Gîndul de vineri, 16 noiembrie 2017

Marii scriitori despre capriciile vremii. Azi: Tudor Arghezi

Într-un eseu mai vechi, Deraieri de tip Marquez, izvorît din lectura Corespondenţei lui Caragiale, observam că în acest Jurnal intim original, care sînt epistolele trimise de la Berlin celor din ţară, notatul despre starea vremii domină zdrobitor.
Cu acest prilej reaminteam că Meteorologia e o preocupare şi pentru alţi autori de Jurnale celebre:

„Concentrarea pe meteorologie poate fi întîlnită şi la Regina Maria, în Însemnările sale. Majestatea Sa dă atenţie vremii sub semnul preocupărilor gospodăreşti. Avînd parte de un soţ pierde-vară (Regele Ferdinand pe care-l priveşte cu o duioşie atent dispreţuitoare), Reginei îi cad în grijă şi grădina de la Palatul Cotroceni, şi peluza de la Sinaia şi Castelul Bran. Şi, dacă ar fi s-o credem pe cuvînt, ţara. Minuţioasa relatare a vremii aparţine astfel unui gospodar, dar şi unui autor care se ambiţionează să scrie zilnic, deşi prea multe lucruri n-are ce consemna uneori.
La Constantin Argetoianu, un alt cronicar al Timpului probabil, dăm mai ales peste uimiri la ieşirile vremii din ţîţîni: vară în ianuarie, furtuni cu trimiteri la cicloane, îngheţuri timpurii.”

S-ar putea alcătui, aşadar, o carte, dacă nu chiar o lucrare de doctorat, postura marilor scriitori de cronicare ai Timpului probabil.
Unii se mulţumesc să consemneze în Jurnalele sau în publicistica lor, starea vremii, excelînd în uimiri faţă de cele descrise.
Alţii se concentrează pe capriciile vremii.
Caragiale, „meteosensibil”, cum îi ziceam în eseu, urmăreşte vremea cu oroarea sa tipică față de „vremea urîtă, producătoare de guturai”.

Un atent prin scris la Starea vremii descopăr şi în Tudor Arghezi.
Pe lîngă consemnarea mai mult sau mai puţin poetică a trecerii de la un anotimp la altul, Tudor Arghezi acordă o atenţie deosebită raportului dintre Buletinul meteorologic şi corespondenţa acestuia în realitatea vremii de afară.
Spre deosebire de alţi autori, Tudor Arghezi tresare uimit nu la capriciile vremii, ci la datul cu tifla de vremea stabilită de Dumnezeu vremii stabilite de oameni mai mult sau mai puţin ştiinţific.

Cu titlul Săptămîna, Tudor Arghezi iscăleşte în Săptămîna CFR, din 18 decembrie 1932, o tabletă despre valul de căldură abătut peste Bucureşti în plin decembrie 1932:

„La mijlocul lui decembrie, cetăţeanul în pardesiu îşi aminteşte fără ironie zicala «Astă-vară, la Crăciun mîncam mere dintr-un prun şi gutui dintr-un alun». Vecinii noştri bulgarii au gustat dintr-a doua recoltă de căpşuni, la Caliacra noastră înfloresc, mi se pare, migdalii, iar ceilalţi vecini, de dincolo de Seghedin, au telefonat că la ei se culeg micşunelele de cîmp, ca în luna mai. Bucureştii, graţie lucrărilor edilitare din ultimul timp şi mai cu seamă, sigur, din pricina peluzei în pantă a Mitropoliei, unde rezidează, în seră parlamentară, floarea politică a naţiunii, s-au strămutat mental pe Coasta de Azur. Acolo bate acum Crivăţul şi îngheaţă apele.

Sfîntul Niculaie, căruia îi sta atît de bine pe zăpadă, ca şi prietenului Dumitru, cel cu boarfele în camion, ne-a obişnuit de astă dată cu impresia că-i stă şi mai bine pe soare şi pare să ne făgăduiască un Moş Crăciun în tricou.”

N-am habar de cum arătau Prezicerile Meteorologice pentru iarna lui 1932.
Probabil vor fi garantat geruri şi zăpezi năprasnice, o dată ce publicistul Arghezi se grăbește să ia peste picior Buletinul Meteorologic:

„Dacă plouă, meteorologia ne informează că a plouat şi dacă e senin, că a fost senin.
Cea mai bună prezicere rămîne tot aceea care înregistrează evenimentele după ce au trecut, prestigiul ghicitului în văzduh nesuferind nici o ştirbire şi savanţii fiind recunoscuţi savanţi, fără obligaţia de a fi folosit cîmpului, vegetaţiei şi călindarului. A plouat cinci milimetri, spunea buletinul, după ieşirea curcubeului – şi e adevărat. Publicul învaţă măcar să ştie lucruri, de dorul cărora nu s-a prea îmbolnăvit pe cînd le ignora şi să aprecieze timpul, nu cu umbrela şi cu galoşii, ca mai de mult, ci cu metrul, un instrument cu care s-a deprins de la lume. Cînd intervine cîntarul, preciziunea e ideală, aflînd cît a cîntărit un bumb de grindină cît oul de porumbiel.”

Se pare că deraierile Vremii sînt dese în anii cînd scrie la gazetă Tudor Arghezi.

Sau, poate, că abaterile de la normal nu erau atît de dese cum s-ar crede din consemnarea lor harnică, promptă, de către publicist.

Nu-i exclus ca scriitorul să fi avut sensibilităţi exacerbate la capriciile Naturii, pe vremea lui scutită de Apocalipsa schimbărilor climatice.

De aici graba de a le consuma într-o tabletă, cum ar fi cea intitulată ironic Moş April, tipărită în Adevărul literar şi artistic, 16 aprilie 1933:

„În prezenta coloană ne găsim decepţionaţi şi confuzi. Ne-am schiţat articolul nostru ieri, pe o zi cu soare, şi sîntem siliţi să-l dăm la tipar într-o zi de ploaie şi de frig, renunţînd la imaginile grădinăreşti şi intrînd cu paltonul şi cu gulerul ridicat în meteorologie. Vine Paştele sau ce vine? se întreabă redactorul literar. Cu o săptămînă înainte de sărbătoarea încondeierii şi la cîteva ceasuri de la Florii, fosta zi a mugurilor de salcie, îmblăniți în cojoace minuscule de crisalidă, focul arde în vatră şi mîţele, înşelate de moda nouă a meşterului April, peruchierul lumii animale, caută strîmtorile calde ale teracotei şi postesc.

Direcţia, redacţia, corectura şi colaborarea s-au instalat de Paşti cu pisicile lîngă sobă, în aşteptarea lui Moş Crăciun. Atît mai bine, dacă peste şapte zile se va întoarce primăvara din decembrie al anului trecut…”

Să fie luarea peste picior a Buletinului Meteo născută din incapacitatea de a prevedea asemenea deraieri?
Nu cred.
Ironizarea Buletinului Meteo îşi are cauza în absenţa concordanţei dintre ce spune Documentul şi ce e a doua zi în Bucureşti:

„E niţeluş plicticos să citeşti dimineaţa buletinul documentat al specialistului, şi cu speranţa că se ţine de cuvînt şi că aerul va refuza să scoată trei ediţii speciale în timp de şase ore, să ieşi în soare fără şoşoni şi căciulă. Volubil şi sprinten ca o luntre latină purtată de o perdea în care se joacă vîntul, cititorul ia pardesiul şi porneşte-n larg. Cu optimismul unui riveran din Chios care se repede cu barca pînă la Lesbos, ca să cumpere o sticlă de mastică, un bidon de undelement pentru maioneză şi şase portocale la copii şi ca să se întoarcă pînă la orele mesei, concetăţeanul nostru pleacă în tramvai la prăvălie, ajunge pe ploaie şi gustînd măslinele, termometrul, cu o eleganţă regresivă imorală, trece de la cincisprezece grade peste zero la minus cinci, senin şi imperturbabil, ca şi cum nu i s-ar fi întîmplat nimic. Termometrul, barometrul, pluviometrul, săgeata vîntului şi meteorologia mint ca nişte şefi de cabinet.
Ca nişte şefi de cabinet, evident, din guvernările trecute.” (T. Arghezi, Astă-vară la Crăciun, Dimineaţa, 29 martie 1933)

Pentru Tudor Arghezi dezastrul prezicerilor meteorologice e dezastrul unei ştiinţe – Metereologia şi dezastrul ştiinţei în general:

„Se confundă buletinul cu natura, pretinzîndu-se ca buletinul să spuie cu o zi înainte ce-are să se întîmple, ploaie, secetă sau zăpadă, peste douăzeci şi patru de ore. Buletinul nu şi-a propus niciodată să rezolve asemenea chestiuni de mică gospodărie: prevederile lui merg cu şase luni înainte, cu un an întreg şi cu mai mulţi. Îmi place cometa, dar îmi displace umezeala.

Căci buletinul e ştiinţă, nu bucătărie, cum ar vrea publicul să fie: ştiinţă pură, ştiinţă înaltă. Ea s-a separat de contingenţele mărunte ale călindarului, ca şi medicina. Medicina nu e bolnavul. Pentru ştiinţă există boli, nu bolnavi, – există ploaie, vînt, îngheţ, nu oameni care tremură de frig, nu recolte răscolite şi inundate.” (T. Arghezi, „Buletinul meteorologic” în Adevărul literar şi artistic, 20 martie 1932)

Mă număr printre condeierii care n-au criticat şi nu vor critica niciodată Buletinul meteorologic.
Şi asta deoarece nu urmăresc rubricile Meteo, nici la televiziuni, nici la Radio, nici în ziare.
Şi nu le urmăresc, deoarece mă interesează puţin sau deloc cum va fi vremea a doua zi sau peste două zile.

Tudor Arghezi denunţă Buletinul Meteorologic ca responsabil de nenorocirile care I se întîmplă celui care-şi orînduieşte viaţa după profetul Timpului probabil:

„Din pricină că a dat trei lei pe gazetă şi a crezut, naiv, în ultimile pronosticuri pentru văzduh, candoarea cititorului se lichidează cu dezastru: optzeci de lei un automobil închis, trei sute cincizeci de lei o păreche de pantofi compromişi, două sute cincizeci de lei pălăria cenuşie deschisă, arborată în onoarea zeului distribuitor de lumină şi căldură, de la o singură instalaţie. Aspirină, două pachete, un tub piramidon, una cutie pastile preventive, dacă se ia la timp; momentul oportun neprecizat de ceasornic. Unde mai pui naivitatea mai costisitoare a sexului presupus frumos, care ieşind la soare în costume de libelulă, croite din mătase fizico-chimică, aduce acasă înapoi vopseaua de păr amestecată în cămaşă cu untul de cacao al guriţii şi cu finul pastel al obrazului, tratat ca un peizaj?” (T. Arghezi, Astă-vară la Crăciun, Dimineaţa, 29 martie 1933)

Descrierea dezastrului provocat de luarea în serios a Buletinului meteorologic mărturiseşte atît har literar, cît şi trăire pe cont propriu a capriciilor naturii.
Asta înseamnă că, deşi ironic cu Buletinul Meteorologic, Tudor Arghezi se număra printre cei care-l urmăreau cu deosebită hărnicie, orînduindu-şi viaţa după prevestirile Meteo.
Aşa ceva face doar cineva care ia în serios Buletinul Meteorologic.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

11 comentarii pentru articolul „Gîndul de vineri, 16 noiembrie 2017”

  • Petre Ionescu se excrementează liber in public apucat de bâțielile beției de putere, insul fiind noul Tartor de blog, detronându-l pe academician. Spectacolul este garantat, omu le are și cu baletul.
    O corecție fac după ce am citit cam 3 cuvinte din critica sa fecaloidă dar anticomunistă. Specimenu n-a căzut in cap de pe bloc cum am zis și retractez, a căzut in cap in Dunăre când a vrut să treacă pe lângă pod. N-am ințeles dacă a prins și pește, dar se subânțelege că da, așa s-ar fi imbogățit la nivel de trai pe vătrai. Traiul bun cere condimente pe care și le oferă scuipând și injurând tot ce-i pică la mână, pe cine i se pune pata.

  • Super.Primele festivități(3) în subsol, super faine. În cinstea zilei . La mulți ani mulțumiți Maestre !

  • Petrică Ionescu e noul vânător de comuniști de pe blog. S-a trezit el cu 25 de ani mai târziu, după o cădere zdravănă in cap, dar dă tare cu barda in comuniști, s-o recunoaștem. Ii scuipă, ii injură, ii tăvălește bine prin rahatul vorbelor sale, se vede talentul nativ. Nu cred că va rămâne picior de comunist….E drept, tipu o face anonim și de la distanță, dar tot un curajos și viteaz rămâne! . Bravo Petrică !!
    1. Cum ziceam, Nicolae Ceausescu a fost desemnat in mai multe Sondaje de opinie, ca cel mai valoros Conducător al RO. Eu n-am fost consultat la niciunul din Sondaje. Dar sunt sigur că Sondajele au ales corect. Nu că N.Ceausescu ar fi fost grozav, dar omu chiar era pus in situația de a conduce, și politic și economic și social. Un Klaus Werner, de ex. NU face nimic, este complet inutil, dar nu-l condamn pt. asta, așa ii cere timpul prezent, e un serv, un inutil in Istorie.
    Epoca 1950….1989 va rămâne UNICĂ in Istorie. Atunci, rumânu a mâncat cât a produs, a fost pus să creeze TOT, să conducă TOT, și a făcut-o după cât l-a dus mintea. A fost SEF, nu ins second hand.
    A fost bine sau rău,nu asta e problema acum. Vorba e că rămâne singura epocă din Istorie in care rumânii s-au condus singuri, au fost și stăpâni și executanți. Oricum, tehnologic, RO era atunci inaintea Chinei sau Turciei. Azi RO este in urma multor state africane, iar China si Turcia au zburat cu 50 de ani inaintea RO. Bine că există hrană pe datorie, rumânu nu face azi foamea, din contră, de multe ori e gras, e chiar obez de prea multă ședere la TV si de la hormonii ingurgitați pe datorie.
    2. Regele Ferdy, ăla cu nevasta ușuratică ( o freca Ionel) supranumit mincinos de propaganda monarhistă ” intregitorul ” a fost un pămpălău. Omu n-are nici o treabă cu Reintregirea, care s-a realizat așa cum am scris eu aici. Bine, nici nevasta lui n-are treabă, deși curvele oportuniste de azi i-au pus numele și pe instituții culturale realizate după 1950. Culmea servilismului tembel.
    3. Regele Carol I , supranumit fraudulos ”Intemeietorul” de propagandă, n-are nici un merit in independența RO. Care s-a obținut datorită victoriei Rusiei in războiul ruso- turc de la 1877….1878, odată cu RO devenind independente si alte state est- europene, aflate sub Otomani până atunci . Ziceam bine că dacă Turcia invingea in acel război, RO nu devenea atunci independentă.

    • Diferenta este ca pe vremea luí NC romanul dormea dupa cum isi asternea el insusi, acum doarme dupa cum ii astern altii.

  • Ionescule și Petre, nu intru în polemică…cu tine. Nu are sens. Nu înțeleg de ce sunt ”cretin” fără să te uiți în ochii mei, să dai mâna cu mine, să discutăm inclusiv tovărășește. Nu cred că ești din ăia răi, secu-turnă. Nici nu știu ce ești. Mă uimești. Nu pari prost. Du-te la femei, fă ceva, scrisul e o chestie cu litere în loc de cifre. E complicat. Te mângâi pe frunte, părintește și definitiv. Ești simpatic. Să nu te simți prost din cauza emoțiunilor mele tehnice. Și încă ceva, de ce mă vezi ”la beci”, bre, pentru că scriu cu mănuși? Ai vise pușcăriabile? Profilaxează-te! Nu mai scuipa în jur precum o viperă năucită de frunzele iadului. Te rog frumos, ieși la pensie și din chestia asta de subsol cibernetic. Te-ai născut fără nume. Nu e nimic. Totul se reciclează. Cu toată politețea, îți admir golul din cuvinte. Spurcă și vei culege.

    • ba nostradamus, daca bulibasha petre Ionescu sar uita in ochii tai, tiar zice ca esti si ratat si cu nevoie de ochelari. Boule, acu ii dedici poeme? 😀

      • Nea Văcăroiule, scuzemua…

        • Ba hamsie uscata, nostradamuse, sa te scuze smoala incinsa. Nus popa sa dau molifte la toti securishtii tefeleului care intra fara permis pe blogu asta 😀 ai grija sa nu se mai rpt ca belesti belengheru, sa ne scuzi

          • Unde ai învățat să vorbești așa? Ești ateu pe deasupra. Te asigur că nu sunt securist, dar presupun că tu ești. Eu mă distrez cu tine, îți mângâi prostia. Nu am treabă nici cu dreapta nici stânga, cu nicio ideologie. Tu văd că ai sau nu știi ce e cu tine. Te simți bine, semnezi și tu aici, în strana unui ateu de-o viață. E vai de capul vostru. În plus, ești legat de calculator. Asta e situația, sclavule. Te crezi gladiator. Luptă în altă parte. Spre deosebire de tine, eu scriu aici când am chef. Până s-or sictiri cei de la direcțiile voastre mocirloase. Chiar nu vreau să te jignesc, dar pari turbat rău de tot. Te-a mușcat vreo literă? Pa și Pusi. Te voi cauta când am nevoie de tine, mostră de râs ad-hoc. Fără tine, subsolul lui Jack Scânteie ar fi mai plictisitor. Dacă ai nevoie de vreun doctor, de vreun medicament rar, te rog să mă anunți. Nu te-a mușact nicio literă, ai mușcat tu litere și iată cum vorbele tale au turbat. Pauză!

  • Abureli. Omul acesta e grafoman. Are Scânteia Tineretului în fund. Nu o spun cu răutate, trebuie lăsat să scrie ca la ospiciu. Lui Gorki, parcă, i se tipărea câte un exemplar de ziar ca să i se legumizeze caprițiile. Cristoiu are noroc cu internetul. O iluzie. Nu e de înțeles această încrâncenată scremere publicistică. Doar dacă scrie la ordin…

    • 😛
      Aaaaa, ce placere, cu labagiul shef Petre Ionescu, monarhistu lu Cioaba cu tot cu puradelu lui de la fereastra. Ionescule, cand o sa crapi, o sa te”nfiga curva de ma’ta in fereastra, sati ia pensia de handicapat ca ajutoru e prea mic. Toti fomishtii aia ai tai o sati manance coliva sio sa se mire ca. de ce ta tia placut tie cacatu pe gura cand bonboanele alea e asa dulci. Dupa aia o sa puna babele de,o petrecere in pijamale:grin: