Mâine, 17 octombrie 2019, de la 19.00 la 20.00, la emisiunea Gândurile lui Cristoiu, mă voi afla în dialog cu Cătălin Ivan, candidat din partea Partidului Alternativa Pentru Demnitate Națională

România e o mină de aur pusă la dispoziția exploatării turistice. Din nenorocire nu prea are cine s-o exploateze

România e o mină de aur pusă la dispoziția exploatării turistice. Din nenorocire nu prea are cine s-o exploateze

De la Dinicu Golescu încoace, pînă azi, călătorul român în străinătate vede și judecă tot ce întîlnește în cale din perspectiva realităților din țară.
Nu cred să existe în scrierile celor plecați în afară, că sunt reportaje tipărite sau păreri postate pe Facebook, altfel de comparații decît cele defavorabile României.
Explicația trimite la complexul de psihologie colectivă care e credința nimicniciei noastre prin raportare la Europa luminilor și luminițelor.
Stă la temelia acestui complex și autoflagelarea ca notă a sufletului național.

România s-a europenizat cît de cît. Nu în profunzime și nu în totalitate. Cu toate acestea, n-am descoperit pînă acum vreo scriere despre realitățile occidentale văzute de un călător român în străinătate care să remarce superioritatea noastră fie și într-un punct.
Asta se întîmplă cu toți cei care călătoresc peste hotare. Dar cu cei care merg în excursii prin România ce se întîmplă? La ce se raportează aceștia?

Notele de călătorie ale românilor în Occident au drept clișeu exclamația:
– Sărmană țară românească! Cît de urmă ai rămas!
Tot o exclamație clișeu face nota comună a reportajelor de călătorie prin România:
– Ce țara frumoasă avem! Păcat că nu-i cunoscută.

De mai mult decît un sfert de veac, în fiecare an întreprind cel puțin trei călătorii de cunoaștere în străinătate.
Călătoria de cunoaștere e deosebită de toate călătoriile întreprinse de cineva în vacanță. Practic e o călătorie de lucru. Optez pentru o zonă a lumii despre care am citit sau, dacă o știu vag, pe care aș vrea s-o cunosc la fața locului. Așa cum spun eu celor mai tineri, nu există școală de Istorie de cultură, Școală intelectuală mai bună decît popasul la fața locului. Spun, de lucru, deoarece în astfel de călătorii, deși petrecute în vacanță, trudesc mai rău decît cînd sînt acasă. Program strict de vizitare. Plecat de dimineața și venit seara. Fiecare loc e fotografiat, filmat și notat. Despre unele locuri știu cîte ceva. Dacă sunt celebre, știu chiar mai multe. Despre altele nu știu aproape nimic. Abia la fața locului aflu amănunte. Și la fața locului cumpăr ghiduri, citesc inscripții, fac rost de suveniruri, de hărți, de broșuri, astfel încît la întoarcerea acasă mă pot pretinde cît de cît cunoscător al locului vizitat. Mare lucru despre Țara Galilor nu știam înaintea unei călătorii de cunoaștere la Cardiff. Acum, cînd aud sau citesc expresia Țara Galilor, îmi vin în minte secvențe, dar mai ales date edificatoare.

Introducerea aceasta a avut menirea de a lămuri ipostaza în care am călătorit de luni, 17 iulie pînă sîmbătă, 22 iulie prin Moldova de Sus. Ion Antonescu de la Marshal Turism are acest obicei, deopotrivă plăcut și util, de a pune la cale cîte o excursie de cunoaștere într-o anumită parte a lumii. Am fost cu el într-o astfel de călătorie în Israel.

Invitat de domnia sa într-o călătorie în Moldova de Sus am ezitat să accept. Nu pentru că una dintre condițiile de negociat puse de mine a fost să achit costul călătoriei, ci pentru că ea însemna suspendarea întregului program de la București: emisiuni televizate, mers la BAR. În plus, trebuia să asigur comentariul zilnic pe cristoiublog.ro și pe Evz.ro. Am acceptat pînă la urmă, deși cu inima strînsă. Acum, la finele călătoriei pot spune fără ezitare c-aș fi pierdut enorm dacă n-aș fi mers. Am vizitat de luni pînă sîmbătă:
Mitropolia Moldovei, Trei Ierarhi, Cimitirul Eternitatea, Mânăstirea Golia, Bojdeuca lui Creangă din Țicău, Dealul Copoului cu Teiul lui Eminescu (Iași), Ipotești, Mânăstirea Dragomirna, localitatea Gura Humorului, Casa Memorială Ciprian Porumbescu, Mânăstirile Putna, Sucevița, Moldovița, Voroneț, Horaița, Humor, Râșca, Casa memorială Creangă de la Humulești, Mânăstirile Neamțului, Agapia, Văratic, Casa Memorială Sadoveanu de la Vovidenia, Mânăstirile Secu, Sihăstria și Bistrița.

Despre aceste obiective, ca să le spun așa, știam cît îi trebuie unui jurnalist pentru a nu face gafe de informație în direct sau în scris. Pe unele le văzusem cîndva, în adolescență. Pe altele, nu. Nu mai țineam minte nimic despre nici una dintre ele. În plus, n-aveam acel reflex automat al imaginilor scăpărate în minte la întîlnirea cu un nume.
Pot spune astfel că aveam toate condițiile pentru a călătorii în Moldova de Sus, ca un turist străin.

Ce caut eu într-o călătorie de cunoaștere în străinătate?
Deosebitul, interesantul, senzaționalul chiar.
Oferă Moldova de Sus turistului străin (fără emoții patriotice, ba chiar și fără cunoștințe despre România însușite la școală?) așa ceva?
După o săptămîn de călătorie de cunoaștere prin Moldova de Sus, pot răspunde fără să clipesc:
Da.

Sunt din această perspectivă multe amănunte de pe traseu care ar putea interesa un turist străin chiar și total necunoscător al istoriei noastre.
E vorba fie de fapte omenești, fie de fapte care trimit la cunoștințe de cultură generală. Am dat pe cristoiublog.ro exemplul mărului de argint de la Muzeul Mînăstirii Sucevița, în care se află o suviță din părul Elisabetei Movilă.
Nu e necesar să știi istoria României pentru a fi atras de povestea acestei femei ambițioase, frumoase care a sfîrșit prin a fi vîrîtă cu forța în haremul sultanului.

Profitorul comuniștilor e reamintit în aceeași clădire cu victima comuniștilor. Multe dintre obiectivele de interes național pot fi înfățișate turistului străin sub aspectul de interesant atît din punct de vedere general, cît și istoric. La Mânăstirea Neamțului, se află vedeta icoanelor făcătoare de minuni din România:
Icoana Maicii Domnului Făcătoare de Minuni.
I-a fost dăruită lui Alexandru cel Bun de Împăratul Bizanțului Ioan al VIII-lea Paleologul în 1429. I se mai spune și Lidianca, deoarece e o copie a unei icoane pictate printr-o minune pe un stîlp al Bisericii Lida din Israelul de azi. În 665, Sfîntul Gherman al Constantinopolului a văzut la Sfîntul Mormînt icoana și a pus să i se picteze o icoană exact ca asta, iar pe verso să fie pus chipul Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe, originar din Lida. Împăratul Bizanțului i-a dat-o domnitorului român pentru a o proteja de persecuțiile împotriva icoanelor. Povestea poate stîrni interesul turistului străin care știe cîte ceva despre Bizanț. Poate stîrni interesul și tradiția trecerii pe sub icoană a credinciosului pentru a i se îndeplini dorințele spuse în gînd în fața icoanei.

Ca turist străin peste hotare, la fiecare obiectiv am căutat și am găsit (contracost) lucrurile care fac viața călătorului de cunoaștere: ghiduri, suveniruri, de regulă instrumentele prin care turistului i se dă mură-n gură.
Nimic din toate acestea la obiectivele vizitate. Mînăstirile din Moldova de Sus au fiecare, spre vînzare, la Magazinele bisericești, o broșură colorată. Deși oferă amănunte prețioase despre locaș, broșura nu e de nici un folos pentru turistul străin. Ea a fost alcătuită mai degrabă pentru semnificația religioasă a obiectivului decît pentru cea culturală. Nu vei găsi în aceste broșuri nici o hartă a locului. Lipsesc precizările punctuale însoțite de istorisiri. Am cumpărat de la fiecare mânăstire cîte o astfel de broșură. Cînd a fost să scriu despre cele văzute la fața locului, am descoperit că nici una dintre ele nu-mi e de folos. Lipseau minimele informații de turist interesat de un obiectiv cultural-istoric.

Cu două excepții – Putna și Sucevița – muzeele vizitate n-au introdus multimedia, instrument de lucru deja banal la muzeele din străinătate. Se folosește în continuare doar tradiționala expunere în vitrină.
La muzeele administrate de Consiliile Județene e din acest punct de vedere un dezastru. Nu există nici măcar broșuri. Le țin locul niște pliante sărăcăcioase, gen publicitate la un restaurant.
Suvenirile – acele fleacuri din care se scot bani prin exploatare turistică – lipsesc. Rar dai (ca la Humulești) peste suveniruri de cană, mouse pad, pixuri, carnețele.
Mînăstirile au, fiecare, magazine bisericești. Complet neinteresante pentru cine nu e pelerin!

În călătoria din Moldova am avut posibilitatea de a înțelege cît de important e un ghid al obiectivului în marea confruntare mondială care e atragerea turistului.
Am întîlnit și ghizi înzestrați, chiar deosebit de înzestrați:
Dumitru Cocolea, de la Humulești, Valentin Tarpalaru de la Bojdeuca din Țicău, Părintele Dosoftei de la Putna, părintele Andrei de la Neamț, ghida de la Muzeul Grigorescu de la Agapia, călugărița de la Sucevița.
Din nenorocire, alți ghizi n-au nici o legătură cu condiția de ghid. Fătuca de la Ipotești (nu-i știu numele, deoarece nici un ghid nu s-a recomandat în deschiderea vizitei), despre care am mai scris, mi s-a părut întruchiparea slujbașului perfect, mereu preocupat de cît mai e pînă la finele programului.

Condiția ghidului stă în chimia cu subiectul tratat. Cei amintiți mai sus (ghizii de la Bojdeucă și de la Humulești îndeosebi) impresionează prin dragostea față de locul prezentat. La mînăstire, ghizii sunt călugării sau călugărițele sub ascultare. Excelenți cunoscători ai subiectului, ei surprind prin cultivarea fără stridențe a patriotismului.

Moldova de Sus, Bucovina îndeosebi, e la nivel european în privința mesei și a cazării. Pensiunile sunt hoteluri de standarde europene. Cu plusul uriaș dat de ospitalitatea moldovenească.
În concluzie, România e o mină de aur pusă la dispoziția exploatării turistice.
Din nenorocire nu prea are cine s-o exploateze.

N.B. Nu știu prăpastia dintre pelerinaje și excursii culturale. Mai sus m-am referit la excursiile culturale la mînăstiri.
Pelerinajele țin de alt sector.


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

15 comentarii pentru articolul „România e o mină de aur pusă la dispoziția exploatării turistice. Din nenorocire nu prea are cine s-o exploateze”

  • Despre ADOPȚII !
    Preambul
    In anii 90, dacă va (re)amintiți, exista o adevărată rețea care se ocupa cu adopțiile internationale, formata din avocați celebri, care conduceau, din umbră, … “procesele” !
    Ei bine, să nu vă închipuiți că, dacă atunci totul mergea ca pe roate, acum ar … scârțâi ceva !
    Exact ca in catrenul lui Păstorel … “Garda merge înainte … “, doar că “actorii” sunt alții !
    Ceea ce trebuie recunoscut este faptul că acum “rețeaua” este mult mai bine pusa la punct, beneficiind de toate cuceririle din domeniul IT !
    Dar, pionii principali au rămas cam aceiași, respectiv anumiți funcționari ai statului care lucrează în domeniul “protecției” copilului ! Că, ce să-i faci, … saracii copii trebuie protejați cumva !
    De asemenea un rol foarte important îl au asistenții maternali, care cunosc cel mai bine “dedesubturile” afacerii, și care, pt a se menține “activi”, trebuie ca în fiecare lună să COTIZEZE la mai marii lor șefi, din primării , sumele variind de la câteva zeci, până la peste o sută de lei , conform principiului “puțin de la mulți” !
    Deci, cu alte cuvinte, cazul de la Mehedinți este cam pe același calapod cu multe altele, care au existat, dar nu au fost atât de mediatizate ! Prietenii știu … de ce !
    Credeți, chiar, că se va lăsa cu sancțiuni în cazul acesta ? Eu unul sunt mai mult decât convins că nu, in afara de unele date, asa, de ochii lumii, dar, în cele din urmă, cei care le-au primit, vor fi reabilitați !!!

  • Am avut o țară incredibilă, prin:
    – ospitalitate;
    – generozitate;
    – politețe (mai știe cineva, ce înseamnă asta?);
    – frumusețea ei, cu de toate (munți, păduri, șes, litoral), toate acestea cu potențial turistic;
    – cu oameni muncitori (în toate domeniile!)
    – competiție internă, în toate domeniile (aici, cred că este posibilă cea mai amplă DEZBATERE – domi, Amon, cib, Sandman, Bunescu, Petreasca, Gabriela, domn’ Nikola [de ce, nu?!] – vor înțelege ce vreau să spun).
    Am avut o țară dar, iaca, n-o mai avem…punct

    • A!
      Lipsește din enumerare (voit intenționată!) Mateo Geo.
      Iaca, așa.
      Ce să spun, n-am ce face la ora asta, decît…să-mi văd de alte treburi.
      Hi, hi, hiiii!

    • Tocmai din cauza “competiției interne” … n-o mai avem ! Sper că vor înțelege și cei “enumerati”, de tine ! Căci, tot din cauza lor, sau a altora ca ei, în curând n-o să mai avem nici … blog !

  • Și, da!!!
    Turismul românesc, ÎN ROMÂNIA!, trebe să fie ÎNCURAJAT!
    Este atuul nostru, oameni buni.
    Știm (unii dintre noi, mai patrioți, așa) că a “dat bine” să vă etalați pe alte meleaguri.
    Dar, totuși! Fiind la Casa Capșa, nu m-am putut abține să-l întreb pe un tânăr de la masa imediat vecină cu a mea, care se tot lăuda prietenilor lui, despre ce a văzut el prin străinătețuri…unde sunt Cheile Bicazului?
    Răspunsul, m-a lăsat fără replică!
    – La Muzeul de Istorie.

  • Prea mult turism strica. Am fost la Venetia. Aproape toate nimicurile zise si suveniruri erau “made in China”. Uneori si “sticla de Murano”. Asta era uneori chiar produsa la noi. Ca sa nu mai spun ca si venetienii sunt cam satui de turisti. Asa ca mai bine sa lasam lucrurile cum sunt, sa nu le transformam in kitch comercial. Cine vrea si cunoaste, se va duce la Manastiri. Cine nu, se va duce la Paris. Sa nu transformam totul intr-un fel de Vama Veche. Cine a vazut Vama in anii 90 sau mai inainte, stie despre ce vorbesc.

    • În mod ideal, asa ar trebui sa fie cum zici tu. Doar ca turismul fara turisti suficienti moare, în timp ce limitarea numarului de turisti si nepoluarea locurilor turistice cu prea multe buticuri de suveniruri este foarte greu de realizat. Unde pui ca dezvoltarea turismului în România ar putea aduce multi bani pentru un buget mereu prea mic.

      Pentru ca era vorba de locasuri sfinte…
      Am vizitat Catedrala si Grota Sfintei Bernadette din Lourdes, unde ajung anual vreo 3 milioane de turisti plus alte 3 milioane de pelerini. Si acolo frapeaza numarul imens de magazine de suveniruri pline de obiecte produse mai ales în China, dar aceste magazine sunt amplasate departe de locurile sfinte, la iesirea din curtea catedralei existând un singur magazin cu obiecte produse da catre calugarii francezi.
      Noi am evitat aglomeratia, facând aceasta vizita toamna si a fost super.

      • Uite, vezi? La postarea asta n-am de ce sa te comentez.. Dara cd incepi cu propaganda securistoida, n-am cum sa te las, mai draga!

  • Hai să fim serioși ! Turismul românesc, ba chiar România, nu sunt promovate în media mai deloc ! Ia sa ne gândim câte reclame am (ați) văzut în care sa fie redate imagini din diverse locuri sau obiective turistice din țară ?
    Puține, dacă e s-o spunem pe aia dreaptă !
    Și astea care sunt (dacă) promovează cam aceleași locuri, cum ar fi Castelul Bran, Transfăgărășanul, cetățile dacice, cu cea mai rămas din ele, Sfinxul, Babele (cele din Bucegi, nu … altele!) sau poate Casa Poporului, nu-i așa?!?
    Noroc cu spiralele misa, că altfel nici nu auzeau străinii despre Herculane, sau Domogled !
    Păi, și-atunci, … despre ce (să) vorbim ?
    De-aia nu se-inghesuie turiștii nici pe litoral, nici pe la munte, deși eu cred că motivul principal îl constituie prețurile, care-s mai mari decât pe Coasta de Azur, sau stațiunile elvețiene !
    Așa că noi vom cam rămâne tot fără turism, respectiv turiști, și de acum in colo, vrând-nevrând !

  • sistemul medical ROMANNESC e PESTE cel britanic si peste cel american.

    1 in spitalele publice britanice, mori cu zile in sala de urgente, nu te bagă nimeni in seamă. asta e regula generală.

    2)la americani chiar dacă esti asigurat medical, asigurararea prinde doar jumate din proceduri si costuri. daca nu esti asigurat, doar ziua de spitalizare poate ajunge la 10000 de dolari. o plimbare de 20 de minute cu ambulanta, 3000 de dolari.

  • Băi aiurele, ce-ai bă, … băiețașule ?
    Ce legătură vezi tu intre … “inseiderii” Google și … turismul românesc ?!? Hai bre, ne lheși !
    Că să nu mai vorbim despre realegerea lui Trump, ca văd că te cam OBSEDEAZA !!!

  • Scandalul adopției copiliței este, precum multe altele, destinata sa acopere ALTE SCANDALURI CARE SUNT ON WAVE !!!
    Spre exemplu legea pensiilor care n-a trecut de Senat ! Sau, eu știu, schimbarea maharului BNR, Isărescu, cu nea Zamfir, după cum se aude ! Era nevoie de o nouă EMULATIE, gen colectiv, dar care nu s-a transformat intr-un protest general !
    Parafrazandu-l pe martalogu ăla, mulți citesc putini înțeleg !

Lasă un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mircea Diaconu: „Președintele Iohannis execută al treilea mandat al lui Băsescu”

Interviu cu Mircea Diaconu, candidat independent susținut de alianța ALDE-ProRomânia, în cadrul emisiunii „Gândurile lui Cristoiu”, 10 octombrie 2019, transmisă pe Mediafax și Gandul.info

Transcrierea interviului o puteți urmări la rubrica Interviuri

Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”:



Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi