Luton: aici, pe o “documentare” mai mult decât îndoielnică, o enigmatică “bandă de români” este pusă la zidul infamiei de ziariştii unui tabloid britanic fiindcă ar fi devastat la Luton (50 km de capitala Londra) frizeria “5 Star Barbers”, frecventată de musulmani.Luton este zona unde a locuit şi şi-a luat noul nume teroristul Kalid Mahmud- autorul atacului din Webminster, zonă descrisă sporadic ca arie “no go” de adăpost pentru unii dintre radicalii islamişti.

Potrivit ziariştilor de la “Daily Mail”, o “bandă” de români înarmaţi cu bâte de baseball ar fi atacat frizeria (situată în zona parcării Dunstable Road) după o altercaţie verbală între patronul acesteia şi unul dintre membrii “bandei”. Patronul Muhamad Abbas-Khan ar fi fost nemulţumit că românii consumă băuturi alcoolice în apropierea frizeriei sale, le-ar fi atras atenţia, iar aceştia ar fi reacţionat agresiv, lovind geamurile şi staff-ul frizeriei. Documentarea jurnaliştilor britanici are o singură sursă de informaţie, numitul Abbas- Khan şi toată lumea pare mulţumită cu asta, inclusiv şefii ziariştilor.

Pe parcursul stupefiantei “documentări”, ziariştii au aflat de la patronul “bătut” că agresorii sunt “români”, că “românii nu au” joburi, că “românilor le place” să se strângă lângă frizeria lui, că au consumat alcool, că se sprijină de “zid”, că “românii intimidează”, că îşi parchează maşinile în zonă, că el munceşte greu şi că îi este acum teamă, având un puternic “simţământ” că “românii” revin să îl bată. Absolut tot ceea ce a declarat numitul Khan poate fi pus la îndoială odată ce spusele sale nu sunt confirmate de surse “neutre”, lucru cunoscut probabil de jurnaliştii “Daily Mail”. În plus, ei nu au “observat” pentru economia articolului faptul că numitul patron a încercat să îşi facă dreptate singur: el s-a substituit practic Poliţiei şi Consiliului local, implicându-se în discuţii aprinse până la contact fizic cu un necunoscut, lucru sancţionat de legea britanică.

Chiar dacă frizerul Abbas-Khan insistă că are “clienţi musulmani”, acest lucru nu ar fi trebuit să fie important pentru gazetarii “Daily Mail”, odată ce Luton nu este un teritoriu “sharia” unde alcoolul prin cartier sa fie interzis prin vreo lege islamică. Interdicţiile sunt reglementate prin indicatoarele administraţiei locale, iar presupuşii “români” ar fi putut fi sancţionaţi direct de poliţie şi nu de indivizi care doresc zone “libere de alcool” pe considerente poate religioase sau social-etice, sau pur si simplu doresc parcări mai puţin “aglomerate” cu străini. În acelaşi timp, ar fi fost de observat că atacul “românilor” s-a consumat într-o zonă populată compact cu populaţie musulmană: este vizibil asta după ce, la puţin timp, potrivit colajului fotografic, perimetrul s-a umplut nu de “români”, ci de tineri îmbrăcaţi specific tradiţiei Islamului. Niciun jurnalist nu s-a intrebat cât de “speriat” mai poate fi în acest caz numitul Abbas-Khan de “revenirea românilor” răzbunători?

Modul vădit disproporţionat în care a fost “documentat” şi redactat articolul din “Daily Mail“ este tipic pentru acele materiale de presă care au creat în timp, suspiciuni şi adversităţi împotriva străinilor sosiţi dinspre spaţiul UE. Practic, o ceată de ”fantome” crează o ştire la “Daily Mail”, un oarecare numit Muhamad Abbas- Khan (despre care nu ştie nimeni cât este de credibil ca “sursă”) se jură că “fantomele” au venit din Carpaţi, iar redacţia decide- deloc deontologic- că este vorba de “români” şi nu de “malgaşi”.Imparţialitatea unui astfel de articol este aproximativ “zero” şi curge spre subsol. De menţionat aici că nici măcar poliţiştii nu au confirmat naţionalitatea “atacatorilor” în laconicul lor Comunicat. Reporterii “Daily Mail” nu au avut ca martor măcar o înregistrare CCTV, nu se ştie cu precizie nici dacă “românii” au fost “agresorii”, dar au luat sârguincioşi notiţe de la o singură “sursă” de informaţii, ignorând (împreună cu Poliţia) faptul că o “pornire personală” a patronului de frizerie Khan a declanşat întregul scandal. Şi în acest caz, “întregul” a precedat “partea” şi un grup de “români” a fost înfierat pentru brutalitate, cu riscul ca, pe viitor, fiecare român să să fie privit individual ca un “brutal”.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

11 comentarii pentru articolul „Gîndul de sîmbătă, 25 martie 2017”

  • Romanii din Anglia. Generatia uitata..

  • Un comentator/votant independent nu agreează spiritul manipulator de turmă; numai după trecerea opţiunii prin filtrul propriu, poate să accepte şi direcţia turmei; important este să aibă convingerea intimă că îşi exprimă voinţa proprie, nu una sugerată, impusă sau trasă de un curent parcă hipnotizator, cu tente emoţioanale de mobilizare, de parcă umbra manipulatoare n-are altceva mai rezonabil de făcut pe-acasă.

    Manipulatorul este obsedat să te cheme după el şi să-l urmezi; face din spiritul de turmă un scop în sine şi nu suportă nicium eşecul chemării lui. Lupta pierdută,
    Pentru manipulator, războiul pierdut cu turma convinsă de el nu atrage recunoaşterea neputinţei lui în calitate de de perdant de notorietate publică; dimpotrivă, suferinţa patologică provocată de eşec îl aduce în pragul paranoiei, îşi pierde răbdarea şi concentrarea, devine refractar, chiar violent. Manipulatorul de profesie intelectuală nu suportă înfrângerea şi transparenta inutilitate publică; crizele lui de nervi şi identitate se revarsă asupra celorlalte turme, rămase în afara puterii lui de convingere. În traducerea lui Petre Ţuţea şi unor manipulatori neînţeleşi în viaţă, dar cu pretenţii manipulatoare repetate de 27 de ani neputincioşi: “Un popor de idioţi nu ne cunoaşte valoarea. Cum să ne adaptăm la viaţa reală, cu nepreţuirea nereperată?”

    Nu cred nicio iotă din schimonoselile lăuntrice ale super-patrioţilor Liiceanu şi Pleşu, devastaţi de teama generată de un număr 😀 necunoscut de corupţi şi de corupţia supraponderală, extraterestră, galactică, de o vreme încoace, cum n-a mai pomenit naţia română în ultimii 27 de ani.
    De ce?
    Repet, manipulatorul este obsedat 🙂 să te cheme după el şi să-l urmezi; face din spiritul de turmă un scop în sine şi nu suportă nicium eşecul chemării lui… “Cum să ne adaptăm la viaţa reală, cu nepreţuirea nereperată?”

  • Ionuţ Popescu.

    “Acum, văd multe discuții despre ceea ce a spus Liiceanu la Bruxelles. Adică, un citat care este inventat cap-coadă! Acel citat nu a existat, nu știu dacă interviul respectiv a existat; anume că Dragnea ar fi spus că trebuie concentrate eforturile pe demiterea d-nei Kovesi. Deci, un citat inventat. Dl Liiceanu zice azi că e o eroare, că Dragnea, chiar dacă n-a zis așa ceva, de fapt așa gândește. E foarte posibil să aibă dreptate și Dragnea chiar așa să gândească. Dar asta-i dă dreptul să-i pună în gură vorbe pe care nu le-a spus? Dl Liiceanu zice că da, are acest drept, că el știe sigur că așa gândește Dragnea. Repet, e posibil să aibă dreptate. Dar asta face minciuna scuzabilă? Eu aș putea să dau un citat din Andrei Pleșu care spune, da, Gabriel e prietenul meu, dar este un tip total netalentat, supra-evaluat și-mi pare enorm de rău că i-am dat degeaba Editura Politică? N-a spus chiar așa, dar eu cred că așa gândește Pleșu…”

  • Raţionamentul pornit de la o minciună demonstrează adevărul despre mincinos, indiferent ce concluzie va trage pe turta lui. 😀

    • Când minciuna se expune drept adevăr, filfizonul se crede filosof.
      Să nu-ţi faci chip cioplit dintr-un prezentator de cuvinte potrivite! Întreabă-te mai întâi dacă nu cumva eşti victima potrivită pentru cuvintele lui!
      Cine convinge uşor o turmă are talentul să ţi-o tragă şi ţie. 😀

      • Tratez cu toleranţă mare, peste limite, ignoranţa care îşi propune să-mi prezinte adevărul aşa cum l-a perceput, fiindcă e mai puţin probabil să-mi ofere motive de îndoială privind buna ei credinţă.
        În extrema opusă, nu tratez cu nicio formă de înţelegere escrocheriile marcante ale preacinstiţilor Liiceanu şi Pleşu, fiindcă talentul lor la ordonarea cuvintelor este insuficient pentru ascunderea raţionamentelor lor strâmbe sau intenţionat mincinoase.
        Estetica versată nu poate să suplinească stridenţa manipulării premeditate, dar deconspirată de superficialitate. Această superficialitate este provocată de desconsiderarea cititorilor. Aidoma şahiştilor, când îşi subestimează adversarul; renunţă la concentrarea necesară pentru anticiparea unui număr mai mare de mutări, considerând că pot să câştige uşor cu investiţie minimă de efort intelectual; strategia asta este riscantă, ca un bumerang, dar meritat când adevărul îi demonstrează că nu şi-a evaluat corect adversarul. Masca superiorităţii nu-i suficientă la ascuns adevăratul potenţial al escrocilor superficiali.

  • ” Astazi vedem ca in numele luptei impotriva coruptiei se incalca legi, drepturi, libertati, se minte, se omoara oameni la propriu, se fura, se inseala, se abuzeaza, ba inca se comite coruptie, dar toate acestea trebuie acceptate pentru ca idealul e maret, asa cum era in comunism.

    O astfel de justificare a abuzurilor si nenorocirii oamenilor in numele maretului ideal al luptei impotriva coruptiei a oferit si Plesu intr-un articol mai recent.
    Cand cineva relativizeaza totul, de la lege si adevar pana la viata, drepturile si libertatile oamenilor, va gasi si cum sa justifice ca o afirmatie falsa este adevarata.

    La fel cum va gasi justificari ca celor pe care-i considera dusmani sa li se aplice legea nemilos si selectiv, adica numai acele prevederi din lege care ii acuza nu si care ii apara. Celor care lupta impotriva dusmanilor de clasa, insa, legea trebuie sa li se aplice cu aproximatie, pot fi exonerati de orice raspunderi, de fapt pot sa fie chiar mai presus de lege.

    Ororile comuniste au avut la baza exact acest tip de gandire care, relativizand adevarul, a legitimat si justificat raul facut pentru implementarea unei pretinse cauze bune.

    Acelasi tip de gandire il gasiti si la Liiceanu. Minciunile altora sunt reprobabile, ale lui insa trebuie sa fie acceptabile pentru ca au un scop nobil, deoarece el lupta cu coruptia, este un patriot, un aparator al democratiei.

    El, si altii ca el, sunt mari promotori ai instaurarii domniei legii prin incalcarea legii, ai instaurarii adevarului prin minciuna.”

    Chris Terhes

    https://www.facebook.com/FrChrisTerhes/posts/10155144510763967

  • “Un iesean venit cu prietena la spital a muscat un barbat de gat si de ureche, pe motiv ca acesta se uita insistent la iubita sa”

    Prima victimă a metodei Liiceanu de aflare a adevărului smuls din gândul adversarului de vizavi.
    A zburat din Constituţie secretul corespondenţei. 🙂
    Ţi-am citit gândul, ţi-am halit timpanul şi beregata!
    Telepatia filosofică, izvorâtă din magia neagră, va dezincrimina şi muşcătura maidanezului detector de gânduri ascunse.
    După Legea canibalismului telepatic, Gabriel spintecătorul citeşte şi hăcuieşte.

  • “Cetăţenii români se bucură în străinătate de protecţia statului român,…”

    Oare există bucurie mai mare ca asta, prevăzută în Constituţie la art. 17? Să te simţi în străinătate bucuros de protecţia statului român, parcă altfel mai vii de-acasă, din Romania, de nu-ţi mai vine să te întorci.

    E cam la fel ca bucuria dreptului de a fi ales, ca să te calce TeFeLiştii în Piaţa Victoriei Perdanţilor.
    Bucuroşi le-om duce toate, cum ar fi şi dreptul de asociere în grupuleţe interzise de Constituţie, atunci când astfel de asociaţii sunt secrete. Până la lacrimi ne bucură cât de interzisă e SECRETIZAREA activităţii asociaţiei cercetătorilor din SRI în dosarele penale ale PG. (“dreptul de asociere” – art 40 alin, 4; “Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.”).
    Asociaţia secretă a cercetătorilor din unităţile de parchet în baza protocolui SRI-PG care ne bucură nespus, tocmai fiindcă rămâne ascuns în CSAT. Cum să nu te simţi bucuros apărat în ţară – ca afară – de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării?
    Democraţia transparentă a secretului ascuns acolo unde se veghează la bucuria noastră cea de toate zilele!

Invitații cristoiuTv | Adriana Vitan Balint | Liberalismul prost înțeles într-o țară deznădăjduită și păcatul repetat de a ne face chip cioplit