În seara aceasta, de la 22.00 la 23.00, voi fi prezent la emisiunea Denisei Rifai de la Realitatea Tv

Gîndul de vineri, 26 octombrie 2018

Cu ce se ocupa un istoric român înainte de a veni rușii

Cînd intru în sala de lectură de la BAR închid telefonul. Risc să mă trezesc pe neașteptate cu un apel din partea unei televiziuni de știri: o fătucă mai că nu-mi ordonă să intru în direct imediat.
– Pe ce subiect? întreb eu, format la școala veche a presei, care m-a învățat că nu mă pot pronunța asupra unui subiect dacă nu știu despre ce-i vorba.
Fătuca, din glasul căreia înțeleg că e nou venită nu numai la postul respectiv, nu numai în presă, dar și în viață în general, îmi răspunde că postul are nu știu ce știre din surse (altfel spus, o născocire), și că trebuie zic ceva despre chestia asta.

Îndelunga mea colaborare cu televiziunile mă avertizează că în astfel de cazuri s-a ajuns la mine după regula cărții de telefon. Fătuca avea dispoziție să găsească neapărat pe cineva care să intervină telefonic, i s-a dat o listă cu telefoane, mai mult ca sigur, cei dinaintea mea fie au refuzat, fie n-au fost găsiți, astfel că, în cele din urmă, s-a ajuns la mine. Cum sînt de regulă amabil, prost de amabil, risc să mă întrerup din studiu și să sporovăiesc despre ceva abia atunci aflat că s-a petrecut.
Situației de a o răni pe fătucă îi prefer închiderea telefonului.

Așa se face că, deschizîndu-l în pauza de la 11, mă pomenesc de regulă cu telefonul unui confrate mai tînăr.
Cînd are de comunicat ceva despre bolboroseala fără fierbere care e la noi viața politică, mai tînărul confrate îmi reproșează:
Coaliția stă să se rupă, Uniunea Europeană spală cu noi pe jos, pe Tudorel Toader s-ar putea să-l remanieze, într-un cuvînt, prezentul fierbe, și dumneavoastră vă ocupați de Căderea Constantipolului. Mai bine v-ați ocupa de căderea Guvernului Dăncilă.

E un punct de vedere. Cel potrivit căruia a te preocupa de o chestie din trecut într-un prezent care-ți cere să-l iei în seamă, e un exemplu de plasare în afara vieții sau, cum ar fi zis proletcultiștii, de izolare în Turnul de fildeș.
Numai că eu aș putea aduce exemple după exemple de cercetători, de intelectuali, de scriitori, care punînd între paranteze larma prezentului, și-au văzut de treaba lor, care nu era alta decît cea a iscodirilor în domeniul lor de activitate, acesta fiind, uneori, o întîmplare petrecută cu sute, ba chiar și cu mii de ani în urmă.
Voi da un exemplu.

1 Februarie 1944. Dacă pui urechea la pămînt poți auzi bubuitul tunurilor și huruitul tancurilor apropiindu-se de granițele României. Armata Roșie înaintează spre Sud-Vest cu implacabilitatea unui tăvălug apocaliptic. Mai sînt sașe luni și România va intra pentru aproape o jumătate de secol sub stăpînire sovietică în numele internaționalismului comunist.
E greu de crezut că la București pot fi alte preocupări decît cele ținînd de viitorul neliniștitor, de soliditatea regimului Antonescu, de comploturile pentru răsturnarea Mareșalului și de întrebarea Ce se va întîmpla cu noi cînd vor veni rușii?

Dacă ar fi fost și atunci televiziunile de știri, românii ar fi stat zilnic sub teroarea Breaking newsurilor despre evenimentele de pe front. Dacă presa ar fi suferit încă de pe atunci de rîia click-uitului cu orice preț, pe toate site-urile s-ar fi rostogolit, de la unul la altul, într-un mers fatal, de ciumă neagră, titluri precum Iuliu Maniu sare la gîtul Mareșalului sau Lovitură fatală de la Berlin pentru regimul Mareșalului, acoperind, ca o pălărie prea mare pentru un cap prea mic, informația că un consilier al lui Hitler l-ar fi mustrat pe Ion Antonescu pe Facebook.

În acest context Dionisie M. Pippidi trimite la tipar cartea Autour de Tibère, scoasă sub egida Institutului de istorie universală N. Iorga. Volumul reunește în vederea tipăririi șapte studii semnate anterior de autorul cărții prin reviste, toate consacrate Împăratului roman Tiberiu, cel de-al doilea Împărat după Augustus, rămas celebru prin retragerea timp de 11 ani pe insula Capri, de unde a condus ditamai Imperiul Roman, și prin imaginea de monstru lăsată de cei trei istorici romani care l-au dușmănit: Tacitus, Suetoniu, Cassius Dio.

Titlurile capitolelor, reproducînd titlurile studiilor din revistă, sună după cum urmează:
Tacit și Tiberiu. O contribuție la studiul portretului în istoriografia latină, Notă asupra unei epigrafii grecești, metrică de la Capri, Tiberiu și Arruntus, În legătură cu un elogiu tiberian al lui Augustus: Dion Cassius și religia împăraților.

Esența volumului, apărut în vara lui 1944, cînd Bucureștii se năruiau sub bombardamentele aliate, constă în studiul Tacit și Tiberiu. Fusese publicat, în 1938, într-o revistă de specialitate Ephemeris Dacoromana, Annuario della Scuola Romena di Roma. Dată fiind circulația redusă a publicației, putem spune că abia acum, prin reluarea în volum, studiul era propus opiniei publice din România. Dovedind o acribie ieșită din comun, marcat de note de subsol mai mari uneori decît textul propriu-zis și de ample citate în latină, studiul are ambiția de a demonstra mijloacele perfide prin care Tacitus a falsificat adevărul despre Tiberiu. Printre acestea se numără și luarea în serios, ca fiind surse indubitabile, a zvonurilor, deși cum arată D.M. Pippidi, nu știm dacă acelea erau zvonurile din vremea lui Tiberiu, dacă socotim că Analele au fost scrise după o sută de ani de la domnia lui Tiberiu.

Astfel cartea lui D.M. Pippidi se înscrie în efortul depus de istorici, scriitori, oameni de cultură, chiar și politicieni, timp de secole, pentru a-l reabilita pe Tiberiu, rămas în posteritate printr-o imagine creată de un părtinitor de geniu care-și ascunde dușmăniile și simpatiile sub teza, citată de toți istoricii, Fără ură și părtinire.

Sîntem însă în februarie 1944.
Date fiind Vremurile, ne putem permite un surîs duios în colțul gurii la gestul lui D. M. Pippidi de a trimite la tipar o carte despre cum l-a pictat perfidul Tacitus pe Marele Tiberiu.
Tiberiu a domnit între 14 și 37. Cu aproape un mileniu și o jumătate de secol înainte. Tacitus a scris Analele între 112-116. Cu un mileniu și mai puțin de jumătate de secol înainte.
Lumea din jurul lui D.M. Pippidi se preocupa de venirea rușilor, de mersul Războiului, de regimul Antonescu, de dificultățile traiului zilnic, de viitorul neliniștitor.
D.M. Pippidi se preocupă de reabilitarea lui Tiberiu!

Istoricul de nici patruzeci de ani semnează un Cuvînt înainte la carte.
E o încercare de a răspunde nedumeririi:
De ce Tiberiu?

„Cine ne-ar putea spune rațiunile pentru care ne alegem eroii și elanul pe care-l punem în îmbrățișarea unei cauze pentru care ajungem să sacrificăm ani de muncă? Autorul acestei cărți mărturisește că nu știe nimic despre asta, dezvăluind în același timp interesul pasionant care i-a fost inspirat dintotdeauna de personalitatea omului căruia îi sînt consacrate aceste pagini.”

Interesul e atît de mare încît autorul plănuiește o veritabilă monografie:

„Concentrat la început pe problema literară a portretului tacitusian al lui Tiberiu, acest interes s-a extins apoi și la alte aspecte ale vieții prințului pentru a sfîrși în proiectul unei monografii care ar reuni bucățile de adevăr împrăștiate în imensa literatură suscitată de o sută de ani de succesorul lui August.”

Dîndu-și seama de Vremurile tulburi pe care le trăia, D.M. Pippidi simte nevoia să-și ia precauțile necesare:

„Această monografie n-a fost încă scrisă, ea nu va fi poate mult timp scrisă, dacă condițiile prezente vor continua să apese cu greutatea lor asupra spiritelor și inimilor. Astfel, așteptînd timpuri mai binevoitoare – care să ne aducă pacea și acea facilitate de comunicații fără de care nu există veritabil travaliu științific – timpuri menite a ne permite reluarea cercetărilor noastre, se va găsi nimerit ca din studiile publicate asupra lui Tiberiu de cel care iscălește aceste rînduri să se facă o culegere care ar adăuga avantajului unei consultări ușoare, pe cel al unui control eficace.”

Sîntem în februarie 1944.
D.M. Pippidi se gîndește la o monografie despre Tiberiu.
Asta dacă vremurile nu vor mai apăsa ca în debutul lui 1944 asupra spiritelor și inimilor și vor fi posibile comunicările între cercetătorii din diferite țări.
Monografia asta D.M. Pippidi n-o va scrie niciodată.
Au venit vremuri mult mai grele decît cele din februarie 1944.
Peste cîteva luni va avea loc Lovitura de stat de la 23 august 1944!


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

23 comentarii pentru articolul „Gîndul de vineri, 26 octombrie 2018”

  • Observ ca tot mai multi oameni incep sa realizeze cat de groasa e treaba cu santajul/traficul de influenta comis prin dosarul de numire al lui Lazar. Pruna, Lazar, CSM Sectia Procurori…toti la rand sunt faptuitori si complici. Penalus Albitus Teutonnis are o ‘scuza’ ca intelege greu si poate nu s-a prins. Pe dracu’ nu s-a prins…i-au aratat securistii pisica si a semnat in ‘trejdoua’ de milisecunde. Probabil de acolo i se trage…asa de repede a semnat ca a facut scurt la umarul stang (la umarul drept sigur a facut scurt de la viteza cu care a reconfirmat-o pe Kovesi la DNA).
    Te uiti la toate oficinele si toti propagandistii jegosi…mucles. Nu scoate unu’ o vorba despre treaba asta. L-a intrebat un ziarist pe Lazar cum e cu dosarul si brusc lui Lazar i s-a inverzit cromoplatinul in cap. De unde era foarte vocal pana atunci, la intrebarea asta n-a scos un cuvant.
    Se vede treaba ca securistoizii inca nu si-au revenit de la spitzul pe care si l-au laut de la Tudorel Toader. Si ce-i dispera cel mai tare pe securistoizi este ca Toader nici macar nu s-a sfortat prea tare. Din zbor le-a dat-o si i-a facut muci pe toti.

  • D.M. Pippidi nu a mai apucat sa scrie o monografie despre Tiberiu, dar parca americanul acela, T.S. Jerome, îl reabilitase înaintea lui. Ar trebui, deci, sa fiti mai detasat, maestre.

  • Acum, daca tot s-a aflat ca KWI a avut 9 (NOUA) dosare penale deschise, ia sa vedem ce declara plavanul ranjind, in 2016:
    ¨daca va referiti la cateva dosare penale pe care CICA le-as fi avut, pot sa va reconfirm ca eu, Klaus Iohannis, nu am fost NICIODATA, IN NICI UN DOSAR ,urmarit penal…si in continuare eu raman la parerea mea: cei cu dosare, nu au ce cauta in varful politicii¨.
    Asta, in timp ce militienii si securistii de pe blog, dadeau cu Tariceanu de toti peretii, ca e penal, cu UN dosar deschis. Iar azi, Cernat cel putin, e ca o floricica..nici caca n-a mancat, nici gura nu-i miroase.

  • Puscariasii se ajuta între ei. Se zice ca Dan Voiculescu primeste bani grei pentru a-l sustine pe Dragnea si pentru a nu-i lasa pe unii sa arunce vorbe grele despre seful PSD în studiourile Antenei 3.
    Se mai zice ca Varanul are înca ambitii politice, lucreaza, ca atare, din umbra, pentru legea amnistiei.
    Vine sfârsitul lumii!

    • Ba, vad ca ai venit cu super argumente:¨se zice¨ si ¨se mai zice¨..
      In disperare de cauza, v-au dat ordinul: ¨release countermeasures!¨ ??
      🙂 🙂
      Ia uite, s-a dezlantuit si Alexandru Corbeanu, de-i sar mucii si tresele de la epoleti (ca stele ar fi totusi prea mult)

      • Pesedistul Tutuianu zice. Multumit, pesedistule Nikola?

        • He,he,he..Chiar asa prostanac esti?? Atat ai invatat de la sociopatul ala de Cernat, ca cine e impotriva securistilor si a abuzurilor acestora, e pesedist?
          Si p-orma-i pupati in cur si dati citate din Ponta si mortaciunea aistalalta.

          • He, he, he… Chiar asa prostanac esti??? Atât ai învatat de la sociopatul ala de Gabrielescu, ca cine e împotriva lui Dragnea, e securist?
            Pupa-l tu linistit în cur pe Dragnea si pe pesedistii lui si striga în gura mare, apoi, ca nu esti pesedist!

        • domi
          Nu intereseaza vorbele. Intereseaza “the facts”. Dosarele lui Iohannis au existat. Deci, conform propriilor sale teorii, omul era penal . Asa ca trebuia sa-si dea singur un bocanc undeva si sa zboare din politica (conform principiilor “rezist”). Ca Voiculescu face si drege, ha, ha, pai ambasadele si ONG-urile pe ce crezi ca-si cheltuie unii din multii bani? Eu as fi vrut sa vad ca Lazar admite ca s-au facut magarii si ca aia care le-au facut trebuie sa zboare urgent din magistratura. Atunci as fi zis: da, domle, uite un tip corect si echilibrat. Numai ca omul n-a reusit sa produca decat talas amestecat cu lacrimi de crocodil.

          • Partial, ai dreptate, pentru cealalta parte, astept clarificari din ambele parti.

          • … partial, parte, parti… îmi cer scuze, m-am grabit ca sa nu intervina înaintea mea pesedistul Nikola.

          • Nikola, pentru ca asa te repezi tu, nu eu, ca proasta-n … mereu.

          • domi
            Clarificarile, peste o luna doua, ca omul nu poate citi acum. Are umarul operat! :mrgreen:

          • cib, trebuie sa apreciezi sacrificiul lui de a se opera în România.
            😆 😎

          • domi
            Like! Asta ti-a iesit excelent!
            Un singur lucru as fi curios sa aflu: pijamelele erau kaki sau de camuflaj? Sau avea “rochita” ca la americani, inchisa la ceafa? 😯

  • Bravos! Asta e mostra din folclorul intelectualilor “rezist”. Sa i-o reciti si lui Liiceanu ca sa-i faca o analiza filozofico-scatologica, ca la cimilitura internationalist suedeza, de altfel de mare finete filologica!

  • Pentru dobi…

  • Te-am imitat intentionat, tontule, ca sa scot în evidenta operele-ti de rahat!
    Valea!

Lasă un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mircea Diaconu: „Președintele Iohannis execută al treilea mandat al lui Băsescu”

Interviu cu Mircea Diaconu, candidat independent susținut de alianța ALDE-ProRomânia, în cadrul emisiunii „Gândurile lui Cristoiu”, 10 octombrie 2019, transmisă pe Mediafax și Gandul.info

Transcrierea interviului o puteți urmări la rubrica Interviuri

Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”:



Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi