Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
Gîndul de vineri, 7 aprilie 2017
Tudorel Toader – încă unul căruia îi mijesc deja epoleții?!
La finele Prelegerii de popularizare televizată a unor cunoștințe elementare de drept constituțional – Prezentarea Raportului de evaluare a lui Augustin Lazăr și a Codruței Kovesi din seara zilei de 29 martie 2017 – Tudorel Toader a refuzat să răspundă întrebărilor, făgăduind c-o va face la o conferință de presă ulterioară.
Această conferință de presă a avut loc miercuri, 5 aprilie 2017, și-a fost transmisia în direct de televiziuni, ca și Declarația din 29 martie 2017.
Cine l-a urmărit pe Tudorel Toader pe întinderea nemărginită a acestei noi întîlniri cu presa (ce-i mai place să se scarpine în fața camerelor de luat vederi!) a remarcat de îndată notele comune cu întîlnirea din 29 martie 2017:
- Zîmbetul parșiv al lui Tudorel Toader, de bunic care, în timp ce ne vorbește despre Constituție, se gîndește cum să i-o tragă nepoatei.
- Sentimentul, tipic starletelor pe bază de chiloțăreală, că orice apariție a sa la tv, indiferent de ora din zi și din noapte, e urmărită cu ațîțare, drept pentru care poate înșira vrute și nevrute, minute întregi, în direct, fără riscul de a fi întrerupt de publicitate.
- Conștiința că toți cei cărora li se adresează sînt niște analfabeți într-ale Justiției, spre deosebire de el, care e ditamai rectorul Universității din Iași.
Ca și în cazul primei reuniuni, fătucele din presă, uitîndu-se la unul care vorbește despre Drept cu descumpănirea duioasă a vițelului la poarta nouă, l-au ascultat pe Tudorel Toader crezîndu-l în tot ce spune mai ceva decît prezicătoarea Vișinica, zicîndu-le că se vor mărita cu un bărbat frumos și bogat care în nici un caz, nu e patronul postului.
Căderea pe spate a fătucilor la banalitățile debitate de domnul rector nu mă miră.
Recent, Tudorel Toader a fost invitatul lui Mihai Gâdea la Sinteza zilei.
Profitînd de admirația necondiționată a realizatorului, ministrul Justiției și-a permis să aducă în direct, la Antena 3, elogii nețărmurite tezei de doctorat a Codruței Kovesi, văzută de el mai importantă pentru omenire decît Oratio de dignitate hominis a lui Pico della Mirandola.
Aflat la a doua întîlnire cu presa, Tudorel Toader a beneficiat de prezumția de ministrul Justiției în stare, în fine, să curme abuzurile Binomului SRI-DNA comise în numele luptei împotriva corupției.
Au venit însă ulterior două momente, care au făcut praf prezumția de Croitorașul cel viteaz, de care se bucura distinsul Tudorel.
Primul moment a fost anunțul de joi, 6 aprilie 2017, al lui Augustin Lazăr că, în cazul OUG 13, Parchetul General continuă să ancheteze penal Guvernul, deși CCR a decis că așa ceva e anticonstituțional.
Pe 29 martie 2017, Tudorel Toader s-a epuizat în direct la tv pentru a ne convinge că nu cere revocarea procurorului general și a Codruței Kovesi pentru anchetarea anticonstituțională a Guvernului, deoarece, Decizia CCR se referă la viitor. El, Croitorașul cel viteaz, îi va monitoriza pe cei doi și dacă va observa că Parchetul și DNA încalcă Decizia CCR, va da buzna la Președinte cu propunerea de revocarea.
Ei bine, Augustin Lazăr, Camaradul de șpriț al procurorului Ioan Lascu, tăticul mult iubit al Codruței Kovesi, a anunțat joi, 6 aprilie 2017, că Parchetul General va continuă să încalce Constituția anchetînd penal Guvernul, deși ministrul Justiției a declarat că va monitoriza activitatea Parchetului și a DNA.
Siguranța cu care Augustin Lazăr a anunțat continuarea anchetei anticonstituționale întrece siguranța cu care Tudorel Toader a anunțat că va monitoriza încălcarea Deciziei CCR.
E Augustin Lazăr mai mare în grad decît Tudorel Toader?
Greu de răspuns.
Mult mai ușor de răspuns e că lui Tudorel Toader îi mijesc deja epoleții.
Se poate bănui asta mai întîi după rolul de moderator al manifestării TeFeListe de la Cotroceni asumat de Tudorel Toader, manifestare la care Rața Mecanică a făcut elogiul ieșirii în stradă împotriva Guvernului la indicațiile sale.
Se poate bănui asta după anunțul făcut miercuri de Tudorel Toader că el respinge introducerea unui prag de pagubă în definirea abuzului în serviciu, lăsînd asta la latitudinea Judecătorului.
O judecătoare de prestigiu – Adina Daria Lupea, de la Curtea de Apel Cluj – i-a demonstrat imediat că bate cîmpiii din punct de vedere juridic.
A fost acesta al doilea moment care i-a făcut pe jurnaliști să pună la îndoială prezumția de vitejie antiSistem a lui Tudorel Toader.
Nici nu era nevoie de o intervenție în plan juridic pentru a dovedi că Tudorel Toader a aiurat refuzînd introducerea unui prag.
Potrivit Codului rutier dacă depășești dublul vitezei legale ți se suspendă permisul.
Imaginați-vă un cod rutier în care scrie că rămîne la latitudinea agentului să stabilească pragul.
Dacă ar fi să-l credem pe juristul Tudorel Toader, deși ai mers prin localitate cu 150 de kilometri la oră, agentul de circulație, la latitudinea căruia rămîne aprecierea dacă ai depășit sau nu pragul suspendării permisului, va ține cont în judecata sa că tipei din dreapta ta i se vedeau genunchii și nu-ți va lua permisul!
Dincolo de aberația juridică, anunțul lui Tudorel Toader ne dezvăluie în persoana ministrului un pion al Binomului SRI-DNA plasat la Justiție și acceptat de Liviu Dragnea în cadrul unui tîrg cu Sistemul:
El e de acord ca Tudorel Toader să fie ministru.
Sistemul e de acord ca Bombonicăi să i accepte excepția de neconstituționalitate, amînînd astfel sine die Procesul ajuns în faza pronunțării sentinței.
Să mă explic.
Motivarea CCR din 15 iunie 2016 arată limpede preocuparea Curții de a elimina toate posibilitățile prin care Abuzul în serviciu a devenit, în forma statuată de Noul Cod Penal, principalul instrument de implicare a Binomului în politică.
Nu de alta, dar prin formularea sa plină de ambiguități din Noul Cod Penal, abuzul în serviciu a devenit instrumentul principal al scoaterii din joc a politicienilor de către Sistem.
Una dintre aceste ambiguități se referă la inexistența pragului de valoare a pagubei dincolo de care abuzul în serviciu devine infracțiune.
Cum a fost folosită ea de către Binom?
Pînă și paguba de un leu a fost considerată infracțiune de abuz în serviciu și, prin urmare, pretext pentru convocarea politicianului la DNA.
Să zicem că secretara unui primar producea o pagubă de valoarea unei ascuțitoare.
Automat, ea devenea infracțiune de corupție, de competența DNA.
Secretara era convocată la DNA pentru abuz în serviciu.
Aici era pusă să-l denunțe pe șef – Primarul – că i-a zis să cumpere ascuțitoarea.
DNA îl convoca imediat pe șeful secretarei pentru a-l pune sub acuzare sub motivul de abuz în serviciu.
Șeful secretarei – primar, ministru, președinte de Consiliu Județean – devenea brusc penal.
Divizia Presă se năpustea asupra lui, cerîndu-i demisia.
Respectivul demisiona, constrîns de colegii de șefie.
N-avea importanță că judecătorul îl achita pe politician.
Pentru implicarea Binomului în politică important era faptul că inexistența pragului făcea infracțiune și o abatere administrativă.
Teza lui Tudorel Toader că judecătorul va aprecia dacă a fost sau nu infracțiune de abuz în serviciu, indiferent de prag, lasă DNA posibilitatea de a face penal și pe un politician care a produs o pagubă de un leu.
N-are importanță că judecătorul îl va achita.
Importanță are posibilitatea Binomului de a-l declara penal.
Și prin asta de a-l scoate din joc.
Ați înțeles acum că teza lui Tudorel Toader nu e o blîndă aiurare de jurist.
E cumva semnul că lui Tudorel Toader îi mijesc deja epoleții?!
Comentarii
42 comentarii pentru articolul „Gîndul de vineri, 7 aprilie 2017”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Mereu mă păcălesc crezând in buna dvs, credință. Pragul trebuie să fie 0( zero). Furtul nu ar trebuie să aibă viteză.
Furtul este o alta infractiune, distincta de abuzul in serviciu. Doar cei fara minime cunostinte juridice sau lipsiti de logica elementara pot face o astfel de confuzie monumentala. Instituirea pragului la abuzul in serviciu se refera strict la o valoarea mai mare a PREJUDICIULUI CAUZAT prin fapta functionarului public care indeplineste sau nu indeplineste un act, in exercitarea atributiilor de serviciu, cu intentie si cu incalcarea legilor primare(Legi, OG ,OUG), de catre un functionar public, astfel incat sa constituie infractiune. Sub pragul respectiv, fapta functionoralui public ar atrage doar raspunderea civila a acestuia pt. repararea prejudiciului, in conditiile dreptului comun si fara implicarea penalului cu catuse in ecuatie. Cauzarea unui prejudiciu nu este sinonima cu furtul. Ca sa pricepi deosebirea, la un nivel accesibil pt. tine :de pilda, un copil care iti sparge (intentionat sau nu )geamul cu mingea sau cu piatra nu este un hot/talhar/infractor(in intelesul legii penale), ci doar o persoana care ti-a cauzat un prejudiciu(o paguba), situatie in care ai dreptul la recuperarea costului inlocuriii geamului in conformitate cu legislatia in materie civila.
Florin Iordache nu a fost agreat de grupul infracţional organizat bicefal – SRI-DNA- fiindcă este RECIDIVIST în privinţa tentativelor de confiscare a probelor obţinute din interceptări abuzive. Încă din anul 2013, Iordache stătea la pândă cu un amendament la Legea privind securitatea naţională nr. 51/1991. A mai încercat anterior aceeaşi mişcare în Codul de procedură penală.
Iordache a fost un vizionar: 😀 a anticipat decizia CCR care a obligat SRI-ul să-şi retragă ofiţerii ascultători din dosarele penale cu tot cu materialul didactic al câmpului tactic: ascultări, interceptări, infiltrări în dosare; adică să rămână cu ombilicul legat numai de siguranţa nţională.
Din păcate nici aşa nu avem siguranţa că SRI-ştii stau în banca lor, întrucât sunt prea interesaţi de spectacolul anticorupţie pentru căţei.
–
A existat şi un Ministru al Justiţiei care a încercat aceeaşi mişcare legisltivă pentru retragerea interceptărilor impertinente ale SRI din câmpul tactic, strucurate cu forţa în dosarele penale: Mona Pivniceru. 😀
Întrucât Mona Pivniceru nu avea struţi şi nici nu prea stătea prin baie, grupul infracţional organizat bicefal – SRI-DNA- au găsit o cale de exprimare a forţei răzbunătoare. Două dosare penale împotriva apropiatului Monei Pivniceu, Mihail Vasov, împăratul de Iaşi, via Camera de comerţ şi Industrie.
Mihail Vlasov are două condamnări definitive.
Ca să vezi ce mică e lumea anti-SRI!
Mihail Vlasov l-a avut în coastă apropiată pe Florin Iordache cel puţin în două mişcări de notorietate:
– l-a atras pe Iordache judecător la Curtea de Arbitraj comercial, dirijată de Vlasov şi fiica lui;
– a avut parte de sprijinul lui Iordache la iniţiativa legislativă privind trecerea Registrului Comerţului de la Ministerul Justiţiei la Camera de Comerţ şi Industrie.
În ancheta privind mişcarea cu Registrul Comerţului, DNA l-a căutat şi pe Iordache prin buzunare; procurorii DNA n-au avut sorţi de izbândă, dar l-au ţinut minte. 🙂
Evz-azi:
Alina Bica:
“Renunţarea la pragul pentru abuzul în serviciu este o varianta corectă”.
„În ceea ce priveşte existenţa unui prag pentru infracţiunea de abuz în serviciu, este o chestiune de interpretare. Niciuna dintre variante nu este greşită, este la alegerea legiuitorului. Dacă ne uităm la decizia CCR, vom vedea că găsim argumente atât pentru instituirea unui prag, cât şi pentru neinstituirea lui. Este corectă alegerea fără prag”
–
http://www.evz.ro/bica-declaratie-abuz-serviciu.html
– Bulă, cu ce se realizează iluzionismul magistraţilor independenţi?
– Cu dosarul din joben.
„Nu-ţi mai place tenisul pentru salatiera de aur?
Îţi schimbăm terenul, cu probe fără număr, ca să vezi cum arată magistraţii independenţi.”
Corupţia la nivelul cel mai intangibiul – sub egida SRI+DNA – se bazează pe reciprocitatea infractorilor organizaţi sub acoperire.
–
„Nu nu mă spui, eu nu te spun, cine să ne spună?
Voi să ne spuneţi? Încercaţi numai. Vrei să ajungi ca cei cu denunţuri anti SRI-DNA, nebăgate în seamă. Nu ţi-e bine? Nu-ţi mai place tenisul şi salatiera de aur?”
SRI-stul şi DNA-istul, tandemul şi îndemnul, serviciul şi returul, ochiul şi timpanul, Sima şi Hăineală, paza şi protecţia, Tanda şi Manda, Scuturel Grindeanu şi #rezistentul Dragnea, patria şi poporul, prezentul şi viitorul.
şi, cu voia ipocriziei PSD-iste, ultimul şi cel dintâi tandem: CSM şi CSAT.
–
Dacă PSD, în prim-plan cu Scuturel Grindeanu şi Rezistel Dragnea, ar urmări pe bune să-şi exercite puterea cîştigată în alegeri, aşa cum am mai spus, prima măsură ar trebui să fie lăsarea lui Oligofrennis fără jucăria consensului imposibil din CSAT, prin modificarea Legii CSAT la art. 6 alin. 3, în sensul ca hotărârile să se dea cu votul majorităţii.
Numai aşa miniştrii majoritari în CSAT pot să forţeze SRI şi SIE să scoată pe masă lista judecătorilor şi procurorilor INFRACTORI, adică lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informații.
Asta-i lista cerută de CSM anual PENTRU SPECTACOL de la CSAT-ul care din consens nu scoate nici măcar un protocol pe faţă, darămite o Hăineală pentru fals în declaraţii şi uz de fals, infracţiuni acoperite în cîmpul tactic.
Spectacolul cu controlul parlamentar al SRI continuă sub regia lui Dragnea şi ceilalţi academicieni ai informaţiilor din dotare.
– Ce deosebire există între ultimii doi miniştri ai Justiţiei?
– Tudorel Toader una spune şi altceva gândeşte; Florin Iordache spunea tot timpul – cu voce tare – ce are de gând, până când a fost auzit cu timpanul şi luat la ochi.
– Un exemplu-două, ceva probe?
– De exemplu, Iordache doar a trâmbiţat Legea Prevenţiei, dar l-au ascultat binomiştii SRI şi DNAi şi-au pus-o în aplicare înainte de legiferare, asistaţi de Grindeanu şi Dragnea. Ce probă mai vreţi? L-au forţat să demisioneze – preventiv – pentru o cauză de rezervă mai dreaptă. Rezerva de cadre! 😀
Acum un exemplu mai serios: Iordache şi-a destăinuit gândurile de exercitare a autorităţii împotriva intangibililor din fruncea DNA şi PG – buni de debarcare – conform declaratului art.132 din Constituţie. Asta s-a întâmplat încă dinainte de învestitura guvernului – vezi ascultarea lui pentru aviz din comisia juridică! – adică dinainte de mobilizarea forţelor TeFeListe. După ce i-au ascultat gândurile criminale – şi nu au fost puţine – a început operaţiunea de… determinare şi înlesnire a sinuciderii ministeriale, cu forţa celor aflaţi în coaste în Palatul Victoria şi, respectiv, sub autoritatea vorbăreţului Florin Iordache.
#înforţăcasubalternii. 😀
– Cum s-a reformat Securitea comunistă?
– Acum se numeşte securitatea muncii, dar ne lucrează după acelaşi principiu – „De la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi” – adică asta-i diviziunea muncii anticorupţie.
– Şi de ce lumea nu face nimic?
– De nevoie.
Cum se găsesc soluţiile de creştere a productivităţii muncii?
– Mai întâi se caută munca. 😀
– Pentru cine trag preafericitul clopot, Coane Fănică?
– Se apropie mântuirea sufletului inflaţiei, fiule! 😀
Îţi vine să urli când apare câte un invitat cadaveric TV şi ne trage căte o lecţie de claritate absolută cu exprimări de convins caţeii cu vorba dulce: „decizia CCR a stabilit foarte clar”, „cât se poate de clar” sau „peste tot în lume e…la fel de clar”.
–
Ce fain e să ştii tot ce mişcă în lumea asta, ca să le împărtăşeşti şi căţeilor căte o spovedanie mai de Doamne-ajută!
Se poate interpreta mai pe scurt şi mai de-a dreptul, după următoarea fraza extrasă de la paragraful 75:
„Curtea constată că legiuitorul nu a reglementat un prag valoric al pagubei şi nicio anumită intensitate a vătămării”.
–
„Nu putem să lăsăm abuziv – abuzul de izbelişte fără nicio măsură: nici una , nici alta; sancţionăm făcătura asta penală, bună doar de îndreptat – ori una, ori alta – dar mai degrabă aceasta din urmă – intensitatea vătămării – a fost şi în capul legiuitorului.”
Nu-i normal şi nici prima dată când exprimarea deficitată – din motivarea deciziilor CCR – naşte , la rândul ei, nevoia cititorilor de a intepreta… intepretarea judecătorilor CCR, adică să ghicim ce-au avut judecătorii CCR în gând, atunci când au încercat să ghicească gândurile legiutorului.
De multe ori i-am suspectat de exprimare ambiguă intenţionată, la două-trei capete 😆 , ca un fond de rezervă pentru întoarceri ca la Bucureşti.
Nu de data asta, dar era loc de mai curat şi mai cu spor, că-i prea mult înălbitor. 😆
Să ciulim un pic urechile şi să intepretăm aceeaşi piesă!
–
Decizia nr. 405/2016:
–
„75-Pe de altă parte, Curtea reţine că infracţiunea de abuz în serviciu este o infracţiune de rezultat, urmarea imediată a săvârşirii acestei fapte fiind cauzarea unei pagube ori a unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.Curtea constată că legiuitorul nu a reglementat un prag valoric al pagubei şi nicio anumită intensitate a vătămării, ceea ce determină instanţa de contencios constituţional să concluzioneze că, indiferent de valoarea pagubei sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei, aceasta din urmă, dacă sunt îndeplinite şi celelalte elemente constitutive, poate fi o infracţiune de abuz în serviciu.”
–
Motivarea deciziei se întreabă:
– Oare ce-a vrut să spună legiuitorul când i-a fătat mintea să scoată pe piaţă abuzul de serviciu. (ţinta intepretului este să ghicească gândurile legiuitoriului, altfel ar intepreta altă piesă 😀 )
„Curtea constată că legiuitorul nu a reglementat un prag valoric al pagubei şi nicio anumită intensitate a vătămării”
–
– „Asta-i de bine sau de rău?” Se întreabă Livia Stanciu
în gândul ei. 😆
–
Curtea îi răspunde:
– Fă, asta ne duce pe noi – judecătorii CCR-
în ispită şi la concluzia că „indiferent de valoarea pagubei sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei, ACEASTA DIN URMĂ, DACĂ sunt îndeplinite şi celelalte elemente constitutive, POATE FI o infracţiune de abuz în serviciu.
–
– „Care această din urmă?” -insistă în gândul ei cea cu ochii de faianţă. 😆 Aaa, ne referim acum la „intensitatea vătămării”, nu la „valoarea pagubei”. Aha, da, şi ce-i cu asta?
–
– Păi, fă, ne-am pornit să ghicim ce-a avut în gând legiuitorul. Ai uitat?. Şi da, nu mai vorbim acum de pragul valoric al pagubei- LĂSĂM PRAGUL LA O PARTE – ci numai de „intensitatea vătămării”
–
„76. Plecând de la cele expuse anterior, Curtea constată că, în prezent, orice acţiune sau inacţiune a personaei care se circumscrie calităţilor cerute subiectului activ, indiferent de gravitatea faptei săvârşite, poate intra în sfera normei de incriminare. Această constatare DETERMINĂ CURTEA SĂ AIBĂ REZERVE în a aprecia că aceasta a fost VOINŢA LEGIUITORULUI când a incriminat fapta de abuz în serviciu”.
–
Cu alte cuvinte, alta-i voinţa pe care o căutăm şi vrem s-o găsim. Legiuitorul nu a vrut să pedepsească orice intensitate a vătămării – ci ALTCEVA, L-AM GHICIT ÎN SFĂRŞIT! – numai intensitatea aia mai mare, când păcătosul calcă legi şi ordonanţe; nu derivatele lor de rahat – HG, Ordin – cum vrea rătăcita aia din vârful DNA.
În concluzie Curtea a măsurat gravitatea faptei cu intensitatea vătămării, c-aşa a vrut şi legiutorul în gând, adică abuzul în serviciu există numai când se lucrează cu intensitatea mai mare (legi şi ordonanţe); nu alte fleacuri (HG, ordin), nu alte unităţi de măsură (kg, prag, metru liniar, metru cub)
E culmea de câte ori am tastat „interpret(are)” şi nu mi-a apărut primul R.
E o chestie de apăsare identică într-un anume traseu al literelor, adică scris de dactilograf tăntălău. 😀
Raminem cu meditatia lui Johannis : ” Astia (PSD) au impresia ca se afla la conducere !”
şi nu mai poţi trăi fără ea.
Bulă în peţit la familia anticorupţie. Viitorul socru mic i-o zice:
– Bulă, sper să ai intenţii serioase cu fata mea, mezina; am
înţels că ţi-e dragă şi nu mai poţi trăii fără ea.
– Da, tăticule, aşa-i, dar mai întâi de toate o vreau pe cea mai mare.
De ce SRI-DNA decimează sistematic politicieni şi alte categorii de persoane, incomode sau nu neapărat incomode?
Ca să întreţină TEROAREA ca autoritate absolută şi putere de exemplu pentru toţi.
Alfel spus, cu cât sunt mai importante persoanele hăcuite, cu atât teroarea devine mai convingătoare pentru toţi. De preferat pentru teroriştii cu stele ar fi ca cei terotizaţi să-şi scoată ochii între ei, să se toarne între ei, SĂ SE SUSPECTEZE ÎNTRE EI, ca să domine mai uşor prin nesiguranţa reciprocă resimţită de subiecţii experimentului perpetuu.
„Nu mai am încredere să fur în echipă cu tine, dacă nici un Năstase, un Băsescu, un Ponta, un Ghiţă, un Cocoş nu scapă teferi… după ce au fost folosiţi.”
Decimarea nu-i bai. Spectacol anticorupţie să se vadă!
Nu ştie nimeni cât de neînsemnată e ponderea anticorupţiei mici, în comparaţie cu sportul de performanţă imaculată.
Alţii la rând, mai Sexi Karma!
Mai uşor duci pe alte culmi corupţia la nivelul ce mai intangibil cu prospătură şi cu… spectacolul continuă!
Academia Naţională de Informaţii. Colegiul de Apărare şi alte tinichele de securitate naţională sunt ca steaua-n fruntea acoperiţilor. 🙂
–
Există şi câţiva nevinovaţi – de sămânţă – fie traşi pe dreapta, fie încă neinteresanţi, dar cineva, acolo sus, îi iubeşte şi pe ei într-un fel, ca să fie daţi de exemplu, arătaţi cu degetul: „Uite, nu toţi şcolarizaţii noştri sunt acoperiţii noştri!”
Aşa o fi în căteva cazuri 😆 , nu contest una ca asta, dar cine să-i mai creadă cu atâta mobilizare împrăştiată peste tot?
Faci un pas şi te împiedici de câte un anormal cu steaua-n frunte. Sămânţa accidentală nu e un motiv de fală.
Ce face bugetul prea mare din omul nevinovat!
Dl Toader este un om destept. El stie ca judecatorii au nevoie de un prag in codul penal pentru a putea lua deciziile mai simplu si mai coerent. Dar, avand experienta cu OUG 13, unde s-a criticat imens pragul de 200.000 leí, a insistat sa nu puna nici o valoare in proiectul guvernului. Prin afirmatia ca judecatorii trebuie sa decida singuri, de la caz la caz, le-a pasat acestora „galusca”. Acum, chiar CSM, in numele judecatorilor, va cere parlamentului sa stabileasca un prag. Deja s-a exprimat ieri un judecator de la o CA ca trebuie stabilit un prag prin lege. Vor urna si altii.
Eu cred ca multi „destepti” din Romanía isi vor gasi „nasul” in Tudorel Toader. Pas cu pas, vorba presedintelui. Ii va manipula pe TeFeListi de toata frumusetea.
Oare și publicația „Romania Curată” și-o fi „schimbat” „politica” de publicare a comentariilor ?
Ați aflat cumva dacă publicațiile „Romnia Liberă” și „Cotidianul” au „oarece prob!eme” în publicarea comentariilor ?
Ați aflat cumva dacă publicațiile „Romnia Liberă” și „Cotidianu” au „oarece prob!eme” în publicarea comentariilor ?
Vom trăi şi-om mai vedea. Acum sper să nu mă suspectaţi că-i iau apărarea lui Iubiţel Tudorel, prietenul fraţilor Fenechiu, liberal cu vechime, dar eu cred că ala cum tratează el intepretarea chestiunii cu pragul – din decizia CCR 405 din 2016 – este corect.
CCR NU va statua că textul de lege privind abuzul în serviciu este neconstituţonal fiindcă-i lipseşte pragul.
Îi va spune şi Bombonicăi – în curând – că abuyul fără prag este constituţional, adică îi va respinge cererea.
Parlamrentarii, dacă vor prag, n-au decât să-l introducă. Abuzul în serviciu cu sau fără prag e tot constituţional, dar partea aia spusă de Tudorel cu aprecierea gravităţii – după mintea procurorului/judecătorului – este o brambureală perseverentă. Asta nu înseamnă neapărat o problemă de constituţionalitate.
Decizia CCR nr. 405/2016 spune ceva despre inexistenţa pragului în normele referitoare la abuzul în serviciu, dar într-un alt context interpretativ, nu cu înţelesul de text constatat neconstitiţional pe considerentul c-ar lipsi pragul.
–
Pe de altă parte, am citit undeva că Tudorel ar fi zis că nu îmbrăţişează pragul fiindcă în decizia CCR această condiţie nu apare în dispoziitiv (finalul deciziei)
Fals!
Se poate ca o anumită lămurire referitoare la neconstituţionalitatea constatată de CCR să fie menţionltă numai în considerente (motrivare) şi să fie la fel de obligatorie (ca şi cum ar fi apărut în dispozitiv).
Ce spune el este valabil la hotărârile judecătoreşti, unde au autoritate de lucru judecat numai considerentele care se reflectă în dispozitiv.
CCR a procunţat destule decizii în care menţionează – insistent – că sunt obligatorii şi considerentele.
Nu toate textele (de lege) proaste sunt neconstituţionale; nu toate textele bune sau necesare sunt constituţionale.
Depinde şi pentru cine sunt necesare.
Proaste pot fi pentru toată lumea. 😀
Sorin Grindeanu, când vorbeşte, nu poate să-şi ţină capul într-un loc, cât de cât; se scutură continuu, smuceşte epileptic capul stînga – drepta , ca la Electric Boogie Dance. Eu zic că nu-i normal Scuturel Grindeanu. Mimează sau chiar nu ştie de ce PSD nu poate să guverneze fără renumita Oana Hăineală – încă o dată – acum cu chemare la Ministerul de (boli) Interne.
–
Turnesolul Hăineală se întoarce. Unde-o pune PSD-ul , acolo stă capră de utilitate publică sau fără ea nicio guvernare n-are sens? Se anunţă vreo ordonanţă zdruncinătoare pe la Interne, iar Hăineală sesisează din vreme curtremurele – încă o dată – ca porumbeii sau după curtemur porumbelul voiajor Hăineală are de dus la gât mesajul de urgenţă – încă o dată – la DNA?
După noaptea ordonanţelor lungi – noaptea răposatei OUG 13 – primul ordin de urgenţă din 2 feb a bătut în retrgerea Oanei Hăineală, prima la raport, la pachet cu Sima C-tin
–
Prgramul DNA în perioada 1 -15 februarie 2017
-1 feb – DNA cere documente de la Guvern
-Constantin Sima -luni -6 feb – martor o oră jumătate;
-Oana Hăineală -marti 7 feb – martor 3 (trei) ore;
-Graţiela Gavrilescu – miercuri 15 feb -o oră jumătate.
–
Ghici cine a avut cel mai mult de povestit cum s-a rupt în figuri avizul MPR, înainte să fie înlocuit?
Cine a fost în linia întâi la DNA – #ziuacarturnătorii – să explice cine şi cum a rupt avizul dat – #noapteacagavrilescu.
S-a aflat cine a dat din casă ? Sau PSD aşteaptă să le citească Sfântu Lazăr declaraţia turnătoare din dosarul trimis de DNA la PG?
Ce piston o tot împinge spre Guvern – încă o dată – pe Hăineală în doi timpi?
PSD mai vrea o dată şi Scuturel Grindeanu se preface că nu ştie cine i-a trimis-o în misiune.
–
Cum a reuşit Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov s-o aleagă taman pe Hăineală membru CSM în ianuarie 2011, după activitate de procuror împrumutat de numai 6 luni , adică perioada 15 iulie 2010- ianuarie 2011?
Mai exact, ultima ei urmă de porocuror într-un parchet a lăsat-o în Bacău la 21 mai 2005, adică – din această dată până în prezent – femeia asta a lucrat ca procuror numai în alea 6 luni la Braşov, înainte să fie aleasă membru CSM. N-a avut Tribunalul Braşov de ales un CSM-ist cu activitate mai acătării de procuror? Măcar de câţiva ani, nu o plimbăreaţă prin sferele politicii de securutate naţională
De 11 ani a lucrat pe lângă un parchet numai 6 luni, în rest CSM-izdă promovată în condiţii prea suspecte şi lipitoare pe la diverse ministere, cabinete, birouaş spălare bani mărunţi.
–
Promovarea ei fulminantă nu-i în regulă. Procuroarea precoce a ajuns suspect de repede în 2004 la PICCJ- Biroul Anchete Speciale, ăla care potcovea magistraţi ca Alexandru Lele de la Oradea.
După absovirea dreptului la Iaşi, Hăineală a urmat un curs de Drept penal şi criminologie, la Drept Bucureşti, taman catedra Sandei Stănoiu, racolatoarea de tinere speranţe. 😀
–
După 8-9 ani, Oana Andreea Schmidt- Hăineală s-a îndopat serios cu produse de şcoală securistă: Securitatea Naţională-evauarea informaţiilor Academia Naţională de Informaţii, Securitate şi apărare, Managementul informaţiilor de securitate naţională şa
Securitatea e cu noi. 🙂
http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/15_03_2011__39758_ro.pdf
Înţeleg că Tudorel Toader se sfieşte s-o primească pe studenta lui – coechipiera de apărare naţională – direct pe uşa din faţă a Ministerului de Justiţie.
O ia mai pe ocolite, mai întâi pe la Interne, să nu bată la ochi. 🙂
Apărătorul de la Drept, Tudorel Toader, a fost prodecan între 1995-2003 şi decan din 2004. Om serios, aş zice, dar în anul 2004 a absolvit Colegiul Național de Apărare.
Ce-i trebuie unui om serios un asemenea Colegiu anormal pe cap? Doar ca să devină decan şi apărătorul de la Drept?
Ghici cine i-a fost studentă din aglomeraţia înghesuită la guvernare?