Gîndul de vineri, 10 martie 2017

Nu fake news e periculoasă, ci rostogolirea ei partizană

Spre finele lui februarie 2017, televiziunile de știri, site-urile, ziarele, blogurile au dezbătut cu o mînie mai mult decît proletară știrea că la Olimpiada de limba și literatura română, etapa județeană, clasa a XII-a, s-a dat drept subiect formularea unui denunț plecînd de la romanul lui Marin Preda Moromeții.
Știrea s-a rostogolit în toată presa, dezbătută pe larg în prime time, comentată de lideri de opinie și de politicieni. Pentru că subiectul fusese dat la Ploiești și pentru că Denunțul folosit ca instrument de către DNA după intrarea în vigoare a Noilor Coduri penale a devenit în ultima vreme subiect de contestare violentă, știrea a căpătat de îndată semnificații politico-educative grave:
Într-o Românie terorizată de DNA copii sînt învățați încă de mici să facă denunțuri.

Sub semnul îndemnului marelui profesor de gazetărie care a fost Nae Ionescu, ori de cîte ori iau cunoștință de o tulburare mediatică de proporții, caut imediat să descopăr faptele de la care a pornit totul. Românul se aprinde repede (cum se stinge repede), și nu de puține ori cînd cauți să vezi din ce jar a izbucnit vîlvătaia mediatică descoperi că nu-i vorba de altceva decît de niște paie care au luat foc din întîmplare. La fel și cu vîlvătăile mediatice. Cînd te întrebi de unde au izbucnit, îți dai seama de multe ori c-au pornit de la o știre falsă, de la un citat trunchiat, de la Mie mi se pare că… sau de la celebrul X a zis că Y a zis.

Printre altele, de-a lungul vieții mele de istoric literar m-am ocupat și de Marin Preda.
Am scos la lumină într-un volum, Marin Preda – scrieri de tinerețe, prozele neliniștitoare ale marelui scriitor, net superioare ca modernitate Moromeților, volumul I, roman supus realismului clasic, cuminte, realismului critic, cum ziceau proletcultiștii. Am editat Delirul în ediție necenzurată, scandalizîndu-i pe corecți. Am scris mai multe eseuri despre Opera lui Marin Preda, atît despre proză, cît și despre Publicistică.
Cînd am auzit știrea, formularea Din Moromeții mi s-a părut din start vagă.
Care Moromeții?
Volumul 1, cel din 1955, sau volumul 2, cel din 1967?
Volumul 1 nu putea fi luat în discuție. E drept și aici Ilie Moromete are probleme cu autoritățile cînd vine vorba să dea ceva, dar aici, fiind perioada interbelică, Ilie Moromete se confruntă cu agentul fiscal venit după fonciire.
În volumul 2, da, Ilie Moromete avre probleme cu cotele. După volumul 2 nu m-am dat niciodată în vînt. Publicat în 1967, volumul a stat sub semnul a ceea ce s-a numit în epocă Literatura obsedantului deceniu. În climatul de Dezgheț creat de schița de liberalism a lui Nicolae Ceaușescu (1966-1971), marii scriitori s-au întors la deceniul 1950-1960 cu o privire critică, dar nu suficient de critică pentru a-și permite denunțarea comunismului.
Privirea asta convenea într-un fel și lui Nicolae Ceaușescu, interesat, ca toți succesorii ambițioși din Istorie, să dărîme statuia antecesorului, Dej, ca să aibă liber soclul pentru statuia sa.

Duminică, seara, am profitat de invitația la emisiunea Cristinei Șincai de la România Tv, pentru a obține informații despre date reale ale Scandalului.
Am aflat astfel că subiectul dat suna astfel:

„Imaginează-ți că te numești Luca Străjescu și ești personajul care colectează cotele țăranilor pentru stat din fragmetul extras din Moromeții de Marin Presa. Redactează un referat (raport scris) adresat conducerii de partid, prin care denunți calitatea de element dușmănos a lui Ilie Moromete, pe care ai constat-o cînd ai fost să colectezi de la el cota.”

Era vorba, așadar, de Ilie Moromete din volumul doi al romanului semnat de Marin Preda.
Deși, ca doctor în istoria proletcultismului, știam că denunțurile despre cote nu se făceau în anii cotelor obligatorii (lucrasem chiar la un studiu mai amplu despre Istoria cotelor în România comunistă) la Partid, ci la Miliție, m-am întrebat de ce asupra profesoarei care formulase subiectul ăsta se năpustise cu mînie atîta lume. Tot în emisiune am aflat că eleva care a obținut Cel mai mare punctaj la olimpiada de română, faza județeană, Ploiești, se numește Ionela Neagoe.
O elevă din 2017 care se poate imagina în ipostaza unui colector din anii ʼ50 ca să facă un denunț în stilul epocii! asta chiar că era o minune.
A formula un denunț în stilul unei epoci înseamnă să cunoști bine epoca respectivă, clișeele, spaimele și ticăloșiile ei.
Una era denunțul din epoca legionară, altul denunțul din epoca antonesciană.
Una era denunțul la Ohrana țaristă și altul denunțul la NKVD-ul stalinist.
Ca să faci un denunț în stilul epocii staliniste de la noi trebuia să știi înainte de toate clișeele prozei proletcultiste.
Să fie o elevă atît de bună încît să-și imagineze în 2017 un denunț tipic anilor staliniști?
Știam, de exemplu, că un denunț despre ascunderea cotelor (nepredarea lor nu se putea imagina) cerea ca autorul să se refere la faptele dușmănoase ale țăranului, etichetat drept chiabur, la dosarul său (obligatoriu era fiu de legionar), la crima împotriva construirii socialismului care era ascunderea cotelor.

Profitînd de emisiunea de miercuri, 1 martie 2017, de la TVR, sub titlul România 9 am rugat-o pe producătoarea Livia Șerban (mai ales că în partea a 2-a invitat era Pavel Năstase, ministrul Educației Naționale) să-mi facă rost de textul din Moromeții, textul din care elevii de clasa a XII-a din Prahova urmau să scoată un denunț.
Livia Șerban mi-a trimis textul pe e-mail.
Fragmentul îmi confirmă lipsa mea de entuziasm față de Moromeții, volumul 2. E vorba în el de zicerile haioase ale lui Ilie Moromete despre felul în care dădeau buzna acasă la el colectorii și mai ales despre obligativitatea de a da cotele.
Cotele au avut însă în Istoria României aspecte infinit mai dramatice.
Nu era nimic tragic în fragment, Ilie Moromete nu face pușcărie, deoarece el dă cotele, rezumîndu-se la ironiile tipice, cunoscute deja din volumul 1.
Cum dracu să scoți din acest fragment un denunț la Miliție sau mă rog la partid?

La rugăminte mea, Ionela Neagoe a fost contactată telefonic și, în emisiune, am avut un dialog în direct.
Nu era vorba de nici un denunț!
Era vorba de un referat adresat conducerii de partid despre felul în care reacționa Ilie Moromete cînd veneau la el colectorii să-i ceară cotele.
Ionela Neagoe, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național Nicolae Grigorescu, n-a scris un denunț, ci un referat.
Pentru asta ea a aplicat la fragmentul din Moromeții schemele tipice unui referat de tip birocratic.

Deși nițel dezamăgit că nu era vorba de o minune (elevă din 2017 atît de bună cunoscătoare a vremurilor staliniste încît să poată imagina un denunț la Miliție), mi-am dat seama de unde izbucnise vîlvătaia.
Un profesor vedetă locală denunțase pe blog întîmplarea de la Olimpiadă, ca fiind pregătirea copiilor ca să facă denunțuri la DNA.
Normal ar fi fost ca informația dată de profesor să fie verificată înainte de a fi preluată de presă.
Ea n-a fost verificată. Alegațiile profesorului au fost punctul de plecare al unei vîlvătăi mediatice despre învățămîntul românesc care-i învață pe elevi să facă denunțuri la DNA.

În emisiune, după lămurirea cazului, ministrul Educației Naționale ne-a spus ce bătăi de cap i-a dat Scandalul ăsta.
Presiuni să-i sancționeze pe cei de la Prahova, telefoane primite de la PSD și de la Guvern gen Ce se întîmplă acolo? atacuri că nu face nimic împotriva unor astfel de practici.
A fost la originea acestei tărășenii doar lenea Presei noastre de a verifica faptele înainte de a le face știre și a le comenta?
Nu, n-a fost doar lenea de a vedea măcar despre ce volum din Moromeții e vorba, ca să nu mai spun de a vedea ce spun elevii despre subiect.
A fost vorba, în rostogolirea acestei știri fără a fi verificată, de un fenomen tipic Presei noastre partizane:
Știrile care nu corespund luptei duse de o parte a presei sînt ignorate, după formula Știri care nu există.

Divizia Presă a Binomului SRI-DNA n-a suflat o virgulă despre știrea asta.
Dar nici n-a verificat-o pentru a o putea demonta ca fonfleu.
Presa adversă Binomului a văzut în ea o nouă contitate de muniție în Războiul dus cu Sistemul.
De aceea n-a mai catadicsit s-o verifice.

S-a vorbit mult în ultimul timp despre fake news, ca despre o descoperire senzațională în materie de presă.
Știri false au fost, sînt și vor mai fi în Presă, pentru că intră în chiar esența profesiei de gazetar.
Știrile false sînt periculoase doar cînd devin scînteile din care se nasc vîlvătăile mediatice.
Iar la noi, cel puțin, vîlvătăile mediatice izbucnesc doar cînd știrea falsă poate fi folosită ca muniție în războiul politic civil din România lui 2017.
Pericolul nu-l reprezintă fake news, ci rostogolirea ei partizană.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

37 comentarii pentru articolul „Gîndul de vineri, 10 martie 2017”

  • E tare bine să ai un loc unde să-ţi lămureşti nedumeririle. Ca de exemplu fake news. Mă sâcâie definiţia aceaseiă enigme, de ieri seară, dew când am citit articolul. Am să vă dau un exemplu. Am fost la Carrfour-ul din Băneasa, astăzi după-amiază, pentru cumpărături. În dreptul standului cu roşii era un domn, dintre cei ce strâng coşurile, pun preţurile, etc, un domn zic, care aştepta. Nu mi-am dat seama decât atunci cand apropiindu-mă de el, m-a ajuns din urmă un tânăr cu un singur neuron şi un singur tulei. Cu un singur click eram prinsă într-un sandwich, precum crema de la napolitana Eugenia sau biscuiţii Oreo. Dilema mea este următoarea, plecand de la acest instantaneu, scena se poate anima. Este copiată, fie după camerele de vederi ale magazinului, fie de pe mobilul al unei terţe persoane pe care nu am observat-o. Rezultatul, în forma lui statică de fotografie sau dinamică, de film, se încadrează el la fake news sau doar la news? Este el trecut în arhiva personală? De stat? Sau trimis domnului Ghiţă spre inventariere şi exploatare? Sper să nu supăr pe nimeni cu ignoranţa mea.

  • SRI-ul, pentru noi, este Pescariu-doi

    Nici Dan Andronic n-a găsit altă rimă în articolul de azi. C-aşa-i în tenis.
    Avantaj Bestia: la serviciu. 😆
    Dar copilul? Copilul de mingi, Pescariu.
    L-a zdruncinat transferul statului – în interesul serviciului – la T14.

  • – Numai Ţarina koveşismului e mai presus de lege?
    – Exclus!Exclus!
    – Măcar ştiţi câţi sunteţi de toţi?
    – Exclus!Exclus!
    – Atunci, nici Coldea nu ştie câţi sunteţi.
    – Exclus!Exclus! 😆

    • – Cum vezi “Noi suntem statul!”, articolul lui Dan Andronic?
      – Exclus!Exclus!
      -Vei spune în sfârşit altceva decât “Nu comentez declaraţiile celor inculpaţi de DNA.”?
      – Exclus!Exclus!
      – Totuşi, eşti în stare măcar să schimbi placa asta.
      – Exclus!Exclus!

    • -Vei duce mandatul până la capăt.
      -Ex… excelent, aşa mai merge.
      – Vrei să spui “Merge şi-aşa”.
      – Exclus!Exclus!
      – Adică mandatul va merge şi mai bine?
      – Exclus!Exclus!
      – În sfârşit, eşti sinceră.
      – Exclus!Exclus!

  • Isprava penală pe proiectul de graţiere şi OUG13 s-a sfârşit cum se poate de urât pentru PG şi DNA.
    CCR a făcut-o de tot rahatul pe şefa DNA şi i-a închis prăvălia lui Augustin Lazăr , care a ameninţat cu continuarea urmăririi penale, c-ar fi văzut el fapte penale CONCRETE în dosarul primit de la DNA.
    Da, CONCRET, judecătiorii CCR i-au luat toate jucărelele şi l-au lăsat cu concretul gol.
    Decizia CCR loveşte năpraznic.
    Scoate în evidenţă câteva trimiteri punctuale la nivelul procurorilor neciopoliţi profesional, bolovani în stare brută.
    Numai idioţi nu i-a făcut, dar se înţelege asta mai clar decât dacă le-ar fi spus-o direct, fiindcă n-ar fi înţeles de unde li se trage… concluzia. 😆

    • Din motivarea deciziei CCR am aflat că DNA-ul nu avea de gând dă paseze dosarul la PG-ul Augustin Loază: în ziua ponunţării deciziei, evident aflaseră că de la CCR o vor lua peste figură, au hotărât să se debaraseze de dosar, dar înainte de asta – în aceeaşi zi – tocmai se credeau pe cai mari tot înainte, fapt dovedit de odonanţa DNA-ului de EXTINDERE A CERCETĂRILOR.
      Să apeşi pe acceleraţie, prin extinderea cercetărilor, înainte să arunci dosarul din curtea proprie, spune fără echivoc pe ce coji de portocale alunecă şefa orbecăielilor DNA.

  • Dle Cristoiu, faceti va rog un mic efort si veniti si cu niste exemple? Ar fi interesant sa vedem, vorba dvs, clisee si spaime in 4 contexte diferite, ca la literatura comparata.

    “A formula un denunț în stilul unei epoci înseamnă să cunoști bine epoca respectivă, clișeele, spaimele și ticăloșiile ei.
    1)Una era denunțul din epoca legionară,

    2)altul denunțul din epoca antonesciană.

    3)Una era denunțul la Ohrana țaristă

    4) și altul denunțul la NKVD-ul stalinist.”

    Multumesc

    • “110.Având în vedere faptele reclamate și cele reținute în ordonanța procurorului de caz, Curtea apreciază că toate elementele prezentate drept elemente materiale constitutive ale infracțiunilor imputate nu constituie altceva decât aprecieri personale sau critici ale autorilor denunțului cu privire la legalitatea și oportunitatea actului adoptat de Guvern.”

      (pct 117) “Curtea constată că faptele reclamate prin denunțul care a stat la baza întocmirii Dosarului nr.46/P/2017, înregistrat pe rolul Secției de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, nu pot intra sub incidența legii penale , indiferent de încadrarea juridică dată.”

      Judecătorii CCR s-au infiltrat prea adânc în latura penală, dar a meritat. 😆
      Pe scurt, le spune procurorilor că singura soluţie sănătoasă la cap era să se şteargă cu denunţul cât mai repede cu putinţă.

      De unde LOGICA FIREASCĂ?

      (pct 119) “Curtea constată că nici una dintre infracțiunile pentru care s-a dispus extinderea nu intră în sfera de competență a Direcției Naționale Anticorupție. Or, extinderea urmăririi penale cu privire la aceste fapte în condițiile în care procurorul dispune
      în aceeași zi declinarea competenței laParchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, tocmai pentru că nu era îndrituit să efectueze urmărirea penală,nu este în logica firească a cursului cauzei”

  • Operațiunea „Noi suntem statul!” , descrisă de Dan Andronic (linkul la al treilea comentariu de sus), parcă are un singur inconvenient: în palatul SRIului, T14, nu încap toţi jucătorii – profitorii identificaţi cu statul capturat – dar probabil ne-ar lucra numeric la capacitatea maximă a unui stadion ca “Arena Naţională” (acolo unde a înţărcat mitomanul preşedinţia). O mulţime destul de restrânsă, dacă o împărţim şi în teritoriul , tot al lor, marcat pe judeţe, dacă nu ne crucim de ordinul a 40.000 de lucrători ai serviciilor, după fordurile alocate într-o evaluare recentă de personal, dacă nu ne punem mâinile şi poalele în cap de atâta naivitate subjugată interesului naţional al manipulatorilor profesionişti, de şcoală veche, nu intelectuali de gargară pe drumul înfundat.

    • O submulţime cât o ţară.
      O ţară cât de cât populată.
      Un popor cât pe ce suveran.

  • Săriţi şi pe ea, lichelelor leproase!
    Preşedintele UNJR, judecător Dana Gârbovan:

    “Separaţia puterilor în stat este piatra de temelia a statului de drept şi fiecare putere trebuie să acţioneze în limitele prevăzute de lege. Or, trebuie să fim conştienţi că şi autoritatea judecătorească, prin instituţiile ce o compun, poate fi tentată să îşi depăşească limitele constituţionale şi uneori, cum este şi în acest caz, să o şi facă. Fără îndoială, situaţia generată de acţiunea DNA este gravă şi necesită o analiză serioasă la nivel de sistem, pentru a vedea care au fost cauzele ce au permis un astfel de derapaj. În această analiză, un rol important îl va avea, fără îndoială, şi motivarea deciziei de către Curtea Constituţională, iar Consiliul Superior al Magistraturii va trebui să o analizeze cu atenţie şi să acţioneze în consecinţă”

    http://www.stiripesurse.ro/efa-uniunii-judecatorilor-pune-dna-la-colt-derapaj-in-cazul-oug-13_1184673.html

    • “în legătură cu activitatea DNA şi poziţia Parchetului General în privinţa OUG 13.”

    • Şo pe ea, lepră intelectuală!
      Descurajează-i şi ei aprecierile, observaţiile, neîncrederea, criticile tranşante!
      Scuipă-i competenţa şi curajul!
      Insinuează la fel că se află în zonele ridicolului şi iraţiunii!
      Hai, lepră, dearmeaz-o, dă-te mare, cel mai tare şi mai cunoscător, cel mai mult ca perfectul!

  • Ce iaşte ordinea de drept pentru intelectualul revoluţionar din Piaţa Victoriei.
    Iaşte o bagatelă scoasă pe taraba talciocului şi se negociază aşijderea.

  • Deosebirea dintre pompierul în acţiune contra incendiului şi intelectualul revoluţionar în Piaţa Victoriei pentru susţinerea DNA-ului.
    Pompierul face spume la tulumbă, intelectualul face spume la gură.

  • Mă bucură mult acest articol. Ii cunosc pe inspectorii respectivi doamna inspectoare își are doctoratul luat “pe bune” ,nu e o plagiatoare, si m- as fi mirat să ceară elevilor un denunț. E un articol care demonstrează faptul ca , atunci când vreți,sunteți profesionist.

  • Deosebirea dintre cultul personalităţii în ceauşism şi cultul personificării DNA-ului în Koveşism.
    Primul a fost recitat şi aclamat de oameni simpli. 😆

  • Dragnea nu-i nebun; e doar un pion.
    În repezeala spiritului de turmă, tare ne-ar mai satisface reuşita cea mai comodă a înlocuirii lui cu alt pion. Ce partidă bună facem – postoperator – cu ţintele astea false sau provizorii! Ne mai credem şi revoluţionari, mobilizatori indispensabili – fiţi cărtăreii mei!, fiţi liichelele mele!, fiţi pleşuvii mei! fiţi unşi cu toate aligfiile! – urlă probele vii ale verticalităţii solemne pe 13 ani în Piaţa Victoriei.
    Vorba lui Tănase: “Şi cu asta ce-am făcut?” Am făcut pe noi, eroi, c-am schimbat între ei doi pioni, pe-aceeaşi cale bătută.

    • Să nu vă treacă prin cap idei trăsnite! Vă sare de sus la beregată nenea intelectualul, vă trage înapoi cu mânie, nu cu “Nu-i bine, fiule!”, ci cu violenţa verbală a prefericitului cunoscător în orice domeniu: “Voi ăştia cu raţiunea de căcat, cum vă permiteţi – neterminaţilor! – să demolaţi din temelii sfânta anticorupţie şi monumentala Direcţie? Nu vedeţi, dobitocilor, că n-are nicio fisură, nicio găurică, nicio pată?”

  • Cu cât se simulează mai tare democraţia de spectacol, cu atât intelectualul român neputincios este mai dezinteresat de identificarea cauzelor reale sau măcar de explicaţia fenomenului de încredere necondiţionată în necunoscutele necontrolabile ale lumii epoleţilor, dar ne prezintă în schimb cele mai facile şi păguboase teorii ale firescului în orb.

    • Ba, în plus, de parcă n-ar fi destul, intelectualul român neputincios se dă în spectacolul propiu al superiorităţii şi unicităţii adevărului capturat/deţinut, jignindu-i cu atitudinea lor abjectă pe cei cu opinii contrare sau cu rezeve provocate de simptomele anormalităţii.

      • După ce li se va fi dezumflat complet băşica din Piaţa Victoriei, să nu vă aşteptaţi la replierea intelectualului român în meditaţia de reconsiderare a propriilor Direcţii. Nu-şi va linge rănile nerecunoscute, ba dimpotrivă, tupeul intelectualului român n-are limite; se va fuduli cu mândrie patriotică şi neruşinare că nici n-a gândit răsturnarea rezultatului electoral sau a guvernului, dispariţia integrală OUG13, exterminarea lui Dragnea din viaţa penalilor sau alte eşecuri în serie. Se va fuduli cu mândrie patriotică şi neruşinare că a atins perfomaţa de a fi creat un CURENT. Nici vorbă de electrocutare! 😆

        • Intelectualul român, idolatru al DNA, dar un pic mai înfricoşat de apariţia probelor contrare, se crede ingenios şi convingător enunţănd metoda clasică de ascundere a gunoiului sub preş, garantat cu parfumul Direcţiei ideale -“Nimeni nu-i perfect, totul e perfectibil, cine aruncă primul piatra păcătoasă…”.
          Mai mult ca aproape perfectul! 😆

  • Nimic nu mai pare nefiresc, surprinzător, incredibil, înfiorător etc: Coldea poate fi sau este consilierul lui Dragnea.
    Livia Stanciu joacă tenis cu Bombonel. 😆
    Ghiţă se ascunde acasă la Koveşi. 😆
    Intelectualul român înţelege tot ce se întâmplă şi garantează normalitatea neînţeleasă de prostime.

    • Separaţia şi echilibrul puterilor în statul neoplasmului comun.

  • Stimate Maestre adevarul in exemplul dat e pe la mijloc dupa parerea mea. E adevarat ca subiectul cere alcatuirea unui referat, da obiectul referatului e un denunt al calitatii de element dusmanos a lui Moromete. Dupa mintea mea nu cred ca poti neglija o “fina” referinta la “balamucul judiciar” contemporan pe care autorul subiectului a facut-o. Si nu zic ca nu a facut-o corect, daca a fost “constient” de isprava lui. De fapt, daca o se mai continue mult cu procese bazate exclusiv pe denunt ca proba, de ce sa nu se educe viitorii “pioni” ai tablei de sah oculte pentru astfel de activitati. Nu ca ma omor dupa stiri rostogolite, da exemplul asta cred ca e semirostogolit. Are si un samburel de adevar.
    Nejustificata a fost reactia de “nemultumire” din PSD la o astfel de stire. Ei pe ce lume traiesc? Sunt “fecioare” si nu sunt la curent ca “denuntul” e practica de baza la “acuzatori”. Reactia lor rapida trebuia sa fie apriori si duca la terminarea practicii asteia, da poate ca acum le convine si lor, ca au trecut alegerile. Articolul lui Dan Andronic de azi e o demonstartie “grea ca mercurul” ca de scapat de practica “denuntul” nu e evident, iar interesul PSD “in aceasta speta” tinde spre zero.

  • Acum ceva timp se dorea pace chiar si la Romania TV. Numai ca Doamna Sincai, l-a gasit pe primarul de Arad, si de atunci i s-a mutat emisiunea de la ora 11:00 la o ora mai adulta, mai demna de o moderatoare adevarata. Acum vrea si cote. Oare ce o mai fi gasit prin arhive? Cat despre limba romana, chiar nu ati gasit pe nimeni care sa va traduca “fake news”? Oricum, informatiile d-voastra pe surse rivalizeaza in pertinenta cu cele ale SRI.
    Va doresc un jacuzi “pétillant”.

  • “Bună dimineaţa, Liviu!” – $€rezişti.
    Dragnea vrea să-şi rezolve în linişte problemele penale, or asta presupune să nu fie tulburate apele în partid, adică să nu fie cumva contestat din interior şi astfel să fie perturbat programul salvator de legiferare.
    Nu-şi permite nici să viseze debarcarea Bestiei din vîrful DNA.
    Merge tiptil, pe vârfuri, în şoapte, să nu trezească spiritele.
    Ridică-te Liviule, ridică-te din genunchi şi joacă din nou tenis la T14 cu îmbrăţişata ta gaşcă din SRI: Coldea, Maior, Dâncu, Ponta, Oprea.
    Numai şantajabili în vârful PSD?

    http://www.evz.ro/noi-suntem-statul-chermeze-sri-cu-politicieni-si-procurori.html

    • N-am nicio problemă cu ştergerea păcatlor penale ale lui Dragnea, dar să apară la chermeze cu Kovesi şi Livia Stanciu surprinde o imagine haioasă; lasă de înţeles că dosarul referendumul – scos pe piaţă de Daniel Morar, nu mai putea fi muşamalizat de Stanciu şi Kovesi, dar au tras de dosar să-l scape cu minimum posibil.
      Băiatul e dator vândut, recunoscător la două capete. . Restul e zilnica împăciuire, cu îmbrăţişări şi pupături.

      • D-aia stătea liniştit şi zâmbitor ca un prunc adormit în landou, înainte de pronunţarea deciziei definitive la ICCJ în dosarul “Referendumul”
        Nu m-ar mira ca portiţa cu decizia nesemnată de Livia Stanciu să fi fost lăsată intenţionat deschisă de fosta preşedinte ICCJ. O bezea dulce pentru Liviu lăsată în urmă şi apoi suflată… la ureche.

      • Al doilea dosar penal al lui Dragnea s-a născut cu materialul clientului şantajabil, din motive de siguranţă raţională, adică din raţiuni de stat sub comandă, cu PSD-ul amanetat.

  • Dupa parerea mea umila, problema Massmedia de azi este ca avem prea multe televiziuni care de fapt isi fac concurenta una alteia. Este in final goana dupa cote, contracte de publicitate si bani. Cine vine primul cu stirea si stie sa o “imbrace” ca o senzatie, a castigat. Nu mai e timp de verificari. Si peste asta se fabrica stiri pe principiul pescarului: arunc momeala in apa, sa vedem ce peste musca. Asa se produc discutii si invrajbeli in popor, fara a avea vreun substrat temeinic.
    Daca ma uit la OUG 13, s-a calarit cel mai mult pe faptul ca s-a hotarat “noaptea ca hotii”, continutul a fost pe planul doi. Acum, in parlament va iesi probabil o lege mult mai proasta, dar ecoul in strada va fi mult mal mic.

  • Hotnews: “Dragnea: Eu l-am sunat pe Grindeanu si i-am zis ca e bine sa-l sune pe presedintele Iohannis”

    Dragnea i-a sunat şi pe bătrânii de 85 de ani din Sibiu, târâiţi de 15 ani prin instanţe de Johannis, si le-a zis c-ar fi bine sa-l sune pe acelaşi presedinte”

    Dragnea a sunat-o şi pe Crinuţa Dumitrean şi i-a zis c-ar fi bine să le sune pe Koveşi la DNA şi pe Ghena la CSM.

    Dragnea are în cap numai zilele prietenei, împăcării şi iertărilor, cu îmbrăţişări şi pupături.

    https://www.youtube.com/watch?v=C-Rg04O8Nso