Gîndul de sîmbătă, 30 decembrie 2017

Mitingurile TFListe de la București au golit de conținut un cuvânt nobil, care își merita un destin mai bun

(Text și foto: Traian Horia)

Pe 26 august 2017, publicația cristoiublog.ro transmitea prim-ministrului Mihai Tudose o solicitare de informații referitoare la un controversat anunț al Ministerului Afacerilor Externe de acceptare în România a 1942 de “refugiați” relocați din Grecia și Italia. Tudose și biroul său de presă nu au răspuns publicației cristoiublog.ro și nici nu o vor face vreodată. Aceasta fiindcă singurele răspunsuri care contează pentru Tudose sunt cele care încep cu “Mai vedem…”. Așa s-a și cunoscut prim-ministrul României, cu protestatarii TFLiști din Piața Victoriei: la o șuetă prelungită de “Mai vedem”, pe Legile Justiției.

Lupta pentru democrație este 

… ca un meniu de fast-food: dacă iei deoparte copanele și pieptul, mai rămâi cu un carton unsuros. Utilizarea în exces a celebrului hashtag “rezist” la mitingurile TFListe de la București a golit de conținut un cuvânt nobil, care își merita un destin mai bun. Nu se înțelege prea bine la ce trebuie să “reziste” azi Tefelismul- tinerii fericiți, liberi și liberali de la “proteste” nu sunt atinși nici măcar cu o amendă, iar dacă răstoarnă o scenă de Crăciun în Piața Victoriei, incidentul e privit de premierul Tudose ca spectacol banal de French Can-Can. Mai mult, când pe 27 decembrie 2017 premierul a coborât în Piață să stea de vorbă cu TFLiștii, a devenit clar pentru toată lumea că dacă o broască râioasă ar ruga organizatorii protestelor să-și pună trei dorințe secrete, măcar două dintre dorințele astea l-ar implica pe Mihai Tudose.

Căci coborând în Piață

 … printre TFLiști, prim-ministrul a luat țara pe care o administrează, România, la subsuoară și a dus-o mult către extrema stângă. Dacă Biroul lui de presă de la Guvern ar fi conspectat lista zecilor de “organizații civice” (43 au numărat pe degete fătucile din presa dâmbovițeană care au acoperit “evenimentul”) care întrețin protestele din Piața Victoriei, ar fi, găsit Grupul de Dialog Social (George Soros) ca o cloșcă uriașă înconjurată de pagini de Facebook și grupuri obscure, fără pagină de internet, dar împănate cu tot felul de “rezistenți” din Munchen și Craiova, poate și din Târgu de Floci, sau târgul Miroși. Câtă “organizație civică” încape la o adică într-o pagină de Facebook, una cu care Tudose și-a luat din timpul de lucru ca să “negocieze” în stradă, Legile Justiției?

Premierul României nu a luat

… în considerare un risc, mare cât o cedare: faptul că angajarea unor discuții cu TFLul poate fi asimilată unei discuții (chiar prin “intermediarii” din stradă) cu controversatul miliardar George Soros, omul care este acuzat în țara lui (Statele Unite) că sprijină financiar grupuri de extremă stângă auto-intitulate Antifa. Ba, vreun liftier mai dezghețat de la Palatul Victoria ar fi putut să-i explice prim-ministrului României că Grupul de Dialog Social este doar un vârf de aisberg pentru România, că Soros a fondat, începând din anii 90, în statele fostului bloc comunist, o formidabilă “armată tăcută”, cu servanți în ONGuri și presă și cu investiții minime, non-guvernamentale. Unde au fost puțini (așa cum sunt azi TFLiștii din Piața Victoriei) rețeaua a mai adăugat două-trei căciuli dincolo de creneluri, a mai înființat un articol pe AP ca să se arate mai mulți și s-au declarat “reprezentanți ai poporului”. Era rahatul făcut bici, în varianta sa cea mai autentic neo-liberală.

ONGurile lui George Soros s-au “născut” 

… unele pe altele, s-au finanțat frecvent unele pe altele, și-au alăturat “rețele globale” de jurnaliști create special pentru “alăturare” și, acolo “unde a fost nevoie” pe hărțile lui Soros, au creat ad-hoc “opinie publică”. Făcută, nu născută. Ceea ce se întâmplă în România s-a întâmplat cu mici variațiuni în Polonia și Ungaria, acolo unde legislații pe Justiție sau pe Sectorul non-guvernamental au scos în stradă “opinie publică” împânzită de TFLiști cu cioc, ochelari, finanțări și pretenții. Există, ce-i drept, o oarecare diferență: fără îndoială, la Budapesta sau Varșovia, capitale ale unor state catolice cu respect pentru Dumnezeu și Lege, omuleții lui Soros ar fi fost luați pe sus de forțele de ordine dacă distrugeau o scenă de Crăciun. La București, în schimb, a descins prim-ministrul Tudose, a susurat în urechea Primarului General Gabriela Firea că este OK, a protejat simplu și firesc TFLismul ce răstoarnă delicat scene de Crăciun și a mai dus România oleacă spre extrema stângă politică.

Ce nu place TFLului. Un egzamplu. 

În iunie 2017, Parlamentul Ungariei trecea o lege care impunea restricții ONGurilor finanțate din afara țării. Legea cerea înregistrarea ca “finanțat din exterior” a oricărui ONG care primea finanțări mai mari de 24 000 de euro și obliga la dezvăluirea numelui sponsorilor de peste hotare. Autoritățile ungare au explicat că inițiativa legislativă dorea să combată frauda, finanțarea terorismului și secretizarea numelor celor care, an de an, umpleau vistieria unor ONGuri “bogate” din țară, țeluri caracterizate chiar de Comisia de la Veneția ca fiind “legitime”. Contextul internațional era la fel de bogat – după Soros, din Israel până în Estul Europei, noțiunea de ONG apărea ca pervertită și exista un noian de acuzații cu privire la tentativele “activiștilor” (neapărat pentru “drepturile omului”) de a influența procesul democratic, folosind nedemocratic finanțările nerambursabile. În mod deloc neașteptat, “opinia publică” și Comisia Europeană, sprijinite de presa globalistă au mai pus trei- patru cușme în spatele crenelurilor, s-au înmulțit în reportajele din presa marxistă americană de genul Politico sau AP și au criticat virulent inițiativa legislativă ungară. ONGurile controlate de Soros nu au protestat la masacrarea Cataloniei independente cu poliția, câinii și bastoanele, în schimb au acuzat furios o banală cerere de transparență a finanțărilor ONG ca fiind sfârșit tragic al democrației locale.

Mediocritatea

… spiritul de turmă sfântă, robotizarea actului democratic, jemanfișismul, ignoranța și disprețul pentru noțiunea de stat suveran, atât de dragi unor radicali care împing globalismul lui George Soros către Estul și Centrul Europei au inflamat atmosfera politică a unei zone largi din Europa care altădată avea pretenții de normalitate. La drept vorbind, o lege de deconspirare a surselor de finanțare a ONGurilor a fost și va fi sănătoasă pentru orice mediul non-guvernamental, inclusiv cel din România. Asta fiindcă transparența place oricui, iar democrația înseamnă în primul rând transparență. Azi, când activiștii GDS mobilizează câte-o felie de “opinie publică” proclamându-se implicit reprezentanți ai poporului și marșează (savant juridic lângă învățat juridic, activist lângă activist și cu voia tuturor, ultimul pe listă, Soros lângă Soros) cu pieptul de aramă împotriva hidrei politice ce vrea alte Legi ale Justiției, cuvine-se să redefinim proprietarul Democrației.

Să redefinim Democrația

Democrația este a lor, a TFLiștilor, ei o cunosc, ei îi fac zilnic un make-up lucios, o ung cu scuipat și-i fac freza, o confiscă de câte ori vreun obez din politică vrea să abuzeze de prospețimea ei. Democrația o au ei, TFLiștii care au demontat scena de Crăciun din Piață și care azi, incredibil, urează boborului “Crăciun Fericit!”. Sunt proprietari ei, TFLiștii care l-au alungat pre Moș Crăciun dar îl cheamă pe Moș Gerilă la negocieri. Democrație este atunci când prim-ministrul României, Mihai Tudose, nu răspunde unora, dar răspunde altora. Tudose nu are un răspuns pentru cristoiublog.ro (întrebări prea grele, care-o fi diferența între 1942 de “refugiați” relocați din Grecia și Italia și 1942 de “migranți” relocați din Grecia și Italia), dar răspunde prompt, cu spațiu de protest și cu palavre, profesioniștilor protestului din Piața Victoriei: oameni care i-au venit premierului cu complicate cereri școlărești de genul “vrem demisia ministrului pe Legile Justiției și trimite, te rugăm, hârtiile astea pân la Comisie, la Veneția”. Eventual, dacă nu se descurcă Guvernul cu banii pentru Veneția, că e austeritate, poate îi oferă TFL-ul un băiat cu o agenție bună de turism.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

9 comentarii pentru articolul „Gîndul de sîmbătă, 30 decembrie 2017”

  • O stafie bântuie prin Europa. E stafia sorosismului. Cel mai bine a fost primită in țara lui Dracula. Moroi, vârcolaci, iasme, iele, vântoase s-au repezit să-i oferte găzduire. Toate personalitățile mitologice autohtone au stat cu ea la masă. Zâne, solomonari, zmei, babe cloanțe, cai năzdravani, paseri măiastre au stat de povești cu ea…In vremea asta, România și-a văzut de drum cum a putut. A ajuns la o răscruce unde stă o babă (asistată social,bineînțeles).România se întreabă pe ce cale s-o apuce. Și baba zice: “De apuci calea din dreapta, te vei căi! De apuci calea din stânga, iarăși te vei căi!” Baba știe că există un singur capăt al drumului. Răscrucile sunt pentru amuzamentul stafiilor.

  • In SUA de foarte mult timp ONG-urile sunt obligate să-și declare finanțările externe și să se autointituleze “agenți străini”.
    In schimb când rușii acu câtva ani au adoptat o lege similară, publicațiile finanțate în Rusia de americani au sărit în sus.

  • Depinde doar de Guvern și Interesul național : vrem România un tort ? Se bate frișca, se coace lent blatul ( ha – ce cuvânt ciudat), se adaugă chestii .Nu e greu. Vrem , Vor Ei (!) România un bloc metalic în formă de (ceva- etc) atunci tată, suferi, arzi îți coci mintea și genele, și bați tare. Vor privii proștii la rezultat ca la Maestrul Brueghel, dar va fi ceva tare.

    • Nu au rezistat cei din piață cât a rezistat Brâncuși să facă Coloana Infinită. Cam așa, precum Brâncuși, cu răbdare, cunoștere, pasiune, dragoste, se face .

  • 😛
    Bucure, asta e mișhto. “nod gordian de contradicții.” “nod gordian .” ” de contradicții.” E scris profund. bravo, prostovane!

  • Baiatu asta care scrie aici (si regret timpul pierdut ca sa-l citesc, eu crezand ca citesc ceva scris de Maestru) e un adevarat nod gordian de cotradictii, cred ca nici el nu intelege nimic daca isi reciteste rezultatul cufurelii lui.Un talmes-balmes de cacofonii ilogice.

    • Bă , Bucure , dac-ai citit mai mult de 5 rînduri și nu te-ai prins că nu e Cristoiu , ai grij că mîine-i citi Sandra Brown și o să te prinzi doar la ultima pagină că nu e Shakespeare !

    • Păi dacă tu nu pricepi nimic, asta nu înseamnă că el nu înțelege ce scrie.

  • Wow Soros.. se nfioreaza dna Pipidi, e uda toata

Invitații cristoiuTv | Adriana Vitan Balint | Autoritățile din România excelează în morți și amenzi
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog