Pe 18 mai 2018, am întrebat Serviciul Român de Informații (SRI) dacă, în opinia sa autorizată, sectorul non-guvernamental poate să furnizeze riscuri pentru securitatea națională și dacă finanțarea din exterior a unor campanii împotriva guvernului României poate reprezenta un risc major pentru țară. Pe 6 iunie, SRI ne-a transmis un răspuns din care se deduce că tefelismul este libertate de expresie și este bătaie cu flori. Toate acestea, cu puțin timp înainte ca liderul PSD, Liviu Dragnea, să afirme public (în 22 iunie) că „nu se teme” de directorul SRI, Eduard Hellvig. Nu știe nimeni dacă Dragnea, prin declarația sa enigmatică, se referea la persoana Hellvig, sau la un anume fenomen.
La urma urmei, în 2014, euro-parlamentarul liberal Eduard Hellvig se declara într-un interviu „de vitrină” pentru Agerpres, „îngrijorat” de ascensiunea partidelor extremiste și populiste în UE. Azi, un Dumnezeu al politicii l-a adus pe „îngrijoratul” Hellvig la conducerea SRI, în gestionarea unei țări alături de un partid (PSD) considerat pur populist de presa neo-liberală și de birocrații UE. Hellvig prelua butoanele SRI în 2015 după ce petrecuse doi ani la Parlamentul European, acolo unde, unul din foștii săi șefi de Grup, Guy Verhofstadt (Alianța Democraților și Liberalilor pentru Europa, ALDE) este unul din cei mai mari suporteri ai controversatului George Soros la Parlamentul European. În plus, Verhofstadt manifestă el însuși un extremism, având renume de „fanatic federalist” („vizionar” al unei Uniuni Europene federalizate, cu identități naționale eventual șterse). Cât de mult s-a îndepărtat adică independentul Hellvig de azi, de toate aceste clișee de acum 4 ani?
În februarie 2018, premierul israelian Benjamin Netanyahu acuza public faptul că „filantropul” nord-american George Soros se află în spatele unor grupuri de „activiști” ce organizau proteste împotriva deportării migranților africani aflați ilegal pe teritoriul statului evreu. În aprilie 2017, premierul Ungariei, Viktor Orban acuza repetat și public faptul că ONG-urile finanțate prin Soros sunt implicate în acțiuni potrivnice Ungariei. Eventual, șefii de guvern Netanyahu și Orban își permiteau să facă declarații publice cu privire la un risc național, bazându-se pe informații furnizate prin Mossad- Shin Bet sau serviciile secrete maghiare. De ce, însă, în România, președintele Klaus Iohannis și opinia publică au aflat din presă, și nu de la serviciile speciale ale României, despre finanțări din exterior ale unor campanii anti-guvernamentale „rezist” de la București?
Am adresat Serviciului Român de Informații, o solicitare de informații publice care conținea două întrebări. În primul rând, am încercat să aflăm dacă strategia SRI de asigurare a securității naționale include, sau admite faptul ca amenințări majore pot veni deopotrivă din direcția sectorului non-guvernamental? Altfel spus, dacă SRI ia în considerare și posibilitatea („abstractă”- nota bene) că amenințările actuale s-au diversificat și că nici grupurile de „drepturi civile” nu mai sunt ce-au fost odată. Întrebarea venea într-un context clar, în care publicațiile „Cristoiu Blog” și „Evenimentul zilei” au prezentat cazuri numeroase când ONG-urile, părăsindu-și rolul lor fundamental, au început să fie vehicule pentru teroriști, globalizare cu forța, arme sau insurecții la palate. În al doilea rând, în contextul unor dezvăluiri recente ale Grupului de Investigații Politice (GIP), am solicitat SRI să precizeze dacă, în viziunea sa, consideră că finanțarea din exterior a unor proteste împotriva ordinii de stat constituționale poate reprezenta un risc major și poate crea breșe în securitatea națională a statului.
În ianuarie 2018, Grupul de Investigații Politice publica o cercetare jurnalistică referitoare la modul în care protestele „rezist” au fost sprijinite ocult din afara țării. Astfel, jurnaliștii dezvăluiau, prezentând documente, că guvernul Olandei (prim-ministru Mark Rutte), alături de entități ONG (George Soros și Google) au finanțat „generos” campaniile grupului de „activiști” Rise Project de la București, îndreptate împotriva guvernului României, „alimentând” protestele „rezist” din februarie 2017. Tot prin intermediul Rise Project a fost plătită și o pagină de Facebook al cărei deținător, un anume Bădiță, se remarcase ca lider al „protestelor”. În mod firesc, când un guvern și o fundație de peste hotare „alimentează” proteste împotriva unui alt guvern (în speță, cel al României), e clar că securitatea națională are o problemă și trebuie revizuită starea sa de sănătate. Din răspunsul SRI, însă, rezultă doar că „haștag rezist” este doar „libertate de expresie”, adică este doar „drepturi ale omului”. Cuvine-se să reamintim aici că tot în numele „drepturilor omului” au fost declanșate protestele grupurilor de „rezistenți” din Israel, SUA sau Ungaria, acuzate de imixtiune agresivă (finanțată) în politicile interne legitime.
Într-un răspuns delicat, floral, în care clișeele și denumirea legislației ocupă jumătate din informație, SRI ne-a răspuns că „activitatea de informaţii pentru realizarea securităţii naţionale intră în sfera secretului de stat”. În plus, invocând prevederi ale Legii Securității Naționale (sic!), SRI ne-a transmis că unele fapte prevăzute de legiuitor nu pot fi interpretate sau folosite în scopul restrângerii sau interzicerii dreptului de apărare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de altă natură. După un consacrat obicei, SRI a evitat un răspuns, iar din succintul său mesaj a reieșit (ușor grotesc) că pe cazul prezentat de GIP (cu un guvern străin care sprijină acțiuni ostile la adresa guvernului României, cu o masă de manevră în Piață și cu „activiști” finanțați direct), tefelismul ar fi doar libertate de expresie, libertăți individuale și libertăți colective. În mesajul Serviciului, nu a existat strict nicio referire la ancheta GIP, evocată în Solicitare. Dealtfel, la SRI, de la preluarea funcției în 2015 de către Eduard Hellvig (în 2015), blocarea celor mai banale informații a devenit o practică, iar transparența comunicării este în grea suferință. Au dispărut de exemplu, Rapoartele de activitate pe care predecesorul său George Maior, obișnuia să le facă publice pe website-ul instituției, și au rămas în schimb, o înșiruire de cifre pe care instituția le-a denumit „Rapoartele privind accesul la informațiile de interes public” și care nu sunt mult diferite de o agendă de telefoane.
Grupurile „rezist” nu au apărut de nicăieri, ci sunt un „import cultural” cvasi-troțkist din Vest, acolo unde au acaparat frecvent conceptul de „societate civilă” și l-au folosit pentru completarea agendei globaliste a finanțatorilor gen Soros. Dinamica „protestelor” evocă haosul, dar este vorba, în fapt, de un haos bine organizat: în România, o moțiune de cenzură, niște legi ale Justiției pe care nu le-a citit nimeni, o sentință de judecător pentru un lider din Coaliție sau o problemă de revocare pentru conducerea DNA protejată prin Președinția Klaus Iohannis, pot fi mereu un motiv suficient pentru declanșarea „protestelor”. Este greu de presupus, în acest context, că SRI (care pe lege, are un rol de coordonator pentru Sistemul Național de Securitate și este principalul serviciu de informaţii din țară, cu misiune în apărarea statului de drept) nu este atent la faptul că, pe fondul protestelor „rezist”, deontologii Diviziei Presă prezic public „revoluții” și „ciocniri de stradă” pentru 2018, adică agresiuni cu violență contra guvernului ales. Câtă „libertate de expresie” încape, așadar, în demontarea unei scene de Crăciun sau în agresarea fizică a unor pensionari la mitingurile „rezist” din 2017?
Dacă pe plan internațional mișcările de tip „rezist” sunt mumă pentru unii și ciumă pentru alții, este de văzut unde se situează vigilența SRI în raport cu acest fenomen din stradă, într-un context îmbâcsit, în care actorii politici din țară (o majoritate parlamentară „populistă” și un președinte „globalist”) își doresc o clarificare rapidă a lucrurilor. Președintele Klaus Iohannis, mai nou, s-a declarat încă din 2017, de la o tribună a ONU, un „multilateralist” (pentru a evita o fractură a limbii, se poate pronunța „globalist”), iar asta îl apropie extrem de sfătuitorul său, Sandra Pralong- un soi de „părinte spiritual” al sorosismului și tefelismului „rezist” mioritic. Subordonatul lui Iohannis de la Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), Eduard Hellvig, frecventează, în rarele sale ieșiri în public, evenimente ale „elitelor” sorosiste locale și nu arată ca fiind chiar stingher acolo.
Pe 5 octombrie 2017, directorul SRI susținea un discurs cu prilejul inaugurării programului de master “Studii de securitate globală” din cadrul Universității de Vest Timișoara (UVT)- Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării. Discursul lui Hellvig la UVT a fost comentat copios de mass-media, aparițiile directorului SRI în public nefiind foarte numeroase. A trecut, însă, neobservat faptul că, prin personajele sale, evenimentul de la UVT a fost doar un șpriț cu spume între doi vechi sorosiști: era vorba de actualul director SRI- care a fost coordonator de program Soros la Cluj (la vârsta de 21 de ani) și gazda sa, decanul Facultății de Științe Politice și Comunicare din UVT, Robert Reisz- un fost cursant Soros la Miercurea-Ciuc și coleg la Colegiul „Noua Europă” cu un alt sorosist celebru al României, Andrei Pleșu.
Hellvig iese rar în public, dar când iese- o face demn și globalist. În iunie 2018, directorul SRI participa (neașteptat, susțin unii) la un alt eveniment monden care aduna crema sorosismului mioritic local. Conform presei, lansarea săptămânalului „Newsweek” (de România) i-a așezat în băncuțe, unii lângă alții, pe Monica Macovei, pe unii jurnaliști adoptați de grupurile „rezist”, dar și pe consilierul prezidențial pentru Relația cu Românii din afara Granițelor, Sandra-Marylin-Andreea Pralong. Într-un muzeu al sorosismului din Adunații-Copăceni, Pralong ar avea prima cameră din dreapta, cu confort, cu instalație de purificare a aerului și condică de sugestii pentru stilul de tron- ea este fondatoarea Fundației pentru o Societate Deschisă în România, în 1990, cea care și-a hrănit în perioada de activitate, armatele pitice de cărători de flipcharturi ale „societății deschise”: acea „societate deschisă” pe care ONGiștii lui Soros o vor fără religie, fără istorie, fără strămoși, fără populiști- naționaliști, fără familie tradițională și, eventual, fără granițe. O „societate deschisă”, pentru o țară cvasi-perfectă, cu crainice TV pe post de Ștefan cel Mare fără mustață, tocmai bună pentru ca președintele Klaus Iohannis să o declare la un moment dat, o România lucrului bine făcut. Din anii 90 și până azi, sorosismul sosit în România a lepădat înainte de termen- pe o rețetă exersată și în alte țări, un „activism rezistent” agresiv, înțepat, plin de cenzură, auto-cenzură și ură.
La același eveniment unde l-a întâlnit pe Eduard Hellvig, Sandra Pralong s-ar fi lamentat că mai încercase anterior (alături de un fost „director- gropar” de la TVR) să obțină franciza celebrei „Newsweek”, dar fără succes. Să reamintim aici că „faima” săptămânalului respectiv a sporit enorm după ce, în noaptea dinaintea anunțării rezultatelor prezidențialelor din SUA (noiembrie 2016), redacția „Newsweek” a dat la print o ediție specială intitulată „Doamna Președinte” („Madam President”, în original) dedicată evident candidatului Democrat Hillary Clinton și a plecat acasă, la whisky, să-i sărbătorească „victoria”. În ediția respectivă, gazetarii o felicitau în avans pe Clinton pentru câștigarea alegerilor prezidențiale din Statele Unite. După ce, a doua zi, Republicanul Donald Trump a fost anunțat învingător, direcțiunea „Newsweek” s-a trezit rapid din mahmureală și zamă de varză și a retras urgent un tiraj de 125 000 de exemplare din chioșcurile de presă: totuși, 17 exemplare au fost vândute și 17 bizoni americani au aflat că, potrivit informațiilor deținute de redacția „Newsweek”, noul președinte al SUA este Hillary Clinton. Dacă după acest episod „celebritatea” săptămânalului a sporit, este evident, în schimb (pentru liniștea lui Pralong și a proiectului ei de revistă) că franciza publicației merita o ieftinire.
De ce, însă, în România, președintele Klaus Iohannis și opinia publică au aflat din presă, și nu de la serviciile speciale ale României, despre finanțarea din afara țării a unor campanii anti-guvernamentale din București? Devine cert acum, că „globalistul” Klaus Werner Iohannis nu așteaptă neapărat de la „răsfățatul globaliștilor”, Eduard Raul Hellvig, astfel de rapoarte- în care un guvern străin (cel al Olandei) și o fundație americană sprijină financiar presiunile din stradă asupra guvernului „populist” al României. Pentru că România nu își poate da demisia (e înființată de alții și aparține celor care vor veni), ar rămâne ca președintele Klaus Iohannis și directorul directorul SRI, Eduard Hellvig, să ia în considerație posibilitatea demisiei lor de onoare, pe o dezvăluire incredibilă, ignorată cu trufie perfect globalistă. În plus, ce poate fi mai grotesc decât faptul că la Timișoara, într-o Universitate europeană de nișă dintr-o țară aflată pe ultimul loc în clasamentul Uniunii Europene- România, sunt pritocite Masterate stufoase de Securitatea Globală, în timp ce Securitatea Națională a României în cazul revelat de GIP nu mai are consistență la SRI și la Președinție, nici măcar pentru o diplomă de liceu.
am o informatie si imi asum cele spuse actionarii TGV si-au retras
oferta din Romania din cauza ca cei de la PSD nu au respectat
termenii contractuali iar din informatiile primite unele afaceri nu se
doresc de a se dezvolta infrastructura iar romania pierde zeci de
milioane de euro din care acesti banii ca mita intra in buzunarele
demintarilor iar din ce imi aduc aminte tot asa sa facut tam tam mare
referitor la Dracula Parc care nu sa finalizat niciodata, nu degeaba
toti care au fost la guvernare fac promisiuni desarte pe care nu se tin
de cuvint si mai am o veste care poate pe multi ii va deranja in
legatura cu pensiile totul este o facatura de a nu iesii oamenii in
strada pt ca cei din guvern se tem cu promisiunea de a marii pensiile
si o fac mai pe ocolite in favoarea lor cu legi facute sai apere de
anchete, singura modalitate de stabilza tara ar fi dictatura militara
macar pt o perioada.
Soros are o mare problema. Oricate injectii cu compot si-ar face, stie si el ca nu prea mai are timp. Nervozitatea crescanda si tot mai desele rateuri ale masinariei tefeliste din ultimii ani sunt o consecinta directa.
Bună… „întrebarea” !
Se pare că … cam (sic) … nicăieri, dar, „gurile rele” zic c-ar fi „plătită”, la negru de un notariat, de prin … Călărași !!!
Alţii zic c-ar avea o mică „firmă” de confecționat … VUVUZELE !?!
Jobul ei este de … PROTESTATAR !!!
Aștept … „replici” ! Hehehee !!! ???
I o I … pt „rebusiști” :
Cine știe unde lucrează, pe bune, Angi Șerban, să-mi spună și mie ?!?
Adică, vreau sa știu… numele firmei !!!
Să nu-mi daţi vro’ „adresă”, di pă … „centură”, căz mă shupăr, rău di tăt !?! L
E colega de serviciu cu plesu, liiceanu, intelectualii lu’ Soros. Sa nu te iei de ea, ca se supara colegii ei, academicienii.
L-@i uitat pe „centenaru”… Șora, … era să scriu … Pauker !
bai asta, Nickolski Cernat, ma-ta are cratima, secule.
GIP ar fi demn de luat în seama, doar daca domnul Ciuvica nu ar fi subordonat „antenelor” lui Dan Voiculescu.
Let’s make the Embassy, great, … in rain !
Ca și in 2014, o furtună era să dea peste cap (la propriu) petrecerea lui Klemm !
Care, zice-se, ar fi … „ultima”, din postura de ambasador !
Fură toţi, d’alde Hellvig, Coldea, Ciorbea, Constantinescu, Arafat, Mele, Diaconescu, Chifu, probabil si alţii, care s-au „ferit” să fie filmaţi !!!
Kovesi, nu stiu, dar nu cred c-a (mai) fost !
Precum la „sexul în grup”, unde poţi să și „lipsești”, ei bine … au fost și ABSENŢI, respectiv nr-le 2, 3, 4, ca importantă în stat!
Momentul culminant a fost sosirea lui KWJ și ambasadorului Klemm, cu consoartele !
Dacă japoneza era îmbrăcată mai „de ceremonie”, răvășitoarea era intr-o rochie, cu … „aripioare”, „de like-uri” la … serbarea din curtea școlii !
Participanţii s-au delectat cu whiskey Jack Daniels, aripioare de la KFC, Coca Cola, socializând, fiindcă… așa-i frumos, dar mai ales … „diplomatic” ! Așa că… nr 4 nu prea avea, oricum, ce căta acolo !!!
Cei trei au facut o greșeală, prin faptul că s-au supărat, ca văcaru’ pe sat, din cauza „la scrisorica celor 12 … „apostoli ai statului de drept” !!!
Alte comentarii nu mai am de făcut, fiindcă, și-așa cred că v-am cam … „plictisit” !!!
???
Traian Horia foloseste cliseul Antenei3, „niște legi ale Justiției pe care nu le-a citit nimeni”.
Mai urmareste, domnule, si alte posturi tv., ca sa afli ca sunt destui specialisti în drept care au citit si au analizat legile lui Iordache si care îti demonstreaza ca o parte dintre acestea sunt absolut aberante!
bai, tu esti mai analfabet decat un tefelist.
Micutule, iar te dai în spectacol. Se poate observa ca nu cunosti semnificatia cuvântului „analfabet”.
Cine gula măti ești tu bă să vorbești de micuți.Nick Cermnat atinge pămîntu cu degetele cînd stă în picioare, de pigmeu ăla jegos d ce nu observi că e un agent acoperit de-al lu tîrfa de măsa pt spitalu de psihiatrie local? Voi trefeliștii ăștia, adoratorii lu Realitatea TV nu mergeți niciodată dincolo de kkt, vă priește putiarea 🙂
Gruia
Vrei să zici, tefeliștilor le priește putoarea bă analfabetule 😎 Le priește și putiarea de la budă, da și putiarea de-acasă, vaca care urlă la ei dacă beau și ei o bere. De la Soros 😆
FRANŢA – ARGENTINA 4 – 3 !!!
LIBERTÉ, EGALITÉ, … MBAPE !!!
Sau vorba tefelistului: Liberté, égalité, sécurité!
Nick Cernat, să ne băgăm belengheru în proasta care a fătat un tefelist nespălat ca tine. 😯 Dacă tu vii cu Realitatea TV ca sursă să ne dai nouă știri false, bă securist de Soros, treci în banca de rușine, cu genunchii pe coji de nucă 😛