cristoiublog.ro
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”:





Gîndul lui Cristoiu de luni, 11 februarie 2019

PSD nu mai e o mașinărie de administrare a țării. Sau dacă mai e o mașinărie, e o mașinărie beată

Vineri, 8 februarie 2019, Guvernul României a aprobat proiectul Legii Bugetului pe 2019.
Incredibila epopee a adoptării Proiectului s-a încheiat!

Adoptarea Proiectului de Buget de către Guvern e doar unul dintre momentele care alcătuiesc ceea ce am numi Baterea Bugetului în cuie, proces care nu ia sfîrșit decît o dată cu publicarea documentului în Monitorul Oficial.
În regimul PSD de după decembrie 2016, singurul examen al proiectului către Lege a fost dat de hachițele lui Klaus Iohannis. Dacă liderii PSD, în frunte cu premierul, i-au susurat că e Domnul Președinte cu p mare, că e ăl mai frumos, ăl mai viril și ăl mai inteligent din Republică, Klaus Iohannis, în personalitatea căruia domină psihologia pisoiului mîngîiat pe căpușor, cel de la Cotroceni semna Legea fără să se uite la ea. Dacă nu se întîmpla asta, ieșea în balconul Palatului din Deal și stuchea în direcția PSD, spre fericirea TeFeLiștilor strînși în Vale ca Poporul Sfînt în așteptarea coborîrii lui Moise de pe Muntele Sinai, de la întrevederea cu Domnul.

Trecerea Bugetului prin Parlament n-a constituit pînă acum o problemă pentru un PSD deținător al celei mai puternice majorități parlamentare din postdecembrism.
Anul acesta adoptarea în Parlament nu mai lasă impresia trecerii Rapidului prin halta Salcia din Bărăgan. Majoritatea parlamentară a fost pusă în discuție de decolările unor parlamentari PSD către partidul lui Victor Ponta. Nu se știe de către conducerea PSD cîți parlamentari sînt sergenți majori ai SRI sub acoperire de deputați sau senatori.
Nu-i exclus, așadar, ca Bugetul să cadă în Parlament. De aceea am ținut să precizez momentul de vineri ca fiind doar Adoptarea Proiectului de Buget și nu a Bugetului.

Dintre toate sarcinile care stau în fața unui Guvern democratic adoptarea Proiectului de Buget e una dintre cele mai simple. Momentul adoptării Proiectului vine în chip automat, ca și Crăciunul. Asemenea acestora, adoptarea e știută încă din 1 ianuarie al anului respectiv, ba chiar încă din momentul anunțării victoriei în alegeri. Adoptarea proiectului de Buget nu e un moment dependent de conjuncturi. Altfel spus, nu e un moment ivit pe parcurs, neprevăzut, în stare să pună Guvernul în încurcătură. În adoptarea Proiectului de Buget Guvernul nu întîmpină nici o rezistență din partea Opoziției, nici atacuri din partea presei și a societății civile. Cu atît mai mult Puterile Garante și Bruxellesul nu fac presiuni să nu fie adoptat Proiectul cum se întîmplă de exemplu cu Legile Justiției. Adoptarea Proiectului de Buget e astfel dependentă numai și numai de capacitatea Guvernului de a-și îndeplini o misiune de mare importanță într-o țară democratică.

De precizat în acest sens, că adoptarea Proiectului de Buget e pentru un Guvern susținut de o majoritate precum cea deținută de PSD la ora actuală o treabă mult mai simplă decît în cazul altor Guverne, susținute de majorități încropite din partide și partidulețe. Adoptarea Proiectului e în acest caz deosebit de dificilă. Ea presupune negocieri sîngeroase în interiorul Coaliției de Guvernare. O anume dificultate apare și cînd e vorba de primul Guvern de după alegerile parlamentare. Bugetul dă seamă de filosofia politică a partidului care a cîștigat alegerile. Prin urmare, în fața noului Guvern se pune problema unei atenții ieșite din comun în alcătuirea Proiectului de Buget, care trebuie să țină cont de făgăduielile electorale. Nu e cazul PSD în privința Proiectului de Buget pe 2019. PSD se află la al treilea Proiect de Buget de după alegerile parlamentare. Exercițiul celor două bugete anterioare a fost un bun prilej de a verifica dacă o promisiune merge sau nu din punct de vedere economic.

În aceste condiții, apare explicabilă realitatea unor Proiecte de Buget adoptate de Guverne în ultimii cinci ani pînă la finele lui decembrie, astfel încît noul an să găsească țara cu un Buget deja adoptat, dacă nu chiar promulgat de președinte.

  • Proiectul de Buget pe 2014 a fost aprobat de Guvern pe 14 noiembrie 2013.
  • Proiectul de Buget pe 2015 a fost aprobat de Guvern pe 12 decembrie 2014.
  • Proiectul de Buget pe 2016 a fost adoptat de Guvern pe 9 decembrie 2015
  • Cel pe 2018, pe 6 decembrie 2017.

Din cîte se vede Proiectele de buget au fost aprobate pînă acum în prima parte a lui decembrie.
Singura excepție e reprezentată de Bugetul pe 2017, aprobat pe 31 ianuarie 2017. O întîrziere explicabilă. Guvernul rezultat din alegeri a depus Jurămîntul abia pe 7 ianuarie 2017.

Proiectul de Buget pe 2019 a fost aprobat pe Guvern abia în 8 februarie 2019.
Raportînd această dată la datele anterioare, simți nevoia să-ți faci cruce. Un Guvern care e din 29 ianuarie 2018, de 13 luni la Victoria, un Guvern sprijinit de o majoritate parlamentară solidă aprobă Proiectul de Buget pe anul 2019 cu două luni mai tîrziu decît a făcut-o, de exemplu, Guvernul Dacian Cioloș pentru anul 2016. Un Guvern instalat la Victoria abia în 17 noiembrie 2015, de doar o lună și lipsit de majoritate parlamentară.

Guvernările PSD postdecembriste s-au remarcat prin capacitatea lor deosebită de a administra țara. PSD a cîștigat atîtea alegeri parlamentare în ciuda etichetelor de partid corupt sau neocomunist, pentru că România adevărată, cea de dincolo de Chitila, a fost sedusă de mașinăria PSD de guvernare.

Așa cum arătam mai sus, adoptarea Proiectului de buget e una dintre misiunile cel mai simplu de îndeplinit de către un Guvern. E una știută chiar de la începutul anului și una care nu e contracarată de nimeni. Depinde numai și numai de partidul aflat la Guvernare să întocmească Proiectul în timp util și să-l supună adoptării de către Guvern.

Ce s-a întîmplat anul acesta? De ce a fost adoptat Proiectul la începutul lui februarie 2019 și nu la începutul lui decembrie 2018?
Știind capacitatea administrativă a PSD și mai ales riscurile electorale ale întîrzierii, ai putea crede că adoptarea abia la începutul lui februarie 2019 a fost rezultatul unei strategii politico- economice, al unor calcule ascunse ale conducerii PSD.
Nici vorbă de așa ceva.
O privire aruncată asupra intervențiilor publice ale conduceri PSD în chestiunea Bugetului pe 2019 ne arată că adoptarea Bugetului cu o atît de mare întîrziere a fost rezultatul unor bîlbîieli incredibile ale PSD. Practic adoptarea Proiectului a fost amînată de la o zi la alta începînd din 30 octombrie 2018.
La acestă dată, Liviu Dragnea anunța: „Proiectul legii bugetului de stat este aproape gata.”

Așadar, pe 30 octombrie 2018, Proiectul de Buget e aproape gata.
Dacă e aproape gata, înseamnă că PSD pregătește o premieră postdecembristă:
Aprobarea Proiectului de Buget de către Guvern la începutul lui noiembrie, astfel încît pînă la finele lui noiembrie 2018, Bugetul să fie deja Lege.
Ce mai încolo și încoace!
Dacă există un stahanovism și în democrație, el avea să-și găsească întruchiparea în legiferarea Bugetului pe 2019!

De loc surprinzător în aceste condiție că pe 2 noiembrie 2018 are loc o ședință de coaliție pentru dezbaterea, printre altele, a bugetului pe 2019.
Să leșini de uimire nu alta!
Și să-ți spui înciudat admirativ:
Ai dracului ăștia de la PSD, sînt în stare să aibă buget pe 2019 votat și promulgat la începutul lui decembrie 2018.
Din acest moment nu se mai aude un timp nimic despre Buget.

Pe 26 noiembrie 2018, Ministrul Finanțelor anunță că „Proiectul de buget pe anul viitor probabil că va merge în Parlament la început de decembrie”.
Pe 4 decembrie 2018, Eugen Teodorovici declară: „Deci, săptămîna viitoare, pe 13 undeva, să avem şedinţă de Guvern, iar pe 14 dimineaţa să fie deja în Parlament, să treacă la comisiile de specialitate, comisiile de buget-finanţe, plen”.
Nu e începutul lui noiembrie, e începutul lui decembrie, mă rog. Sîntem totuși în graficul tradițional postdecembrist.

Pe 11 decembrie 2018 Bugetul pare a fi gata. Eugen Teodorovici dă deja detalii cu privire la bugetul pe 2019.
Optimist e și Liviu Dragnea. Pe 10 decembrie 2018 el anunță că „pe 13 decembrie cel mai tîrziu bugetul ajunge la Parlament”.
Cu o zi înainte de 13 decembrie, ministrul Finanțelor vine cu o veste bombă:

„Proiectul de buget pe 2019 nu va fi discutat joi în şedinţa de Guvern, în contextul în care mai trebuie dezbătute mai multe aspecte legate de modul în care vor fi cheltuiţi banii.”

De data asta Eugen Teodorovici nu mai precizează data cînd va fi adoptat Proiectul.
Viorica Dăncilă, tot pe 12 decembrie 2018, e optimistă:

„Sînt discuţii, şansele sunt mari, ne dorim să îl adoptăm în Parlament pînă la sfârşitul sesiunii parlamentare.”

Pe 20 decembrie 2018, Liviu Dragnea vorbește de adoptarea în ianuarie 2019, mai precis după 15 ianuarie, într-o sesiune extraordinară.
Cu două luni în urmă anunța adoptarea în prima parte a lui noiembrie!

Pe 12 ianuarie 2019, Eugen Teodorovici se resemnase deja:

„Atunci cînd Parlamentul vine din vacanță va găsi proiectul de buget realizat, propus”.

Pe 1 februarie 2019 Parlamentul a venit din vacanță.
Ia Proiectul de unde nu-i.
Parlamentul va avea Proiectul de Buget abia pe 11 februarie 2019.

O asemenea epopee a adoptării Proiectului de Buget e unică în postdecembrism.
Ea ne spune clar mai mult decît toate sondajele de opinie, mai mult decît toate părerile și analizele, că PSD nu mai e o mașinărie de administrare a țării.
Sau dacă mai e o mașinărie, e o mașinărie beată.


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

10 comentarii la Gîndul lui Cristoiu de luni, 11 februarie 2019

  • Coliva României, manual de transformare a unei țări fără datorii într-o colonie disciplinată și fericită

    Posted by admin on 26 aprilie 2018

    1. Aranjezi imediat după lovitura de stat (pe care fraierii o s-o numească multă vreme revoluție) să vină la conducere niște fraieri pofticioși care pentru un tablou în plus și-un cont în Elveția sunt dispuși s-o vândă și pe mă’sa crăcănată deja.

    2. Le spui proștilor că industria lor chimică e de căcat, că sunt înapoiați rău și le promiți două bax-uri de Bonibon dacă te lasă s-o manageriezi tu, faci privatizare Mebo până le piere cheful de întreprinzător.

    3. Le iei băncile și apoi le instruiești să le dea fraierilor credite căcălău cu buletinul pentru orice, apartamente, mașini (produse tot de tine, în vest), smartfoane, cizmulițe dă vară, alte acareturi la Mall, le dai cât de mult pot ei hali căcat monden din reviste gen „Click” și „Libertatea”, emisiuni „care te râzi” cu Cacapatos,„ Acces din rect” și „Fraierii are talent dacă și câinii are talent”. Aici nu trebuie să precupețești vreun efort, că dacă fraierii n-au ce comenta la muncă, s-ar putea, ai dreacului, să se apuce de făcut ceva și asta nu e bine.

    4. Le spui fraierilor că s-ar putea să-i atace nepoții lui Gingis Han, că trebuie musai să intre într-o alianță armată, le iei armata din țară, să nu cumva să o folosească vreunu’, Doamne-ferește, la păzit infrastructura feroviară și combinatele de furat și de evaziunea fiscală cu produse petroliere și-o trimiți cică la instruire cât mai departe, la unde a înțărcat mutu (nu fotbalistul) iapa , prin Afganistan, să-l apere pe dracu’ de tac’su. În prealabil le desființezi și diviziile de geniu, alea cu care fraierii au construit Transfăgărășanul, să nu-i încurce cumva pe cei de la Lena Construciones, în cele 24 de luni cât se screm să construiască un amărât de pasaj.

    5. După ce le-ai făcut fraierilor burta mare de chipsuri, bere și Orice-Cola și-ai obișnuit pițipoancelor fraierilor că nu mai poa’ să trăiască dacă părul lor „n-are volum”, începi să racolezi forța de muncă și-o aduci la tine în țară unde-o plătești cum se cuvine, și din ăia de high-tech dar și căpșunari. Asta din două motive, ca să scazi presiunea șomajului de pe umerii guvernanților, să nu care cumva să le dea prin gând să facă locuri de muncă și ca să fii sigur că fraierii, dacă vor să deschidă iar vreo uzină, să lucreze doar cu pensionarii, ăia care se încăpățânează să mai trăiască după toate reformele în sănătate sau cu puștanii care au terminat bacalaureatul și care nu știu nici să schimbe vreo siguranță însă manevrează la perfecțiune smartfonu’ .

    6. Ignori complet (ba chiar îi dai și două peste bot) specialiștii care încearcă să-i lămurească pe conducătorii fraierilor că avem o groază de rezerve pe care toți se fac că nu le văd.

    7. Pune-i pe reprezentanții fraierilor să semneze înțelegeri europene că trebuie musai să se transforme în paradisul energiei verzi, pune-i să ridice moriști de vânt peste tot și să plătească toate investițiile astea în timp ce termocentralele și hidrocentralele lor se duc sulii de suflet.

    8. Dacă le-a mai rămas fraierilor cumva vreo urmă din industria chimică, de-alde Oltchim cumva, bag-o în faliment, ca să fii sigur că țara asta nu mai are nevoie de gaze naturale decât puțin pentru brichetele fumătorilor și cât să se încălzească fraierii iarna.

    9. Te faci că faci niște prospecțiuni (aiurea, tu știai de mult ce-i acolo) prin Marea Neagră și afli că poți scoate de acolo la gaze naturale de n-are ce să facă toată România cu ele.

    10. Prostești pe proști zicându-le că le pune Dumnezeu mâna în cap și-o să treacă pe la ei o mare conductă care ar urma să-i aprovizioneze cu gaz natural ieftin (la ce dracu’ le-o mai fi trebuind, nu știu).

    11. Liberalizează prețul la gaze pe piața internă (că industrie care să mai profite de chestia asta nu mai există) pentru ca nu cumva să guițe vreun fraier atunci când o să le dai gazele pe piața externă la ce preț vrei tu.

    12. Ce să vezi, când începe Exxon să scoată gazu’ din Marea Neagră, hop, o să fie pe-aproape și-o conductă să-l trimită în afară, că în România el mai e la fel de util românului precum îi este mortului util un abonament la sala de forță. Și iacătă ce frumos devine România exportatoare de gaze naturale, alea pe care Putin le dădea cam scump vesticilor care o să le ia acum mai ieftin de la niște fraieri!

  • Excelent

  • Bravo, Scipio! Bagă-le sârmă în nas celor ca Jipule, Matei, Cârnat și frumos flexate-i Roxi.

  • Vad ca e la moda subiectul de-l abordeaza pana si Maestrul. N-am inteles totusi de unde toata frasuiala asta cu bugetul…poate si pentru ca (financiar vorbind) singura mea relatie cu statul este ca lunar platesc morman la stat in taxe si impozite. Personal mi se rupe exact in pai’spce de buget. N-am afaceri cu statul / nu depind de banii publici. Altfel, imi place cum toti cei de n-au contribuit in viata lor cu un leu la buget se dau de ceasul mortii ca nu e gata bugetul. Si daca nu e gata ce? Pana la adoptarea noului buget nu mai primesc securistoizii simbria marita si merg inainte cu cea din 2018? Nasol.

  • Salariile trebuiau marite, dar cu cap. Cresterea a fost abrupta si surplusul de bani s-a scurs in preturi. Practic, cu bani mai multi cumparam mai putin.
    In acelasi timp, a crescut si numarul de salariati la stat. De exemplu, la primaria generala au fost infiintate 22 de firme inutile, care au crescut cu 3000 numarul angajatilor. Fondul de salarii s-a dublat, respective fata de 375 mil.lei a crescut cu 372 mil.
    Se mai pot face economii si din alte parti. Romania a ramas una din putinele tari care mai are soldati pe fronturile din Iraq si Afganistan. Aceasta ne costa cam 50 mil $/an. Ca tara, noi nu am avut nici un beneficiu din implicarea in aceste conflicte. Nici nu am recuperate cranta de 1,8 miliarde $ de la Iraq.

  • Ar fi fost mult mai tare titlul asta pe vremea lui Basescu.
    ¨TB¨ in loc de ¨PSD¨.. 🙂

  • Doamne păzeste! A ajuns Roxana Roman să corecteze VIRGULE.
    Urmează oligocască.. 😛

  • Maestre, cam, ciudat mesajul.
    Cum sa conducă Guvernul PSD ALDE România, acum?
    Fără opțiuni politice, un guvern ales democratic, are nevoie sa colaboreze cu un Președinte, ales tot democratic. Cel puțin așa cum e făcută penibila noastra Constitutie( pe care in mod ciudat, nimeni ne vrea sa o schimbe).
    Ori la noi conflictul Iohannis -Dragnea, adus la nivel de conflict national, notoriu si unic in UE, împiedica funcționarea statului.
    Inclusiv bugetul.
    Mai ales ca autorul Darius Valcov e un condamnat in așteptare de apel. S-a găsit altul mai bun?
    Sa nu vorbim cumva de penibilul Câțu de la PNL, care a încercat sa fure România pe fata.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *