Gîndul de sîmbătă, 4 martie 2017

În premieră, un document cheie al Istoriei Naţionale:
„Cuvîntul Bisericii pentru Războiul Sfînt” – Pastorala Patriarhului Nicodim la Trecerea Prutului

Despre implicarea Bisericii Ortodoxe Române în Războiul din Est (1941-1944) s-a scris puţin, dacă nu chiar de loc. După 23 august 1944, pînă la Proclamarea RPR (30 decembrie 1947), subiectul a fost trecut sub tăcere. Prin  Patriarhul Nicodim, BOR se înscrisese în Procesul numit în epocă al Reînnodării Firului Rupt al Prieteniei româno-ruse.  Între 1948 şi 1989, nu s-a putut scrie pe larg despre rolul BOR în Războiul din Est, din simplul motiv că era mai bine să scrii despre Galii care s-au bătut cu  Cesar  decît despre Românii care au trecut Prutul.

În chip paradoxal nici după 1989 nu ne putem făli cu preocupări constante de publicare de articole, cărţi, documente.
Explicaţia ne trimite la un paradox:
Sub pretextul luptei împotriva ideologiei de Dreapta,  Războiul din Est a devenit subiect riscant pentru cercetători. În orice moment, dacă reproduci o fotografie din Războiul din Est, mai ales una cu Mareşalul pe Front, poţi fi sancţionat ca propaandist al extremismului fascist.

Absenţa unor preocupări de cercetare a rolului jucat de BOR în Războiul din Est e cu atît mai ciudat,  cu cît, alături de Armată, Bierica e Instituţia a cărei prezenţă pe Frontul de Est e copleșitoare.
Şi nu numai prin prezenţa preotului confesor pe Front, prin Misiunile ortodoxe de recreștinare  a ruşilor din teritoriile ocupate, dar şi – dacă nu mai ales – prin implicarea masivă în susţinerea teoretică  a Războiului din Est ca Război Sfînt.

După eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, continuarea războiului peste Nistru a scos în prim-plan Războiul din Est, alături de Armata germană, ca Război Sfînt:
Pagina întîi a revistei de  propagandă pe Front, Sentinela, din  din 20 iulie 1941, în toiul Trecerii Nistrului, e elocventă în acest sens.
Folosind formula afişului, pagina e dominată de un desen violent propagandistic, în care doi ostaşi – un neamţ şi un român – ţin armele cu baioneta scoasă, ridicate spre un balaur ale cărui capete, marcate de steaua roşie, semnifică strident Uniunea Sovietică.

Titlul textului spune totul despre conţinut:

„Înfrângerea balaurului bolşevic
 De când există omenirea, nu s-a pomenit niciodată un front atât de întins – o campanie atât de uriaşă şi îndreptăţită, ca războiul pe care-l duce astăzi Germania şi aliaţii săi contra bolşevismului.
De sus, de la Marea Baltică şi până jos, la Marea Neagră, vitejii apărători ai crucii şi civilizaţiei au pornit în iureş năprasnic asupra balaurului roşu, cu limbi de foc şi duh necurat de iad.
Asemenea Sfântului Gheorghe care a răpus balaurul din Biblie, tot astfel soldaţii germani şi români, uniţi prin frăţia de arme a câmpului de luptă, au purces să răpună fiara care fuge mâncând pământul.”

Ostaşii români luptă, aşadar, alături de ostaşii nemţi în ipostaza de Apărători ai Crucii şi Civilizaţiei, pentru a doborî fiara numită bolşevism.
În chip simbolic, soldaţii români şi germani sunt comparaţi cu Sfântul Gheorghe, iar Rusia, cu Balaurul din Biblie răpus de sfânt.
Se înţelege că fiara, „duh necurat de iad”, „fuge mâncând pământul”.

Afişul de pagina întîi a numărului din 5 aprilie 1942, număr special de Paşti, înfăţişează patru ostaşi aliaţi români şi nemţi în ipotaza de luptă, cu puştile îndreptate spre o mulţime de bolşevici care ţin mîinile ridiate a predare.
Deasupra secvenţei pămînteşti, pluteşte în văzduh Isus Christos.
Sub titlul Hristos a Înviat! Textul explicativ trimite din nou la postura românilor de Ostaşi ai Crucii:

„Sfînta Înviere de anul acesta găseşte bisericile basarabene şi bucovinene scăpate de sub urgia păgînă. Dumnezeu n-a mai vrut ca slujitorii diavolului să pîngărească bisericile creştine. Iată că Sf. Paşti ne vin ca o veste cerească, trîmbiţînd odată cu venirea primăverii şi marea ofensivă de nimicire contra bolşevicilor. «Hristos a înviat!», strigă îmbrăţişîndu-se ostaşii crucii, iar hoardele mongole fug înspăimîntate de mînia Dumnezeiască.”

Folosirea Religiei ca fundament al Războiului Sfînt are Binecuvîntarea Patriarhului Nicodim, înscăunat la 5 iulie 1939 și mort la 27 februarie  1948.
Unul dintre Documentele convingătoare pentru rolul jucat de BOR în Războiul din Est îl reprezintă Pastorala dată de Nicodim sub titlul Cuvîntul Bisericii pentru Războiul Sfînt, publicată în numărul 5-6, mai-iunie 1941, al revistei Sfîntului Sinod, ”Biserica Orotodoxă Română”, tipărită apoi în broşură de masă.S

Public Pastorala în premieră absolută în întregimea sa pe cristoiublog.ro convins că ofer cititorilor un document cheie al Istoriei noastre.
Am pus subtitluri pentru a înlesni lectura pe Internet:

 „Cuvîntul Bisericii pentru Războiul Sfînt

 Nicodim,

Din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungro-Vlahiei, Patriarh al României locţiitor al Cezareei Capadochiei, şi Preşedinte al Sfîntului Sinod,

Tuturor binecredincioşilor creştini ai sfintei noastre Biserici ortodoxe române, har şi pace de la Dumnezeu, Părintele cel ceresc, iar de la Noi arhierească binecuvîntare.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

După un an de zile, împreună cu voi cu toţi, «am stătut şi am plîns» durerea şi ruşinea adusă neamului şi Ţării noastre, durerile şi suferinţele la care dulcea Bucovină şi scumpa Basarabie, smulse din trupul ţării, au fost supuse de neamul celor fără de Dumnezeu; după ce un an de zile am plîns pe copiii rămaşi pe drumuri, pe femeile batjocorite, pe preoţii chinuiţi şi izgoniţi, ogoarele înţelenite şi nimicite, casele părăsite şi neîngrijite, bisericile devastate şi pîngărite, iată «Domnul Puterilor», pe Care necontenit – zi şi noapte – L-am rugat ca «să nu-şi tindă pînă în sfîrşit certarea Sa», ne-a învrednicit să trăim zilele în care, răsuflînd uşuraţi de nădejdea marii bucurii ce se apropie, să ne simţim din nou Români, urmaşii lui Ştefan şi Mihaiu, din coapsa Daciei şi-a Romei – sentinela răsăriteană a creştinităţii şi a civilizaţiei

Un Război cu neamul «celor fără de Dumnezeu»

Români şi Românce,

Ţara noastră e în război cu neamul celor fără de Dumnezeu. Cu drept cuvînt Conducătorul Ţării a numit acest război – războiul sfînt –; căci în el se urmăreşte nu numai cauza naţională a refacerii unor hotare, ci mai ales doborîrea balaurului apocaliptic al bolşevismului, care a prefăcut pravoslavnica Rusie în cuibul tuturor fără de legilor, în cuibul tuturor acelora care au declarat război chiar lui Dumnezeu, a tuturor acelor care urmăreau să împrăştie în toată lumea groaznica lor otravă sufletească.

Alături de glorioasa armată germană şi de toate naţiunile ce şi-au dat acum mîna, naţiunea şi ţara noastră trăiesc marea bucurie de a se număra printre cei ce alcătuiesc oştirea cea sfîntă a lui Dumnezeu, în fruntea căreia luptă în chip nevăzut El însuşi, pentru nimicirea uriciosului duşman. De aceea, în ceasul acesta de grea, dar şi de frumoasă, măreaţă şi sfîntă cumpănă, cuvîntul meu de părinte duhovnicesc al vostru, al tuturora, se îndreaptă cu grijă către fiecare dintre voi, care locuiţi pămîntul binecuvîntatei naostre patrii, pămînt plămădit cu sîngele părinţilor şi strămoşilor noştri, pămînt din care nici un bulgăre nu este neamestecat cu sînge de eroi; către voi toţi, care simţiţi curgînd în vinele voastre acelaşi sînge, care vorbiţi aceeaşi limbă şi vă închinaţi la acelaşi altar. Şi de mi-ar fi cu putinţă, aş împărţi inima mea în mii de bucăţele ca să pun în inima fiecăruia dintre voi cîte o fărîmă şi astfel să mă simţitit tot atît de aproape pe cît vă simt şi eu, cu grija şi cu iubirea mea.

Prin glasul Conducătorului Ţării, Dumnezeu însuşi ne trimite la luptă

 Iubiţii mei fii, Români şi Românce de pretutindeni!

Cuvîntul meu se îndreaptă către voi toţi, ca să vă strig din toată inima:

Luptaţi-vă cu vitejie, luptaţi-vă cu credinţă, căci voi faceţi parte de Oştirea lui Dumnezeu şi luptaţi lupta cea sfîntă.

Prin glasul Conducătorului Ţării, Dumnezeu însuşi ne cheamă şi ne trimite la luptă. Luptaţi-vă deci toţi, Români şi Românce, căci «cu noi este Dumnezeu». Lupta voastră va aduce nu numai dezrobirea fraţilor noştri, ci, odată cu aceasta, dezrobirea milioanelor de ruşi, care de douăzeci de ani duc cu cea mai mare greutate jugul bolşevic. Lupta voastră va aduce biruinţa crucii.

De aceea cei ce vă aflaţi la hotarele Ţării, pe uscat, pe apă sau în văzduh, puneţi acum pieptul vostru pavăză şi, făcîndu-vă vrednici de moştenirea strămoşilor, duceţi cu bărbăţie lupta, înfruntînd toate greutăţile ei, oricare ar fi jertfa ce vi s-ar cere pentru aceasta!

Cei ce vă aflaţi la vatră: soţii, copii, părinţi, luptaţi şi voi! Căci cu toţii sîntem în război. Nu numai cei de pe front, ci şi cei de la vatră. După cum cei de pe front trebuie să fie pururea treji şi gata de orice luptă oricît de grea, tot astfel cei de la vatră trebuie să fie purerea în luptă.

Împliniţi-vă cu mai multă sîrguinţă fiecare, la locul vostru, datoria, munciţi mai mult, mai cinstit, mai cu tragere de inimă! Postiţi şi vă rugaţi lui Dumnezeu pentru neîntîrziata biruinţă a armatelor noastre! Păstraţi-vă liniştea şi toată nădejdea în strălucita biruinţă a dreptăţii!

După cum cei de pe fronturile de luptă îndură atîtea suferinţe, tot astfel şi noi, cei de la vatră, să primim toate greutăţile care însoţesc războiul, fără cîrtiri şi fără supărări.

Cei de pe front îşi varsă sîngele. Cei de la vatră să-şi dea munca lor neostoită şi dragostea lor întreagă în felul în care fiecăruia îi va fi cerut.

Pîinea să nu pară deci nimănui prea mică sau prea amestecată, ordinele autorităţilor să nu pară prea aspre sau prea grele, alimentele să nu pară prea scumpe sau prea puţine, impozitele să nu pară prea mari sau prea multe, îndatoririle ce ni se cer să nu pară nimănui prea apăsătoare, bombardamentele vrăjmaşe să nu pară prea înspăimîntătoare, jertfele ce se vor cere să nu pară nimănui prea mari.

Căci, iubiţii mei fii sufleteşti, chiar un lucru mic de-ar avea cineva de făcut şi tot trebuie oarecare suferinţă, oarecare jertfă.

Se coase un nasture şi se consumă aţă, timp, stăruinţă; dar mai întotdeauna cel ce coasă, primeşte şi o împunsătură de ac. Dar cînd e vorba de refăcut o ţară şi mai vîrtos de refăcut credinţa creştină în milioane de oameni? Ce jertfă va fi atunci prea mare? Şi ar fi cu putinţă oare fără jertfe sau fără suferinţe?

Nici să cugetăm aşa ceva! Ci, toţi să fim gata a jertfi nu numai timpul, munca, avutul, dar chiar viaţa noastră pentru a ne putea număra printre luptătorii crucii, printre ostaşii lui Dumnezeu.

Aflîndu-vă pururea  «Cu Crucea-n fruntea» armatelor

 Iubit cler drept credincios!

În războiul, în care din mila lui Dumnezeu ne aflăm, Biserica îşi are, ca întotdeauna, rolul ei covîrşitor. Pe amîndouă fronturile, pe care se duce lupta – la hotarele ţării sau la vatră – Biserica trebuie să-şi împlinească acest sfînt rol prin străduinţa fără odihnire şi pînă la jertfă a Prea Cucerniciilor Voastre.

Deci, la hotare, în luptele încleştate ce se dau pentru biruinţa Crucii, pentru dezrobirea fraţilor şi a brazdei strămoşeşti, voi ţineţi mereu aprinsă în sufletele luptătorilor candela nădejdii în desăvîrşita biruinţă a dreptăţii lui Dumnezeu!

Aflîndu-vă pururea «cu Crucea-n fruntea» armatelor, înflăcăraţi pe toţi cu pilda voastră de curaj, de avînt şi de credinţă, fiind în acelaşi timp părintele la care tot luptătorul să-şi găsească înţelegerea şi mîngîierea!

Puneţi în lucrare tot harul preoţiei voastre, prefăcîndu-vă prin el în stîlpi de foc care să lumineze tuturor. Învăţaţi pe luptători ca, dispreţuind moartea cu tot sîngele rece, să se avînte împotriva duşmanului de lege şi de neam şi, sub steagul Crucii, să ducă peste tot pacea Evangheliei Domnului Hristos!

Arătaţi-le că cei ce îşi vor da astfel viaţa vor fi nu numai eroi naţionali, dar şi eroii credinţei celei adevărate, şi că prin aceasta păcatele lor vor fi iertate de bunul Dumnezeu şi sufletele lor aşezate în împărăţia cea plină de lumină neînserată!

Dar, cuvîntul meu se îndreaptă tot cu atîta stăruinţă şi către cei ce sînteţi pe frontul de la vatră.

Cinstiţi Părinţi, vă îndemn cu Apostolul Neamurilor:

«Luaţi seama la turma în care Duhul Sfînt v-a aşezat!» Nu părăsiţi din ochi nici o clipă turma ce vi s-a încredinţat spre păstorire, căci să ştiţi că în orice clipă pot intra într-însa «lupii răpitori».

Voi sînteţi ofiţerii armatei de la vatră. Fiţi pururea în mijlocul ei! Nu încetaţi a învăţa, a întări, a mîngîia, a pildui, a lupta! Ţineţi bisericile deschise şi chemaţi poporul la rugăciune, pentru ca, pe aripi nevăzute, să trimiteţi armatei de la hotare întărire sfîntă! Puneţi la inima poporului în tot mai mare lumină încredinţarea «Că cu noi este Dumnezeu!» Amintiţi-i tot mai des «că de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar se ostenesc cei ce păzesc» şi că «ajutorul nostru cel mare e la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pămîntul», că prin acest ajutor orice necaz se uşurează, orice întristare se mîngîie, orice temere se împrăştie, căci «Domnul este ajutorul meu, de cine mă voi teme; Domnul este păzitorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa».

Îngrijiţi mai de aproape ca pînă acum de toate familiile celor mobilizaţi şi faceţi aşa fel ca să nu ducă lipsă soţiile şi copiii lor. Alcătuiţi cete de ajutorarea acestor familii, cete care să le muncească ogoarele şi să le strîngă roadele. Faceţi să circule tot mai neîmpiedicat şi tot mai regulat ajutorul celor mai cu stare către cei mai lipsiţi. Ştergeţi «toată lacrima de la toată faţa», descreţiţi frunţile şi mîngîiaţi inimile cele întristate sau prea îngrijorate!

Îndemnaţi poporul la linişte, la ascultare şi la muncă! Cultivaţi încrederea în strălucita victorie a armatelor aliate şi ţineţi aprinsă flacăra iubirii de Patrie.

Urmăriţi şi descoperiţi pe vrăjmaşii Ţării, care umblă în ascuns să strecoare ştiri mincinoase, producătoare de îngrijorări şi chiar de turburări sufleteşti!

Conducînd sufleteşte armata de la fronturi sau pe cea de la vatră, dovediţi-vă preoţii lui Hristos, care mîngîie, ceartă, îndeamnă, sfinţesc şi care – oriunde s-ar afla – aduc lumină, destindere, curaj, încredere.

Conducînd sufleteşte pe poporul românesc în războiul cel sfînt al dezrobirii fraţilor şi a credinţei, voi veţi putea să vă socotiţi purerea liturghisind Domnului, şi astfel binemeritînd răsplata „slugii bune şi credincioase”, ceea ce eu n-o doresc tuturor.

Recunoscători bunului Dumnezeu, să-l rugăm pentru sănătatea Führerului Adolf Hitler

 Iubiţii mei fii sufleteşti:
cler şi norod binecredincios!

În fruntea războaielor celor drepte stă însuşi Dumnezeu. Nu vă temeţi dar de altă ceva decît de păcat şi, spuneţi duşmanilor, prin armele, prin răbdarea, prin munca şi prin credinţa voastră: «Murim mai bine în luptă cu gloria străbună, decît să fim sclavi iarăşi în vechiu-ne pămînt»; spuneţi-le şi arătaţi-le că «pentru cel ce ne iubeşte, tot ce avem noi dăm cu drag, dar cînd neamul ni-l huleşte şi duşman ne vine-n prag, mii de oşti cu el s-aducă, noi sîntem români destui, cînd de piept cu noi s-apucă, aibă-l ceru-n mila lui»; spuneţi-le că dreptatea nu poate zace-n lanţuri, că nu s-a văzut încă «cel drept părăsit de Dumnezeu sau copiii lui cerşind pîinea» că noi «ne apărăm sărăcia şi nevoile şi neamul», dar că din pămîntul strămoşesc şi din credinţa creştinească, noi nu dăm nimica.

Îmbărbătaţi-vă în luptă şi întăriţi-vă în suferinţă, şi fiţi siguri că foarte curînd vom sărbători într-o ţară mărită, întărită şi înfrumuseţată, biruinţa cea mare. Recunoscători bunului Dumnezeu, «Care ne-a fost din veci părinte şi stăpîn», să-l rugăm pentru sănătatea Führerului Adolf Hitler şi a glorioasei sale armate, pentru sănătatea Conducătorului Ţării, Generalul ANTONESCU, suflet călit în suferinţă şi întărit în credinţa cea curată şi pentru sănătatea şi fericita domnie a Majestăţii Sale Regelui Mihai I.

Eu binecuvîntez lupta voastră, suferinţa, munca şi răbdarea voastră a tuturora. Eu îngenunchez ziua şi noaptea şi mă rog Stăpînului celui din ceruri să vă întărească braţul, să vă lumineze mintea, să vă sporească nădejdea şi puterea de răbdare, să vă împuţineze suferinţele, să vă ţină întreagă sănătatea trupească şi sufletească şi să vă înmulţească puterea. Voi fiţi vrednici de chemarea unică ce aveţi de a vă dovedi adevăraţii şi singurii stăpînitorii ai meleagurilor pe care ne-a găsit istoria, pentru că aici ne-a aşezat Dumnezeu.

Şi cu toţii, cu pace şi cu smerenie plecînd genunchile noastre, să ne rugăm Domnului zicînd:

Doamne Iisuse Hristoase – Fiul lui Dumnezeu celui viu şi Mîntuitorul sufletelor noastre, primeşte «în sfîntul şi cel mai presus de ceruri şi înţelegătorul tău jertfelnic» truda noastră, suferinţa, credinţa şi lupta noastră, pe care noi le aşezăm smeriţi la picioarele tale, ca pe o neînsemnată jertfă.

«Izbăveşte Doamne, Ţara aceasta, întru care se proslăveşte numele Tău, izbăveşte-o Doamne de foc, de sabie şi de venirea asupră-i a altor neamuri».

Întăreşte Doamne cu puterea Ta pe prea înălţatul nostru Rege Mihai I, pe Conducătorul Statului şi al armatei luptătoare şi pe vitejii noştri aliaţi, pe care i-ai ales să facă dreptate între popoare. Umbreşte-i Doamne cu harul tău la zi de război şi întăreşte vîrtutea lor.

Pomeneşte Doamne, sfînta ta sobornicească şi apostolească Biserică, cea de la margeni pînă la margenile lumii, pe care ai răscumpărat-o cu scump sîngele Tău şi curăţeşte sfintele tale altare de pîngărirea ce li s-a făcut de către cei fără de lege!

Mîntuieşte Doamne Poporul Tău şi binecuvîntează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor asupra celor protivnici dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Amin.

Nicodim,
Patriarhul României”

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

16 comentarii pentru articolul „Gîndul de sîmbătă, 4 martie 2017”

  • Ştiaţi că spirit critic înseamnă să nu atingi cu nimic DNA-ul. Există un creier supradotat şi supracunoscător în toate domeniie de pe lumea asta. Nu ştiu ce înţelege prin libertatea de exprimare, dar se dezvăluie isterizat de îndrăzneala altora de a avea un punct de vedere diferit de-al lui, ba le trânteşte cu certitudine infailibilă peste ochi imposibilitatea altora, absurditatea de a avea capacitatea să indice ceva concret şi la obicect (“NU vor fi capabili sa indice nimic concret si la obiect”). Cum să mai ai curajul să-ţi exprimi un dezacord cu practica DNA, după ce Nostradamocles Aligică – stâpânul intepretării coerenţei în materiile penală şi constituţională – sigurul pământean capabil să distingă pertinenţa unui argument referitor la activitatea DNA. Cel mai tare mi-a plăcut definiţia “inexistenţei fărâmei de raţionalitate” în capul celor au “întinat idealurile” perfecţiunii DNA-ului. Hai să fim serioşi, leprelor anti-DNA! (“Vreti sa fiti luati in serios si sa aveti o disputa rezonabila? Alegeti-va teme la care aveti cel putin o farama tangenta de rationalitate si spirit critic si respect pentru realitatea empirica.”

    Raţiunea creierului înfierbântat pare să nu conceapă supradimenionarea rolului accidental al Portocalelor clonate, îndoiala privind inestimabila competenţă a neprihăniţilor din instituţia dumnezeiască DNA sau sembificaţia şirului de rateuri ale DNA în instanţele de judecată. Asta numai dacă avem impertinenţa să nu admitem existenţa vreunei “fărâme de raţionalitate” în capul judecătorilor din completele implicate în soluţionarea dosarelor DNA. Şi cât l-am citat, de nenumărate ori, cu admiraţie.

    • Pe 28 feb ne-a pricopsit cu textul integral supraomul care reduce raţiunea lui în materie penală la specii însoţite de un cod numeric.
      Specia 21 n-are rival în DNA. 😆

    • Gânditorii datornici din prima ligă au avansat nivelul faulturi în afara terenului. Le înţeleg violenţa verbală de la prea multe victorii în competiţiile electorale, moşite cu superioritatea excesului de intransigenţă. De-acolo li se trag valorificarea concepţiilor intelectuale, victoria din 11 decembrie, nervozitatea necontrolată, bădărănia jignirilor celor cu opinii contrare. Din preaînălţatul templu al cunoaşterii tuturor ştiinţelor pământeşti, când se reped cu atâta înverşunare pronunţând adevărul absolut dăruit prostimii, dintr-un altruism feroce, la mintea mea redusă, cu plecăciune în faţa intelectului de deasupra truturor, văd cum şi-au pierdut simţul ridicolului.

    • Ferească Sfântul să scoată leprele anti-DNA, din liga judeţeană, vreo dovadă de soluţii diamentral opuse, în aceeaşi speţă sau punctual pe o problemă generală, susţinute de procurori, judecători, avocaţi! Gânditorul ne-o trage într-o concluzie raţională de necontestat: niciunul nu a greşit sau în niciun caz sfântul procuror. Leprele anti-DNA primesc o lecţie juridică de aceeaşi valoare unică dacă ăşi permnit să amintească de protocoalele dovedite şi recunoscute de SRI. Niciodată nu a funcţionat sistemul judiciar atât de curat şi convingător pentru credulitatea lui Aligică; tocmai protocoalele i-au trântit în creierul producător de certitudini perfecţiunea neîndielnică a DNA-ului. Toate opiniile anti-DNA aparţin leprelor, orice ar susţiune. Domnului să ne rugăm să nu apară noi probe de profesionalism în coajă de portocală, zdrenţe, făcături îndosariate, decizii CCR pronunţate de alte lepre anti-DNA etc! Ne sparge capul.

      • Speciile de animale umane din ţarcurile procuraturii şi justiţiei, codificate de la 1 la 21 în viziunea supragânditorului, n-au parte de drepturi şi libertăţi fundamentale, dintr-un singur motiv: pentru speciile menţionate aşa ceva nu există. De la ce număr de penali în sus sau de ani lumnină însumaţi din coada speciei în sus, cântăm oda bucuriei pentru îndeplinirea normei? Dacă tot le dăm pe toate, pe una, măcar să ştim baremul!

  • De ce se screm PNL+USR+martorii lui Ioha să răstoarne Guvernul? N-au niciun orizont şi merg la încercare.
    Ultima lor zvâcnire anticipează continuitatea dezastrului electoral pe mâna moartă a escrocului de la Cotroceni.
    Miza pe un candidat de preşedinte, la alegerile din 2019, desprins din actuala opoziţie este cel puţin la fel de nesigură ca speranţa accederii opoziţiei la guvernare în prezent. N-au niciun orizont şi le-a mai rămas să meargă la heirup pe încercate: ori răstoarnă căruţa cu şanse nule, ori fac sport extrem cu şanse maxime, dar are şi sportul extrem gradul lui de pericol pentru viitor.
    Oricum am lua-o, dezastrul opoziţiei are contract de spectator cu actuala configuraţie politică a Parlamentului până în 2020. Asta nu se poate schimba decât cel mult printr-o spargere de mică amploare a majorităţii actuale, adică fără perspective notabile pentru opoziţie.
    Opoziţia are în schimb şansa istorică să-şi saboteze şansele pentru viitor, prin atitudinea şi atentatele arătate deja împotriva regulilor jocului, falimentare. Nu se poate construi nimic pe reglementarea aruncată la întâmplare, pe anarhie, chiar dacă se înfăţişează în costumaţie de carnaval în Piaţa Victoria. Gânditorii datornici n-au decât fixaţia noilor norme zgomotoase de convieţuire, formulate empiric doar de dragul gargarismului revoluţionar, n-au nicio orientare spre concretizarea fiindcă sunt haotice şi unilaterale. Nici eventuala celulă de reprezentare a carnavalului nu poate căpăta legitimitate din seninul anarhic. Fără reguli respectate şi ordine, se va cere zadarnic ploaia de norme noi fără noimă.

    • Precipitarea – din teama că se va fâsăi mişcarea organizată 😆 să eşueze – nu este de bun augur; din panică de moment nu faci bici, darămite să pocnească în viitor.

    • Elicopterele imaginare, pregătite pentru fuga în cosmos a Guvernului Grindeanu, dăunează grav credibilităţii carnavalului. Nici zvonul că toate cele lumeşti au un sfârşit nu-i îndreptăţeşte pe gânditorii datornici să se creadă creatorii primului perpetuum mobile. Căderea în extazul ridicol începe cu agonia revoluţiei închipuite. Evident, după semnele ridicolului, creierele mobilizatoare din Piaţă trâmbiţeaă bătaia în retragere ca pe o mişcare strategică sfimbând din mers mobilul acţiunii. Nu vor râsturnarea guvernului, de parcă nici prin gând nu le-a trecut, vor terapie de grup pentru tratarea extazului, nu vor să interzică legea graţierii, de parcă nici pe asta n-au reclamat-o etc Nu vor nimic din ce se vede pas cu pas cum se estompează, mobilizându-se cu toţii exemplar în 😆 nerecunoaşterea eşecului. Fudulia eşecului cu coada sus, prea multe succese ne-a adus, de nu le putem duce. Să-ţi asumi erorile nu-i o ruşine, nici atunci când nu reuşeşti să le îndrepţi folosind învăţătura de minte din greşeli.

      • Nu-i deloc onorabilă schimbarea din mers a mobilului acţiunii din Piaţa Victoriei, mizând pe amnezeia publică; desconsiderarea asta poate să coste cât metamorfozarea gânditorilor datornici în lichele. Şi filosofia asta va fi de neuitat.

  • Mari caractere şi-n PSD!
    Pe membrii marcanţi… i-a marcat istoria trădării. S-au tratat între ei mişeleşte, s-au trădat colegial şi în cazurile unor prietenii de notorietate. Începând de la noaptea cuţitelor lungi, s-a consolidat în PSD instituţia trădării ajunsă acum la maturitate. 😆 Ponta a moştenit gena trădării şi nu se lasă până nu-şi mutilează prietenii: Dragnea şi Ghiţă. Caracterul abject al lui Ponta nu cred că-i oferă potenţialul de a-l răsturna pe Dragnea, dar legat de Ghiţă este în stare să-şi arate ticăloşia: joacă la două capete în privinţa declaraţiilor necesare confirmării sai infirmării declaraţiilor lui Ghiţă, laşitatea i-a paralizat liniile directoare, n-are niciun pic de respect faţă de prietenul aflat într-o situaţie extremă, inclusiv dacă mai este în viaţă. 😆 Eu sper să fie în siguranţă şi să-şi urmărească pe net prietenia trădătorului la răscruce.

    • Nu reuşesc să mi-l imaginez pe Ponta un om liber. Nu-i liber şi nu se poate lepăda de plăcerea masochistă de a se simţi şantajabil. E ca orbul fără câine: dacă nu-i manevrat prin şantaj, n-are busolă şi nici nu mai ştie pe cine să mintă. Nu-l văd bine nici pe Grindeanu, dacă se mai lasă atras în preajma lui Ponta, oricât de rude se cred ei… prin mezalianţă. Se apreciază că Ponta ar lovi şi-n ALDE, ca să destructureze majoritatea şi să-l aranjeze pe Dragnea, dar văd că nici Dragnea nu se lasă mai prejos împotriva lui Tăriceanu, adică şi Brazilică dă semne de sadism împotriva propriei sale stabilităţi, de parcă joacă în interesul lui Ponta. Teoretic consensul acesta ar fi explicabil, dacă ambii sunt şantajaţi şi manevraţi sub aceeaşi comandă. Cu frica de trecut nu te pui, îţi joacă feste şi atunci când trădezi. 😆

  • “Bună dimineaţa, Liviu!” – $€rezişti.
    Speri să guvernezi cu laşitate, USL-eşte? Trădează-ţi partidul cu funcţii dăruite frăţeşte lui Iohannis! Mituieşte-l pe escroc cu predarea PSD-ului majoritar… la cheie, la pachet cu scurtcircuitarea lui Tăriceanu, în schimbul umilinţelor recente şi viitoare:
    -“Asta SIE, aia tot ŢIE, numai linişte să-mi fie!”

    Liviu joacă slab, încet, moale şi tandru.
    E pâinea lui Dumnezeu pentru USeL-eu.
    S-a prins pe cine a căutat DNA-ul, când a bubuit afacerile colegilor lui de politehnică şi trupă rock.
    Regiotrans pe Tel Drum de cale ferată:
    “Trenule, maşină mică, unde-l faci pe el de frică?”

    “Bună dimineaţa, Brazilică!” – $€rezişti pe dracu’, Doamne iartă-mă!
    Mergi la Pele cu afaceri pe linia aeriană SIE, treci înapoi la SRI! Vrei să nu pari obedient al serviciilor, măcar prefă-te independent! Colegii de trupă rock s-au pricopsit cu afaceri interne şi străine, dar tu te forţeyi să laşi impresia c-ai rămas singurul marginalizat, nerecunoscut, renegat, orfan de trupă, fără orizont pentru banii din saltele? Ai investit prin interpuşii din trupa şi d-aia erai obligat să auto-alimentezi de la buget Regiotrans şi Tel Drum, cu mâna miniştrilor transporturilor: Ioan Rus, Dan Şova şi alţi cocotieri contractaţi prin vânare-cumpărare.

    ANI nu se mişcă acolo unde epoleţii strigă STOP!
    Dar şi STOP-ul are limitele lui. Când sari gradul (pardon, gardul!) sare şi DNA-ul.

    • Ştiţi cât a cheltuit Liviu Brazilică, pentru produse alimentare şi bani vs vot, la fiecare campanie electorală din banii negri primiţi de la partid şi direct de la sponsorei?
      Răspuns corect: 50% 😆
      Ştiţi de ce a primt de-a lungul anilor de la partid fondurile negre cele mai mari?
      Teleormanul a înregistrat nu doar recorduri de prezenţă, inclusiv după numărul secţiilor de cotare cu votanţi peste 100%; a fost rampa garantată de lansare a deputaţilor şi senatorilor PSD cu renume, priză la fonduri şi rezultat peste 60 % din voturi în colegii: Dan Şova, Robert Negoiţă şa.
      În Teleorman a fost şi este raiul electoral pe Pâmânt mocirlos, or performanţa se răsplăteşte cu vârf şi îndopat. Aşa, vot cu vot mobiliat şi infiltrat, şi-a clădit şi călit Brazilică Dragnea imperiul.

      • Aşa, vot cu vot mobilizat şi infiltrat, Dragnea a onorat cu brio comenzile electorale ale preşedinţilor PSD. Geoană şi Ponta au avut preferaţii lor, trimişi să candideze în Teleorman pentru Parlament, or comenile asta cereau un grad ridicat de siguranţă.
        Sfântul Brazilică emana sifuranţa naţională de pe tronul din Telerman:
        -Să vină candidaţii grei la mine!

  • brav o Maestrul. …….

  • De la preafericitul de servicu, Hotnews:
    “Un betiv cu un ziar in mana se urca in autobuz si se aseaza langa un preot.
    – Scuzati-ma, parinte, stiti cumva din ce motive se ajunge la reumatism?
    – Desigur, raspunde preotul cu compasiune. O viata dezordonata, tovarasia unor femei indoielnice, consumul exagerat de tutun si alcool, betii care se termina cu nopti petrecute in bordeluri, toate astea duc la reumatism…
    – Uaau! N-as fi crezut niciodata, raspunde betivul.
    – Scuza-ma, n-am vrut sa va jignesc… de cand suferi de reumatism, fiule?
    – Eu?! Nu, parinte… eu niciodata n-am suferit de asa ceva… tocmai am citit in ziar ca Patriarhul Daniel…”

    Preafericitul propagandist- cu anticorupţia în cădelniţă – este băgat adânc în afaceri, de la făbricuţe de pâine până la post TV. N-am auzit să-l calce controlul, ANAFura…! La păcatele lor, frica inspectorului faţă de Cel de sus a introdus de mult legea prevenţiei 😆 Printre blocuri, cuvântul domnului Daniel şi-a asortat autoritatea din cer cu investiţii bisericeşti pe pământ, infiltrate ca sardelele înghesuite pe locul parcurilor pentru copii; locurile de joacă au fost desfiinţate cu frica de Dumnezeu de mâna edilului. Sfântul protocol i-a dat la schimb primarului invitaţie anuală de Paşte în biserica partidului, ca să-şi ţină cuvântările electorale la microfonul cu bătaie lungă pe tot cartierul. Domnului să ne rugăm să câstige partidul care oferă mai mult spaţiu în timp!
    “S-avem linişte materială precum la iarbă verde, aşa si-n oraşele mari! Doamne, retrocedează-ne şi pădurile imense pe altarul anticorupţiei! Cum pentru ce? Să culegem ciuperci şi să le mâncăm pe rupte. Fă ce-ţi spun, nu ce fac!”