CCR a anulat întregul proces electoral cu privire la alegerea președintelui României. Guvernul va stabili noua dată a alegerilor, iar procesul electoral va fi reluat în integralitate

Gîndul de vineri, 30 noiembrie 2018

Istoria României – Marea noastră Doamnă Învățătoare

România – țara în care toată lumea vrea stîrpirea Corupţiei, dar de ales sînt aleşi tot corupţii!

Din motive care ţin de paralele date sau doar făgăduite de Majestatea Sa, Carol al II-lea, Tudor Arghezi se manifestă în scrisul la gazetă ca un menestrel al noului partid, PNL-Gheorghe Brătianu (Georgist), încropit în 1930 de Gheorge Brătianu, fiul nelegitim al lui Ionel Brătianu, pentru a le provoca supărare Liberalilor, încă adversari ai recent Popositului Prinţ Carol.

Sub pretextul unei scrisori primite de la un fruntaş al partidului condus de Gheorghe Brătianu, publicistul Tudor Arghezi iscăleşte în Adevărul literar şi artistic din 22 februarie 1931 tableta Rădoaia, capodoperă a surprinderii ironice a năravurilor noastre levantine.
Pretinsul fruntaş politic istoriseşte aventurile sale ca pretendent la postul de deputat pentru alegerile parlamentare de la 1 iunie 1931.
Ca şi acum, în campania electorală, candidatul se vedea obligat să umble pe coclauri, să ajungă acolo unde a înţărcat Dracu Bălaia, să strîngă mîini, să ţuce obraji rău mirositori, să vorbească, să răcnească, să surîdă şi să făgăduiască.

În postura de candidat al unui nou partid, Tudor Arghezi imaginează, după cum era şi de aşteptat, un politician cu disponibilităţi evidente spre autoscrutare.
Din start, scrisoarea mărturiseşte exasperarea unui candidat care nou, în branşă, conştientizează impotenţa funcţională a vechilor mijloace de păcălire la un electorat plictisit să mai fie păcălit:

„«Cetăţeni» e un apel oareşcare; «fraţilor» e o chemare mai cu sentiment; «dragii mei» presupune o intimitate, pe care de-abia o încerci şi la care trebuie să ajungi. Am epuizat tot vocabularul: «oameni buni», «fraţi plugari», «cetăţeni conştienţi». Mai totul e de-a surda: alegătorii nu mai vibrează, ciocniţi, cu nimic. Ochiul lor nesimţitor e acelaşi de pe cîmp, gura lor tace, cugetul li-e indiferent. Şi dacă le-aş fi zis îngeri, heruvimi sau sfinţi, era totuna. Vin alegerile, trec boierii: spectacolul s-a repetat de multe ori. Altceva! Altceva! Te frămînţi în deşert să mai găseşti ceva, totul e zis şi răszis. Ecoul e calp, ca-n lemn al ciocnaului de lemn.”

Campania îl duce mai cu de a sila pe candidat la Rădoaia, un cătun din marginea Bacăului, locuit de „ţigani”.
Ţine să precizeze, political corecty, autorul scrisorii:

„Şi cum rasa e determinantă în materie de material muzical, iubiţii mei fraţi alegători din Rădoaia sînt, cum se cheamă, ţigani. Să mă păzească Dumnezeu, nu vreau să-i ofensez. A fi ţigan nu e o ruşine, cum nu-i ruşine să fii american sau japonez; scoate-ţi din cap că nobilul nume de ţigan ar comporta vreo nuanţă injurioasă.”

La intrarea în sat cu automobilul, candidatul se confruntă cu o imagine de un pitoresc halucinant:

„Băşicînd tăcerea cu claxonul, am alarmat cătunul de la un cap la altul, şi localitatea găsindu-se pe deal faţă de drumul meu, m-am văzut împresurat de o sută de copii, care, ca să ajungă mai repede din case la drum, au pornit peste cap. Nu e vorba de vreo figură simbolică, scoasă din propaganda electorală: copii au sosit de-a berbeleacul, de-a roata, străbătînd zăpada dîmbului, ca nişte bolovani. Şi erau toţi în pielea goală. Poţi să-ţi închipui! Pe un frig de asemenea iarnă, o sută de copii rotindu-se voiniceşte şi guralivi, în strictul costum în care fuseseră fătaţi.”

Potrivit mărturiilor din scrisoare, candidatul intră într-o casă şi se dedă „genului politic cel mai ingrat, discursul înflăcărat”.
Înainte de discurs, candidatul scoate din geamantan afişul cu sloganul partidului, împărţit în mai multe exemplare electoratului de la faţa locului.

În ce constă afişul noului partid?
Într-un slogan de mare succes în alte colţuri ale ţării:

„Pe afiş stă tipărit cu literele cele mai mari din tipografie: «Oameni de bine – la muncă cinstită şi rodnică; hoţii – la puşcărie!» E o sentinţă care cuprinde toată doctrina partidului, cristalizată în cîteva cuvinte, impresionante pentru toţi alegătorii sătui de administraţie. În toate unghiurile ţării, colindată de mine, s-au ridicat căciulile în beţe, ca să salute o împrospătare şi o întinerire de metode.”

Discursul – durînd un ceas – nu-i altceva decît transpunerea afişului în vorbe alese.
Candidatul simte că auditoriul rămîne rece.
Cînd tocmai se întreba ce dracu’ se-ntîmplă, se ridică bulibaşa, care cere voie să zică şi el, în numele electoratului ceva.
Are loc următoarea scenă:

„Bulibaşa era cum îl arată dregătoria, un om şi jumătate, un ţigan şi jumătate. Cu atitudine de inspirat care ar voi să-i zică din gură, se ridică de jos şi zice:
– Luzinca! arătînd cu degetul un afiş.
– A! e vorba de lozincă? întreb: de lozinca partidului nostru.
– Vezi bine! zice bulibaşa. Noi, de, sîntem cam păcătoşi…
– Da’ nu e vorba de dumneavoastră, fraţilor. Asta priveşte pe oamenii mari care fură…
– Sîntem neam păcătos, boierule, zice bulibaşa, urmîndu-şi ideea… Mai ciordim şi noi cîte o găină, cîte un purceluş… Să mergem la puşcărie pentru o ciordeală? N-ar fi păcat de noi?”

Dîndu-şi seama c-a sfeclit-o, candidatul drege busuiocul:

„Răspunsul meu devenea penibil şi mă vedeam obligat să înfierez hoţia, dar să aprob ciordeala. Cu toate că mă găseam în ajunul alegerii, nu putui şi am tăcut, căutînd să îngîn că «luzincile» sînt exclusiv pentru boieri şi niciodată pentru alegători, mai ales pentru lăutari.”

Bulibaşa are ultimul cuvînt:

„– Ziseşi: oameni mari care fură, boierule… Ei ne mai păsuiesc pe noi pentru o gîscă, noi îi mai păsuim pe dumnealor pentru un minister, mînă spală pe mînă şi treaba se face…”

„Caută pe hartă Rădoaia. Şi nu da pe-acolo niciodată”, zice Arghezi c-a zis în finalul epistolei candidatul.

Acum după 28 de ani de Luptă împotriva Corupţiei în ziare, în studiourile TV şi de la tribună, îndemnul ar trebui să fie altul:
Dacă puteți dați pe la Rădoaia din 1931.

E România lui 2018.
România în care toată lumea vrea stîrpirea Corupţiei, dar de ales sînt aleşi tot corupţii!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

19 comentarii pentru articolul „Gîndul de vineri, 30 noiembrie 2018”

  • Iată ‘însușirile’ reale, ale conducătorilor noștri (foști sau actuali):
    1. Al. I Cuza – ‘începătorul’ ;
    2. Carol I – ‘continuatorul’ ;
    3. Ferdinand – ‘în(t)regi(stra)torul’ ;
    4. Carol II – ‘insurecţiatorul’ ;
    5. Mihai I – ‘trădătorul’ ; (prietenii stiu de ce)
    6. P.Groza – ‘coabitorul’ ;
    7. Gh. Dej – ‘muncitorul’ ;
    8. N. Ceaușescu – ‘continuatorul’ ;
    9. Iliescu – ‘uzurpatorul’ ;
    10. Băsescu – ‘îmbârligătorul’ ;
    11. Johannis – ‘discriminatorul’ ;
    Eeeh, and so on, … mai departe, … voila de vezi !!! He, he, heee !!! ???

  • INTREBARE :
    De ce-a fost invitată LCK, la Cotroceni ?
    ALTĂ INTREBARE :
    De ce nu a fost amintit, în nici-o alocutiune, numele MS Regele Mihai ?
    CONCLUZIE :
    Vom fi iarăși ce-am fost si… mai mult decât atât … NU SE POATE !!!

  • @Dan Popescu
    Ar fi trebuit sa spui ca redai articolul lui Filip Stoler, ca sa nu mai pierd vremea citindu-te! Stie toata lumea ca Filip Stoler are probleme cu mansarda, Popescule!

  • PENTRU PROFU

    SUNT EU , IN ESENTA IDEALIST ….DAR TOTUSI ….CUGET …. MAI GANDITIVA

  • Iohanis e un jeg rezist si antisemit care ttrebuie să ajungă la bulău dacă există- o lege a răspunderii treburilor publice. Iar fleoarța lui, Vînturătoarea trebuie să se prezinte la Parchet ca orice cetățean care e cercetat în dosare penale

  • Felicitari pt articol

  • Cum ați comenta totuși despre faptul că multe dintre persoanele publice cu origini grecești din România afirmă că aparțin confesiunii catolice, deși grecii sunt un popor majoritar ortodox ?

  • pentru Ion Popescu
    „Gânditorul” lui Rodin a fost la început „Poetul” din „Portile Iadului”. Probabil ca cel din urma va reprezinta. Poetii sunt mereu cu capul în nori si nu pot realiza în ce lume traiesc cu adevarat.


  • Foarte bine, administratore Adrian !!!
    Cred ca o sa reusesti pîna la urma sa-i demonstrezi pitecantropului ca blogul Maestrului Cristoiu nu-i apartine.

  • Maestre, cei 28 de ani de lupta împotriva coruptiei, despre care faceti vorbire, sunt doar vreo 5. Sau mai corect, vreo 4, pentru ca în ultimul an, gata cu lupta; am devenit pasnici ca nu care cumva sa provocam dezechilibre în natura, stârpind cu totul specia. :mrgreen:

    • Pentru profu on 29 november at 23:10

      Cei patru evanghelisti sunt trei : Luca si Matei .

      Daca credeti ca in acei 4-5 ani chiar a avut loc o lupta , cat de mica , impotriva coruptiei si nu a fost cu totul altceva sub umbrela luptei impotriva coruptiei …. va recomand sa scoateti litera F din „ profu ” …. si sa o inlocuiti cu alte „doua litere consecutive” .
      Fiind prof. , sunt convins ca gasiti solutia corecta

  • „România – tara în care toata lumea vrea stârpirea Coruptiei, dar de ales sunt alesi tot coruptii!”

    Nu a avut si nu are nicio legatura cu ciorditorii de la Radoaia.
    Are în schimb o legatura maladiva cu mass-media româneasca. Atâta timp cât coruptii sunt „purificati” în studiouri de televiziune parsive, bietul român pacalit îi voteaza pe corupti, crezându-i pe jurnalistii care sunt de partea acestora.

    • Se pare ca vine amnistia. Se schimba foaia, nu vor mai fi votati coruptii, ci „amnistiatii”. Merita si natia româna o asemenea schimbare de Centenar, nu-i asa?!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *