Gîndul de vineri, 12 februarie 2016

Legea defăimării sau Cum a făcut Liviu Dragnea ochi dulci Micului Licurici care e Israelul

Un cititor mai în vîrstă, și prin asta, presupus adept al scrisului pe hîrtie, m-a surprins zilele trecute prin dezvăluirea că mă urmărește și online.
În această mîndră ipostază, distinsul a simțit nevoia să mă mustre. Nu tare, ci duios, cam în genul în care liderii PNL îl mustră pe Dacian Cioloș, pentru că n-a semnat Ordonanța de urgență cu alegerile în două tururi.
Cum adică, dumneavoastră nu scrieți nimic despre ticăloșia lui Liviu Dragnea, cel care prin Legea defăimării vrea să pună cu botul pe labe presa, care presă dezvăluie nelegiuirile PSD, care PSD bla bla bla, a continuat interlocutorul să rumege clișeele susținute în zilele din urmă de televiziunile de știri plătite de PNL cu banii negri obținuți din Marele Jaf de la ANPR.

Nu i-am răspuns.
Mi-era limpede la ce televiziuni se uită respectivul.
Fiind vorba de un tip imbecilizat de televiziunile de știri, era inutil să angajez cu el un dialog.
Mă abordase nu pentru a ști opinia mea, ci pentru a mi-o vîrî pe gît pe a lui.

Da, n-am scris nimic despre Legea defăimării.
Am urmărit însă campania dusă de televiziunile de știri plătite de PNL și guerila contracost angajată de acest partid (ce ticăloșie! în timp ce alte partide sunt decimate de Binomul SRI-DNA sub pretextul luptei împotriva corupției, PNL e lăsat să arunce în dreapta și-n stînga cu bani negri) pe tema Liviu Dragnea vrea să protejeze baronii PSD de scrierile de pe Internet.

La o asemenea campanie, m-am întrebat:
Sunt ticăloși sau imbecili?
Sau patronii lor au fost chemați la DNA pe șest și șantajați cu arestarea preventivă?
Pentru că trebuie să fii ticălos sau imbecil ca să încerci a prezenta o realitate cu fundu-n sus.
Zic asta pentru că eu, spre deosebire de fătucele și guguștiucii din presă am citit Legea.

Nici vorbă de încercare de a cenzura Internetul astfel încît despre PSD-iști să nu se mai scrie că sunt bandiți.
Legea se referă la contracararea urii pe Internet față de anumite grupuri sociale sau minorități prin aserțiuni gen Toți țiganii sunt hoți sau Toate basarabencele sunt curve. Legea lui Liviu Dragnea vizează și condamnarea unor aserțiuni gen X e evreu. Sau X e arab. Din acest punct de vedere, Legea e inutilă. Pe baza unei Legi existente, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării m-a amendat cu 14 milioane de lei vechi pe motiv c-am scris pe Internet despre Raed Arafat că e arab!

Pentru înțelegerea acestei Legi, dar mai ales pentru a desluși ce l-a apucat pe Liviu Dragnea cu toleranța, cu contracararea urii față de anumite grupuri sociale, se impune o scurtă privire asupra unor preocupări pe plan european și american.
Pe plan european, dar și – dacă nu mai ales, pe plan american se pune tot mai mult problema a ce se scrie pe Internet despre grupuri sociale și despre minorități. Această preocupare s-a accentuat în ultimul timp după atentatele de la Paris, cînd Internetul a fost invadat de texte jignitoare despre musulmani.

Preocuparea pentru toleranță, asumată de Stînga europeană, dar și de alte partide, se manifestă cu deosebire în ceea ce s-ar numi discriminare pozitivă. Puține sunt filmele franțuzești polițiste în care să nu apară homosexuali, lesbiene și arabi. Pare a fi un fel de cotă obligatorie pentru producătorii de filme din America și prezența unui chinez sau a unui latino-american într-un serial polițist, așa cum pe vremuri se impusese norma afro-americanilor.
Cea mai mare îngrijorare o stîrnește antisemitismul, greu de contracarat pe Internet, spre deosebire de cel din presa scrisă și de pe televiziuni.
Din acest punct de vedere, presiunea pentru o Lege a toleranței, menită a cenzura opiniile antisemite pe Internet vine din partea tuturor organizațiilor mondiale ale evreilor.

Cîteva site-uri au pus inițiativa lui Liviu Dragnea pe seama unei negustorii în urma căruia a fost primit bine în Israel.
Posibil să fie și așa.
După decembrie 1989, România a avut pe plan extern doi licurici:
Unul zis de Traian Băsescu Marele Licurici: America.
Unul căruia eu i-aș zice Micul Licurici: Israelul.

Puțini sunt politicieni români postdecembriști care să nu fi făcut vizite în America și în Israel.
Puțini sunt politicienii români postdecembriști care să nu fi făcut totul pentru a intra în grațiile Organizațiilor evreiești mondiale: de la Ion Iliescu pînă la Crin Antonescu. Ultimul e autorul Legii care cenzurează textele despre Mișcarea Legionară.

Liviu Dragnea a ajuns președinte al PSD.
Spre deosebire de Victor Ponta, îi lipsea o anume recunoaștere internațională.
Avea nevoie ca de aer de o vizită de succes în Israel.
Și a avut-o.
În Israel a fost primit de premierul Benjamin Netanyahu, a fost decorat cu Crucea Ierusalimului.

Nu știu dacă pentru asta a primit în plic Legea defăimării.
Sigur e că Liviu Dragnea s-a angajat în bătălia pentru această Lege crezînd că va face pe plac lobby-ului evreiesc mondial și, de ce nu? că va răspunde și unor preocupări ale Stîngii europene.
Din nenorocire, Liviu Dragnea și-a asumat o inițiativă în conflict categoric cu imaginea sa publică.
Pe plan european astfel de preocupări sunt cu deosebire ale grupurilor de Stînga din Universități, altfel spus ale unor cercuri intelectuale, gen GDS.

Nu spun că Liviu Dragnea e un analfabet.
Spun că între personalitatea sa și Legea discriminării e o prăpastie ca de la cer la pămînt.
Legea ar fi picat bine dacă ar fi fost susținută de cei de la GDS.
E genul de preocupare tipică GDS și ONG-urilor finanțate de Soros.
Sau măcar de Vasile Dâncu, din partea PSD.
Liviu Dragnea și-a asumat o inițiativă de care nici el nu e convins și, mai ales, nici el n-o cunoaște prea bine.
Cea mai bună dovadă:
Convocat să se explice, Liviu Dragnea a apelat la niște clișee.

Nu atît din cauza asta n-am scris împotriva inițiativei lui Liviu Dragnea.
Mai întîi pentru că toată campania împotriva legii îl prezenta pe Liviu Dragnea într-o postură falsă.
Cea de om atît de preocupat ca despre PSD să nu se scrie de rău pe Internet încît să riște înjurături cu vagonul.
Păi, stimați confrați, pe Liviu Dragnea îl doare în cot de ce se scrie și-n New York Times despre PSD, d-apoi pe internetul românesc!
Cum să credem că Liviu Dragnea s-a angajat să promoveze o Lege despre care știa că-i va aduce o întreagă campanie de presă doar pentru ca să nu se mai scrie pe Internet – PSD e un partid de bandiți?
Dacă Liviu Dragnea ar fi atît de preocupat de soarta colegilor săi de partid i-ar apăra cînd sunt înhățați de Binomul SRI-DNA pe motiv de corupție!

Un alt motiv pentru care n-am scris a fost sentimentul că asist la o manipulare grosolană, amintind de cea de după Tragedia de la Colectiv.
Nu în ultimul rînd, n-am scris, deoarece Liviu Dragnea n-a avut interesul să treacă Legea, ci interesul să arate celor care i-au dat Legea în plic că el s-a zbătut s-o promoveze, dar că iată a luat pumni în cap pentru asta.
În ochii celor care i-au dat Legea în plic întreaga campanie de presă trece în favoarea lui Liviu Dragnea.

Bietul Liviu Dragnea!
Cît a avut de suferit în încercarea de a concretiza rugămintea noastră!
În aceste condiții, orice jurnalist care s-a năpustit asupra lui Liviu Dragnea i-a făcut jocurile.
Mă vedeți pe mine făcînd jocurile lui Liviu Dragnea?!

N.B. Cel scrise mai sus nu înseamnă că sunt de acord cu cenzurarea Internetului chiar și în materie de scrieri despre grupuri sociale sau despre minorități.
Dar asta e o altă poveste, fără nici o legătură cu campania că Liviu Dragnea vrea să cenzureze scrierile despre PSD.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

29 comentarii pentru articolul „Gîndul de vineri, 12 februarie 2016”