Klaus Iohannis în fața unei urgențe de interes național: Convocarea partidelor la consultări pentru revenirea la scrutinul în două tururi

Joi  seara, la Unde Tv, Robert Turcescu m-a provocat să intru în dialog cu el, prin Skype, despre felul de a fi Preşedinte a lui Klaus Iohannis.
Părerile mele despre Klaus Iohannis se ştiu.
În emisiune, am remarcat, printre altele, impresia stranie pe care ne-o transmit discursurile lui Klaus Iohannis:
Că nu sînt făcute de el, ba mai mult, că nu sînt nici măcar, asumate.
Că sînt texte date de altcineva ca să le citească, şi el se străduie, cu o hărnicie de Cristian Buşoi în campanie pentru Primăria Bucureştiului, să le citească artistic, cu intonaţii de actor pe Scena Căminului Cultural.

Robert Turcescu observa neimplicarea lui Klaus Iohannis în chestiunile fierbinţi, dînd în clocot, ale Actualităţii sau implicarea cu întîrziere.
Ca exemplu de neimplicare am dat faptul că Preşedintele stă cu braţele încrucişate în faţa cele mai mari probleme a Actualităţii româneşti:
Necesitatea istorică, de interes naţional, ca alegerile pentru primari să se desfăşoare în două tururi.

Într-un Gînd anterior, am adus două argumente cruciale pentru revenirea la două tururi:
1) Ar fi singura posibilitate de a scoate din fruntea localităţilor personaje pe care numeroasele mandate de pînă acum le-au făcut identice cu corupţia şi scleroza.
2) Ar fi o şansă pentru partidele mici şi cele nou înfiinţate de a da năvală pe o scenă plitică încremenită de ani întregi în aceeaşi structură deja osificată.

Celor două argumente le mai adaug cîteva:
1) Primarul ales ar întruchipa voinţa unei mari părţi a electoratului şi mai ales voinţa mai multor electorate şi nu doar a unuia singur, şi acela redus.
2) Alegerea într-un singur tur reduce scrutinul local la un exerciţiu de rutină.

Dacă sînt două tururi, perioada dintre ele va fi una de maximă febrilitate electorală, lucru care va spori participarea cetăţenilor.
În actuale condiţii, alegerea în două tururi poate fi promovată doar prin Ordonanţă de Urgenţă.
Dificultatea, uriaşa dificultate în promovarea unei Ordonanţe de urgenţă, stă în faptul că măsura a fost cerută de unul dintre competitori – PNL – şi nu oricum, ci disperat că pierde localele.
Printre alte efecte dezastruoase ale propunerii lansate de PNL se număra şi acesta:
A dat o lovitură mortală posibilităţii de a se reveni la două tururi.

Tembelism pur şi simplu?
Disperare de guguştiuci?
Pe drept cuvînt, Dacian Cioloş a refuzat să dea o Ordonanţă de Urgenţă.
A justificat asta prin faptul că Guvernul e tehnocrat.
Şi dacă era politic Guvernul, Ordonanţa nu s-ar fi putut da.
Şi dintr-un simplu motiv:

Alegerea într-un singur tur a fost rezultatul unui acord politic între principalii competitori:
PNL şi PSD.
La un an de la acest Acord, unul dintre competitori, PNL se trezeşte şi denunţă Acordul cerînd lui Dacian Cioloş să scoată castanele din focul în care le-a vîrît chiar PNL.
Pe drept cuvînt, celălalt competitor – PSD – a devenit suspicios.
Şi totuşi Ordonanţa de urgenţă poate fi dată.

În ce condiţii?
În condiţiile încheierii unui nou Acord politic între partide.
Altfel spus, PNL, PSD, UNPR, UDMR, MP să fie de acord ca Guvernul să dea o Ordonanţă de Urgenţă.

Realizarea acestui Acord cade în sarcina exclusivă a lui Klaus Iohannis.
Acesta trebuie să convoace partidele politice la consultare la Cotroceni pentru a le convinge, în numele interesului naţional să încheie un Acord politic privind revenirea la două tururi.
Pe baza acestui Acord, Guvernul dă Ordonanţă de Urgenţă.
N-o va contesta nimeni la CCR, fireşte.

Şi dacă PSD nu e de acord?
E posibil şi aşa ceva.
Da, dar atunci PSD-ul va pierde, din punct de vedere electoral.
Dacă Preşedintele ar convoca Partidele la consultări, revenirea la două tururi ar parveni în prim-planul atenţiei publice.
S-ar putea ca PSD-ul să nu-şi permită să contrazică în aceste condiţii un curent popular.