Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
Gîndul de vineri, 14 aprilie 2017
Alegerile judeţene din PNL: etape ale convoiului mortuar către înmormîntarea politică numită Convenţia naţională din 17 iunie 2017
Am scris în ediţia de ieri despre victoria zdrobitoare a lui Cristian Buşoi asupra lui însuşi (a fost concurat la şefia PNL Bucureşti doar de el însuşi).
Graţie preocupării mele deosebite pentru viaţa şi activitatea lui Cristian Buşoi, am aflat ceva care-mi scăpase, deşi prin natura meseriei de dătător cu părerea despre scena noastră politică, ar fi trebuit să nu-mi scape:
În această perioadă, în toate organizaţiile judeţene ale PNL se desfăşoară reuniunile de bilanţ şi alegeri, în perspectiva Congresului din iunie 2017.
Au avut loc astfel de reuniuni nu numai la Bucureşti, dar şi la Sibiu, Craiova, Constanţa, Braşov, Deva, Botoşani.
Vor avea în curînd conferinţe de alegeri şi la Iaşi, Cluj.
De pe vremea comunismului, mi-a intrat în cap un titlu întîlnit în presa vremii, la patru ani o dată:
Un moment crucial în viața partidului și a țării. Alegerile în organizaţiile judeţene de partid.
Chiar dacă avînd în frunte pe Raluca Turcan, succesoarea lui Alina Gorghiu, şi nu pe Nicolae Ceauşescu, succesorul lui Gheorghe Gheorghiu Dej, PNL e un partid politic şi, prin asta, presupus a se supune legii potrivit căreia conferinţele de bilanţ şi alegeri ale organizaţiilor judeţene trebuie să fie un moment de seamă în viaţa partidului.
Puterea unui partid stă în organizaţiile din ţară: din judeţe, municipii şi comune.
Aici se confruntă partidul cu adevăratele realităţi; de aici vin cele mai interesant opinii privind politica generală a formaţiunii; de aici ajung la vîrf personalităţile în stare să impună o direcţie în acord cu viaţa.
Alegerile din organizaţiile judeţene sînt momentele în care se tranșează bătăliile din teritoriu pentru postul mult rîvnit de baron local.
Sînt însă – cel puțin teoretic – și momentele în care au loc dezbateri pătimașe despre Programul partidului, în care se conchid cauzele eșecurilor, în care se adună, pentru a da buzna în Congres, ca apa care a spart un baraj, miile de propuneri, de idei menite a întări partidul, a-i aduce victoria în alegeri.
2017 a fost programat încă de la congresul de fuziune dintre PNL și PDL drept anul în care vor avea loc alegeri pentru organizațiile deja unificate ale partidului și, firește, Congresul care, punînd capăt conducerii bicefale, va consfinți încheierea procesului de fuziune.
Nu mai puţin important e faptul că alegerile de anul acesta au loc după eșecul epocal din 11 decembrie 2017.
Fuziunea, rezultatele scrutinului sînt două dintre realităţile care, abordate în chip necesar în toate conferinţele de alegeri judeţene, ar fi trebuit să ducă la dezbateri incendiare, urmate de soluţii adoptate de delegaţi şi trimise la Bucureşti.
Celor două realităţi li se adaugă altele, deosebit de importante pentru politica PNL în anii care urmează şi, prin asta, realităţi asupra cărora Congresul nu se poate pronunţa în afara punctelor de vedere venite din teritoriu:
Poziţia faţă de folosirea luptei împotriva corupţiei pentru răfuieli politico-mafiote.
Poziţia faţă de tutelarea dezastruoasă a PNL de către Neghiobul iresponsabil de la Cotroceni.
Poziţia faţă de unificarea Opoziţiei în confruntarea cu majoritatea zdrobitoare PSD-ALDE.
Poziţia faţă de celelalte partide de Dreapta: USR, PMP.
Toate acestea sînt suficiente temeiuri să credem că alegerile cruciale din PNL ar trebui să fie unul dintre principalele evenimente ale vieţii noastre politico-mediatice.
M-am dus imediat la site-ul PNL, site-ul care ar fi trebuit să clocotească de știri despre alegerile județene.
De pe 8 aprilie 2017 pînă joi, 13 aprilie 2017, pe site-ul PNL au fost postate 17 articole.
Doar unul – un Comunicat sec – despre alegerile de la București, se referă la cel mai important moment din viața PNL.
Din cele 17 articole, 8 descriu fapte şi vorbe din viaţa şi activitatea Ralucăi Turcan (cu poze, în care distinsă apare în veșminte diferite) și 4 reproduc sigla partidului.
Restul sînt dedicate dedicate lui Cătălin Predoiu.
De pe site n-am putut afla nimic despre alegerile din PNL.
Nici din presa zisă centrală n-am aflat mare lucru.
Nici n-avea de ce să se intereseze de alegerile județene presa centrală.
Acestea s-au desfășurat într-o lehamite exemplară.
Alegerile sînt peste tot în lume momente de maxim interes prin presupusa confruntare dintre oameni.
PNL a reușit rara performanță de a face absolut neinteresante pînă și alegerile.
Explicabil.
Ca să stîrnești un minim interes trebuie să fii minim viu.
Nu e cazul PNL!
Alegerile de la nivelul organizațiilor județene sînt tot atîtea etape din drumul PNL către congres.
După cum s-au desfășurat însă, ele sînt etapele unui convoi mortuar către înmormîntarea politică numită Convenţia naţională din 17 iunie 2017.
Comentarii
40 comentarii pentru articolul „Gîndul de vineri, 14 aprilie 2017”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Ați remarcat cât vă ajută declarațiile despre „interesul partidului”, făcute de Ion Iliescu în cele mai recente intervenții publice ?
-L-aţi văzut cumva pe Ghiţă, cel cu ochii pe graniţă?
– Cherchez la femme! 😀
– Ce-i mână pe cei cu greţuri, când citesc titlul serialului lui Dan Andronic – „Noi suntem statul!” – să apere statul cu disperare necondiţionată şi să se agite epileptic”?
– Unii – mai săraci cu duhul – se cred rude cu statul. 🙂
#umblăcaorbeţii
Ați observat că „serios(!?)” mai v-a făcut un comentariu ? Deci se poate zice că aveți cel puțin un cititor fidel ? (Text dup corectură ?)
Ați observat că „serios(!?) mai v-a mai fcut un comentariu ? Deci se poate zice că aveți cel puțin un cititor fidel ?
– E mare pomana soldei pentru executanţii de presă racolată de SRI?
– Unii scriu că da, alţii scriu că nu.
– Între România şi Serbia există acord de extrădare?
– Unii scriu că da, alţii scriu că nu.
– Ghiţă se afla în Serbia, atunci când a scris Tapalaga după sursă?
– Unii scriu că da, alţii scriu că nu.
– Va fi adus Ghiţă în ţară în cele 40 de zile, anunţate de o purtătoare de cuvânt din misterul de Interne?
– Unii scriu că da, alţii scriu că nu.
Paşaportul sloven fals i-a parvenit lui Ghiţă cu data de eliberare înainte de a fi scrisă sau înainte de era noastră?
– Unii nu scriu nu, alţii nu scriu nici da. 🙂
–
Paşaportul sloven fals, al lui Ghiţă, a expirat la un termen premeditat sau involuntar?
– Unii nu spun nu, alţii nu scriu nici da.
–
Urmărirea penală şi eventual procesul penal împotriva lui Ghiţă – în Serbia – pentru deţinerea paşaportului fals îi convin lui Ghiţă şi a urmărit să-l urmărească sau s-a trezit expirat – prin surprindere- ca prostu-n Serbia?
– Unii nu spun nu, alţii nu scriu nici da.
Cum comentați că de fapt „serios” folosește de fapt nickname-ul „serios (!?)” ?
Divizia de presă a SRI a reînceput – cu sorcova veseliei – campania electorală de resuscitare a SRI, respiraţie gură la cur.
Noul prim adjunct al directorului SRI, Răzvan Ionescu, este ridicat în slăvi până deasupra tavanului de la K2:
– Mulţumim că existaţi! Pup-pup!
Dacă n-ar fi existat prea mărirea sa Ionescu, nimic nu s-ar mai povesti despre prinderea lui Ghiţă.
A participat şi SIE, dar – după datina străbună a diviziei – locul doi nu se premiează, chiar dacă au participat la pândă cot la cot.
Ca să vezi mai exact lipsa de originalitate a pupătorilor de dosuri cu cizme şi stele!
–
„Prinderea lui Ghiță nu ar fi fost posibilă fără sprijinul Serviciului Român de Informații și al Serviciului de Informații Externe, un rol important revenind noului prim adjunct al directorului SRI, Răzvan Ionescu.”
Scrisul transparent pe ciubote roşii #pupăcaproştii.
Ați observat că aveți pe cineva „serios” care ține să facă multe comentarii la articolele dumneavoastră ?
N-ai de ce să te simţi ruşinat, pentru că n-ai nimic de comentat la articolele dumnealui.
Fiecare după posibilităţi.
Unde nu-i, nici Dumenezeu nu-ţi cere.
De ce Oprea l-a invitat pe Dan Andronic după ora 21, în noaptea drogaţilor din 2009, şi nu i-a spus dinainte că la el sărbătoreşte onomastica Neculai Onţanu?
– Ca să ascundă masa înainte să ajungă Andronic.
–
De ce Onţanu s-a sărbătorit de Sfântu Neculai acasă la Oprea, fără să-şi invite propria nevastă unică?
– Păi ce, era loc pentru tot Bucureştiul? Onţanu nu l-a invitat nici pe Dan Andronic. 😀
–
De ce Onţanu nu se laudă c-ar fi consumat de ziua lui, acasă la Oprea, droguri de mare risc?
– Păi, n-ai vorbit cu el. Exprimă-te după ce-i vezi faţa! 🙂
Cum se feresc de pubilc demnitarii din serialul „Noi suntem statul!”?
– Îşi ascund faţa. 😀
Unde încearcă să se ascundă demnitarii din serialul „Noi suntem statul!”?
– În spatele lui Ghiţă. 😀
–
Cum se va lăuda Koveşi cu viaţa de după prinderea lui Ghiţă?
– Sunt în vie, deci exist. 🙂
Cum se laudă un jurnalist ca Radu Moraru?
– Aşa nu! 🙂
–
Cum face Radu Moraru jurnalism ca francezii?
– Silvuple, musiu!
–
Cum arată jurnalistul de 10 lei intrarea?
– Aşa da! 😀
Mesajul lui Ghiţă pentru naşul tv, Radu Moraru:
– Sunt viu, deci exist, nu aşa jurnalist. 😀
– Ce a fost şi ce a ajuns Kovesi?
– Ce a fost, a fost; acum abia aşteaptă să tacă; 😀 are ocazia să-şi salveze prestigiul.
– Cum s-ar traduce asta, mai pe româneşte?
– Cine sapă groapa altuia, să nu uite să ascundă hârleţul şi lopata! 😀
– Ce a fost şi ce a ajuns Black Cube?
– Ce a fost, a fost; acum abia aşteptă să tacă; 😀 are ocazia să-şi salveze prestigiul.
– Cum s-ar traduce asta, mai pe româneşte?
– Unde dai şi unde crapă! 😀
– Cu ce îl afectează pe Ghiţă prinderea lui în Serbia?
– A pierdut ocazia să tacă. 😀
–
– Cine să-i ducă lui Ghiţă în Serbia cât mai multe dovezi ale acţiunilor politice din dosarele lui la DNA?
– Procedura extrădării cere astfel de dovezi, tot înainte, până la proba contrarie. Cine poate îi duce de toate, cine nu poate… înseamnă că a fost împiedicat de DNA şi asta devine o dovadă în plus. 🙂
Koveşi la prima înfăţişare:
– Oglindă, oglinjoară, cât durează să probeze Ghiţă în Serbia că noi suntem DNA şi demonstrăm cum respirăm că activăm dosare politice?
– Dacă nu te bucurai degeaba , aveai parte de un Paşti fericit! 😆
– Care-i cea mai deschisă cale de evadare a unui extrădabil?
– Banul.
– Cum aşa?
– Dai cu banul: dacă ai cap, plăteşti în euro; cu pajura alegi un motiv de împiedicare a extrădării: infracţiunea comisă în ţara lui, de omul căutat ca să nu fie extrădat, să fie de natură politică sau de presă.
– Cine l-a căutat pe Ghiţă la România TV şi din ce motiv? Un motiv de dispariţie sau unul de presă?
– DNA. Din motive politice. 😀
– Cum şi cine poate să demonstreze caracterul politic al acţiunilor DNA împotriva lui Ghiţă?
– Noi suntem DNA şi putem demonstra orice. 😀
– Cine află în sfârşit ce preţ are Ghiţă?
– Sârbii. 😀
Vinerea grea.
„Ministrul de Interne a explicat cum va fi extrădat Sebastian Ghiță din Serbia”
–
http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/cum-va-fi-extradat-sebastian-ghita-din-serbia-706646
Ministrul de Interne a explicat excepţional de bine şi când va fi extrădat Ghiţă: 🙂
–
„depinde foarte mult și de ce se întâmplă în Serbia”
Kovesi, bucuroasă de prinderea lui Ghiţă:
– Oglindă, oglinjoară, cine negociază cea mai frumoasă ne-extrădare în ţară, a lui Ghiţă?
Din cer aude o voce:
– Mossad-ul sau prietenii.
– Ai cui prieteni?
– Ai tăi. 😀
La terapie în Cercul drogaţilor:
– Noi suntem gemenii Tanda şi Manda. Suntem foarte apropiaţi: ne drogăm unul pe altul.
– Noi suntem statul!
La terapie de dezintoxicare psihologică în grup organizat într-un cerc – Cercul drogaţilor – unul prinde curaj şi vorbeşte:
– Eu sunt Ionel şi mă droghează prietenii; nu stiu cum, nici cu ce, ştiu numai când: atunci când îi invit la mine acasă. Asta-i porţia mea zilnică de tortura psihică, la alegere: „Să-i invit azi sau să-i invit mâine?”
– Eu, Gabi Oprea, sunt ca Ionel, dar patriotismul meu îmi ordonă: „Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi!”
La terapie de zintoxicare intensivă în grup organizat într-un cerc – Cercul drogaţilor – unul prinde curaj şi vorblte:
– Eu sunt Gigel şi mă droghez de trei ani; am venit aici să mă tratez, poate aşa apuc şi al patrulea an.
– Eu sunt interesul naţional şi nu ştiu de când.
Un şef SRI, cu câţiva ani înainte să ajungă ambasadorul drogheriei româneşti în SUA, sună la Radio Erevan:
– Alo, este adevărat că cocaină pentru VIP-uri ucide?
– Da, dar la alegeri de doze prezidenţiale şi numai după închiderea urnelor.
Cum deosebeşti, dintre doi şefi ai SRI, care-i traficantul şi care-i consumatorul?
– După cât de des şi amplu îşi plimbă capul. 🙂
Prin toamna anului 2014, înainte de alegerile prezidenţile, DNA a organizează o razie cu mascaţi într-un cartier de lux, ca Primăverii. Şeful misiunii o sună pe Kovesi:
– Şefa, la percheziţia domiciliară am dat peste un grup de drogaţi; sub un pat dormea un tip şi i-am găsit în buzunare peste 100 grame de cocaină. Sigur e consumator şi traficant. Ce facem cu el?
– Nu pot să sun aşa dimineaţă, să întreb al cui furnizor ar putea să fie. Mai bine lasă-l unde l-ai găsit! Să nu riscăm să-i enervăm pe şefii noştri de la SRI.
– Ştiţi de ce Koveşi umblă numai noaptea după băutură?
– Îi place numai gratis: Mocaină pentru VIP-uri. 😀
Politica sănătoasă într-un om sănătos! 😀
–
Marian Vanghelie:
„L-ați căutat pe ministrul Oprea un pic, să-l vedeți la față? Vă rog căutați-l! Este foarte important. Să vă zic un singur lucru. Ei care erau statul, în ghilimele, astăzi unul dintre reprezentanții statului, adică domnul Gabriel Oprea, zice că domnul Maior l-a drogat. Căutați-l să nu îmi zică mie, e bine să vă zică dumneavoastră”
–
Nu l-am văzut la faţă pe Oprea, dar l-am auzit la cap şi pare la fel de sănătos, adică la fel cum arată din descrierea lui Vanghelie. :smi
şbdDAR le: Dacă va fi sănătos, va veni marţi la „Sinteza zilei”,
Ambasadorul sănătos al României în SUA, drogherul George Maior, când a citit vorbele lui Vanghelie, a sunat în dreapta şi-n stănga, să stingă cât de cât efectul drogului peste ani. Nu-şi închipuie nimeni că Maior a dormit liniştit cu asemenea veşti din ţară.
Eu nu cred că Vanghelie a inventat ceva în povestea lui Oprea şi nici nu pare afectat de vreo substanţă toxică.
Mai degrabă mă gândesc că Maior a greşit doza. 😀 S-a încurcat prin buzunare şi i-a dat lui Oprea doza pregătită pentru altul de măprimea unui Buşoi.
Un Oprea = doi Buşoi, trebuia doză dublă.
Rezultă că la Oprea acasă a fost şi unul de mărimea asta minion; dacă vrem să aflăm cine-i, trebuie să consultăm lista penalilor trataţi de DNA.
Am aflat de ce a fost invitată la Oprea doamna „Noi suntem mitomanii DNA-ului”: ca să-şi cunoască viitoarele victime penale.
Doamna care merge la drogherie numai oficial, în interes de serviciu sănătos, minte de n-are timp să respire.
–
Ştii povestea cu drogul de sare?
Sare-n nas. 🙂
Nu-i nimic anormal cu onomastica lui Onţanu la Oprea. La fel a sărbătorit tot acasă la Oprea – de Florii -ziua lui Florian Coldea. Oprea experimenta acasă la el deschiderea unei camere pentru nunţi şi petreceri. Avea de gând să câştige un ban cinstit. 😀
A vorbit Gabriel Oprea, dar n-a spus nimic. (Antena3)
Va vorbi Gabriel Oprea, dar nu va spune nimic.
–
Nu a lipsit Vasile Dâncu în acea seară. Cică au sărbătorit la Oprea onomastica lui Onţanu Neculai.
Probabil Vanghelie va scoate din propoziţie drogul lui Maior pentru Oprea.
Ce înseamnă Vinerea Mare?
E ziua în care canibalii din DNA îşi cheamă victimele să le snopească în bătaie de joc şi să le pregătească la foc mic dosarul preferat.
–
Koveşi şi-a pierdut răbdarea, e fierbinte într-o criză de amnezie cronică şi vrea să-i facă lui Gabriel Oprea o primire călduroasă la DNA, cu rugămintea să-i împrospăteze memoria pentru noaptea de 6 spre 7 decembrie 2009.
N-o mai ajută ţinerea de minte să realizeze dacă a fost la Oprea acasă în acea zi fatidică, ce-a căutat acolo, cât a stat şi dacă este adevărată ştirea, citită de ea azi în presă, că George Maior s-a apucat să-i servească pe toţi cei prezenţi cu droguri de mare risc.
Cel mai mare risc ar fi să găsească în sfârşit explicaţia comportamentului ei deplorabil de 7 ani încoace.
Poate i-ar prinde bine, măcar acum – în ultimul ceas din Vinerea Mare – să se interneze într-o clinică de dezalcoolizare.
Să-i urăm doamnei Kovesi, cu respectul cuvenit şi pioşenie cât cuprinde: curaj şi însănătoşire grabnică!
Să reveniţi cât mai curând posibil în rândul oamenilor normali!
– să se interneze într-o clinică de dezintoxicare. 😀
Nu prea avem ce să mai comentăm despre un partid inert. Să-i fie prăfuirea uşoară!