Studiind colecția ziarului Națiunea (oficios, al PNP, unul dintre partidulețele înființate de PCR în perspectiva alegerilor din 1946 ca să creeze impresia unei mari Coaliții de partide care sprijină Guvernul dr. Petru Groza) pentru un eseu intitulat Scriitorii români văd Uniunea Sovietică cu ochii propagandei bolșevice, am descoperit două articole care m-au făcut să tresar.
Amîndouă despre participarea Regelui Mihai la Recepția dată de Ambasada sovietică la București, pe 7 noiembrie 1946, cu ocazia aniversării Marii Revoluții din Octombrie.
Pe 19 decembrie 1946 aveau loc în România postbelică primele alegeri parlamentare după o pauză de aproape zece ani ( ultimele alegeri democratice se desfășuraseră la 20 decembrie 1937, după care a urmat dictatura regală).
Acceptate de URSS după încheierea Grevei Regale, alegerile din 1946 au stat sub semnul bătăliei pe viață și pe moarte duse de Opoziția întruchipată de PNȚ, PNL și PSD- Titel Petrescu împotriva Puterii comuniste, întruchipate de Blocul Partidelor Democrate, condus de PCR.
Atît campania electorală, cît și alegerile au fost puternic influențate de prezența Armatei Roșii pe teritoriul României și, evident, de presiunile extraordinare exercitate de Uniunea Sovietică, pentru noi deja Putere colonială.
În acest context, pe 7 noiembrie 1946, cu 12 zile înaintea alegerilor, în toiul campaniei electorale, marcate de abuzuri revoltătoare ale Puterii comuniste, sprijinite de Moscova, Regele Mihai participă și toastează la Recepția dată de Ambasada URSS cu prilejul aniversării Marii Revoluții din Octombrie.
Gestul Majestății Sale a fost primit de Opoziția de la vremea respectivă cu surprindere, deoarece, prezența alături de membrii Guvernului dr. Petru Groza, la Recepția dată de Puterea care-i sprijinea pe comuniști, trecea drept o binecuvîntare a ocupantului sovietic și prin asta a BPD, adversarul electoral al PNȚ, PNL și PSD- Titel Petrescu.
Unii istorici ai anilor respectivi sunt de acord cu opinia Opoziției.
Alții consideră însă că Regele Mihai nu putea lipsi de la Recepția dată de ambasada URSS fără a provoca o criză uriașă în relațiile dintre Moscova și București cu consecințe grave pentru soarta României.
Eu însă nu mă pronunț.
Supun cititorilor cele două articole din Națiunea împreună cu întrebarea:
Trebuia să meargă Regele Mihai la Recepția dată de Ambasada URSS în 7 noiembrie 1946 cu prilejul aniversării Marii Revoluții din Octombrie?
Recepţia de la ambasada sovietică, cu prilejul celei de a 29-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie
(Foto: De la stînga la dreapta: D. Gh. Gheorghiu-Dej, I.P.S. Patriarhul, mareşalul Tolbuhin, M.S. Regele, General de tancuri Susaikov, Gh. Tătărescu, d-na Kavtaradze, Dr. Petru Groza, d. Kaviaradze.)Aseară la Ambasada U.R.S.S. din Bucureşti a avut loc o mare recepţie dată de S.I. Kavtaradze, Ambasadorul URS din România Mareşalului Uniunii Sovietice F.I. Tolbuhin, preşedintele Comisiei Aliate de Control din România şi General-colonel al trupelor de tancuri I.Z. Susaicov, locţiitorul Preşedintelui Comisiei Aliate de Control, cu prilejul celei de a 29-a aniversări a Marii Revoluţiei Socialiste din Octombrie.
Recepţia a fost onorată cu prezenţa M.S. Regelui Mihai I şi a I.P.S.S. Patriarh Nicodim.
M.S. Regina-Mamă a fost reprezentată prin doamnele de onoare N. Catargi şi E. Ghica.Curtea civilă şi militară a fost reprezentată prin d-nii: D.D. Negel, Mareşalul Palatului, general adjutant C. Nicolescu, Şeful Casei Militare a M.S., adjutant E. Ionescu, O. Ulea, Maestrul Curţii, M.S. colonel adj. P. Lazăr, comandor adj. A. Gheorghel, N. Ionescu, Şeful Cancelariei M.S., maior J. Vergotti, ofiţer de ordonanţă al M.S.R şi M. Ioanițiu, secretar particular al M.S.
I.P.P.S. Patriah Nicodim a fost însoţit de I.P.S. Mitropolit Efrem, I.P.S. Mitropolit Iosif, P.S. Episcop Nicolae al Oradiei, P.S. Episcop Antim Nica, P.S. Arhiereu Marina, vicar al Mitropoliei Iaşului şi alţii.
Au participat d-nii: dr. Petru Groza, preşedintele Consiliului de miniştri, Gh. Tătărescu, vicepreşedintele consiliului de miniştri şi ministru al afacerilor străine; miniştrii: Lucreţiu Pătrăşcanu, Gh. Gheorghiu-Dej, gen. C. Vasiliu-Răşcanu, P. Bejan, T. Georgescu, Romulus Zăroni, prof. P. Constantinescu-Iaşi, prof. Gh. Nicolau, Ștefan Voitec, L. Rădăceanu.(Națiunea, 9 noiembrie 1946)
*
„Trăiască, înflorească şi întărească-se prietenia dintre popoarele noastre”
Cuvîntările rostite de M.S. Regele Mihai I al României, de Ambasadorul U.R.S.S., în România domnul S.I. Kavtaradze, la cina oferită de Ambasada Sovietică în timpul recepţiei de la 7 noiembrieLa cina oferită în timpul recepţiei de la Ambasada Sovietică în ziua de 7 Noiembrie, M.S.S Regele Mihai I al României şi Ambasadorul URSS în România Domnul S.I. Kavtaradze, au rostit cîte o cuvîntare.
CUVÎNTAREA M.S. REGELUI MIHAI I
Mă folosesc de prilejul marii sărbători naţionale a Uniunii Republicelor Sovietice Socialiste pentru a ridica paharul Meu în sănătatea Excelenţei Sale Domnul Nicolae Mihailovici Svernic, Preşedintelui Prezidiului Sovietului Suprem şi a viteazului Generalissim Stalin, care conduce cu atîta destoinicie popoarele Uniunii Sovietice.
Sînt fericit să constat că prietenia dintre ţara Mea şi aceste popoare se dezvoltă din ce în ce mai mult şi sînt încredinţat că se va desăvîrşi şi va dăinui pentru totdeauna.
Închin paharul Meu pentru prietenia între popoarele Uniunii Sovietice şi România şi pentru fericirea şi prosperitatea lor.În cadrul toastului de răspuns, Ambasadorul URSS în România S.I. Kavtaradze, a spus:
„Închin pentru sănătatea Majestăţii Sale Regelui. Îi doresc din suflet sănătate şi viaţă îndelungată pentru binele ţării sale, pentru fericirea poporului său. Prezenţa Majestăţii Sale la sărbătoarea noastră, îmi îngădui a o preţui drept mărturie a acelor simţăminte de reală prietenie despre a cărei veşnicie Majestatea Sa a binevoit să vorbească.
Trăiască, înflorească şi întărească-se prietenia dintre popoarele noastre!
Trăiască Majestatea Sa Regele României!”Ambasadorul URSS în România Domnul S.I. Kavtaradze a toastat de asemenea pentru Domnul dr. Petru Groza, şeful guvernului democratic român, care a statornicit politica de prietenie cu Uniunea Sovietică.
(Națiunea, 10 noiembrie 1946)
Germania contribuie la criza refugiatilor din Siria datorita intereselor economice rezultate din investitii in Rusia, dar cauza crizei este Putin si regimul lui. Germania, Olanda, sunt doar complici.
Nu stiu ce prevedea protocolul de stat la vremea respectiva. Dar, tinand cont ca seful de stat roman reprezinta natiunea romana, nu mi se pare normal ca oricine ar fi acesta, sa se duca la o ambasada. Din contra, vine ambasadorul la seful statului roman. Cel mult, poate sa trimita un mesaj de felicitare. Seful statului roman ar trebui sa fie un simbol al tarii si mi se pare o lipsa de demnitate ca simbolul tarii sa se duca la o ambasada (chiar a unei tari prietene) indiferent daca este ziua nationala a tarii respective sau nu.
Nu isi pune nimeni intrebarea daca articolul din ziar prezenta exact discursul Regelui. E foarte posibil sa fi fost o manipulare. Maestre Cristoiu, ce credeti?
P.S. Asi remarca „dibacia” cu care ati ales aceasta „imagine” istorica in contextul romanesc contemporan. Felicitari. Constat din pacate ca pentru „conducatorii de aceeasi calitate” ca cel din istoria prezentata, credinta e ca istoria incepe cu ei.
Stimate Maestre, de dus trebuia sa se duca. Era normal ca sef de stat. Nu-l obliga insa nimeni sa tina discursul pe care l-a tinut. Dovedeste lipsa de judecata, prosata informare si convingerea ca o sa ramana pe tron. Inca o dovada ca nu „originea” sta la baza calitatii umane. Este puterea Istoriei de a documenta momente semnificative pentru „calitatea” oamenilor ce conduc popoare.
Trebuia sa isi puna piciorul in ghips … sau madibula … sau ce considera el atunci, si ulterior sa judece Istoria.
Nu avea obligatia sa si vorbeasca … a facut-o pentru ca avea un interes personal in a negocia numarul de vagoane cu zestrea de la Stalin !