cristoiublog.ro
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”:





Gîndul lui Cristoiu de sîmbătă, 9 martie 2019

Jandarmul enciclopedist

Internetul e plin de fapte și secvențe hazlii, din România, surprinse de simplii cetățeni și transmise altor cetățeni sub semnul axiomei Ca la noi la nimenea. Credința – mai mult sau mai puțin formulată în scris – e că astfel de deraieri ale bunului simț se petrec doar din 1990 încoace, din anul de debut al Erei postdecembriste.
E adevărat?
Firește că nu.
Și cînd spun asta nu mă gîndesc doar la capodoperele lui Caragiale, cel care ne-a blestemat pentru totdeauna să fim Ca-n Caragiale. Mă gîndesc și la articolele de ziar, la tabletele și reportajele care dau seamă de realități precise petrecute în anii interbelici. Drept argument reproduc aici un amplu fragment dintr-un reportaj apărut în numărul din 9 septembrie 1928 al publicației Țara noastră (director Octavian Goga) sub titlul Jandarmul enciclopedist. Reamintesc pentru mai buna înțelegere a aiurelii surprinse de autor că se petrece în România lui 1928. Am făcut precizarea asta neștiind dacă nu cumva jandarmii noștri de azi vorbesc curgător franțuzește.

„Zilele trecute am văzut un lucru minunat. Mă aflam la Oradea, şi întîmplarea a făcut să asist la unul din examenele Şcoalei de jandarmi. Ştiam că există în acest îndepărtat punct al țării o celebră academie, unde viitorii străjeri ai legilor şi ai ordinei publice sunt inițiați cu multă grijă în misterele complicatei lor misiuni. Împărțiți în două serii, un curs pregătitor şi altul de specializare, jandarmii învaţă în aproximativ 20 de luni tot ceea ce se cuvine să ştie un păzitor al ordinei publice la sate. Nu mi-am închipuit însă niciodată, că acest important exponent al ideii de stat trebuie să înveţe aşa de multe şi diverse lucruri.

Examenul la care am asistat proba cunoştințele de limba franceză cîştigate în primele opt luni de învăţătură. Căci, da, să nu vă miraţi, jandarmii învață şi limba franceză, de cînd este la comandamentul, jandarmeriei d. general Davidoglu. Îngrozit de proasta reputație pe care o are sărmanul jandarm român, acest om de cultură a crezut că cel mai bun remediu pentru îndreptarea unei dureroase stări de lucruri este să facă jandarmul tobă de carte. Douăzeci şi nouă obiecte de studiu formează ciclul de învățământ al cursurilor pregătitoare. În trei trimestre, mintea elevilor jandarmi e supusă la un adevărat campionat. Numai pictura şi pianul lipseşte din acest vast program de învăţământ, menit să scoată din pensionul jandarmeresc de la Oradea adevăraţi jandarmi enciclopezi şi bine educaţi.

Dar să ne întoarcem la examenul de limba franceză, care înfăţişază oarecum rezultatele metodei d-lui general Davidoglu. Chemaţi în grupuri de cîte cinci în prima bancă, jandarmii ies stîngaci şi îngrijorați de la locurile lor în faţa profesorului, mototolind în neştire filele nevinovate ale manualului d-lui Candrea. Simți în fiinţa acestor feciori vioi, adunaţi din toate unghiurile tării, ceva din sentimentul de supunere, groază şi dispreţ al cîinelui silit să facă un lucru, care depăşeşte însuşirile lui fireşti: să dea «bon-jour» sau să scrie la un Remington portable. Chestionarea începe:

Vous?… Şi degetul profesorului indică ființa tremurătoare a unui candidat, care priveşte îndobitocit la degetul ameninţător, fără să priceapă întrebarea.
Comment t’appelles-tu?
Nădăilă Ştefan.
Non! Non!… Comment doit-on repondre?
?
Vous ?
?
Vous?

Întrebarea repetată măreşte zăpăceala şi întîmpină în toată sala acelaş mutism. Pentru opt luni de studii, scena e reuşită. Cuvîntul rostit în franțuzeşte produce panică. În cele din urmă, desperat, profesorul răspunde singur, dînd cuvenitul exemplu didactic:

Se răspunde complect. Uite-aşa: Je m’appelle Nădăilă Ştefan.

Iar Nădăilă Ştefan, care va fi desigur un foarte bun jandarm, deşi nu prea corespunde dorinței d-lui general Davidoglu de a-şi însuşi limba lui Anatole France, surîde cu înțeles că domnu’ consimte – măcar pentru o clipă să fie Nădăilă Ștefan.

Examenul continuă penibil. Jandarmii d-lui general Davidoglu citesc textul copilăresc al manualului de limba franceză cu îngrozitoare cazne de limbă. Pe fețele lor de ţărani voinici, cari ar rămînea fără reflex dacă posesorii lor ar îndura cele mai neînchipuite chinuri trupeşti, se citeşte efortul de a pătrunde misterul cuvintelor pocite, pe cari trebuie să le rostească. Figurile lor crispate fac milă. Rezultatul chinului lor provoacă un rîs spontan, de nestăpînit. E tragic şi comic: de un tragic profund şi de un comic irezistibil. Frumoasa limbă a atîtor generoşi artişti şi inegalabili cugetători ia în gura acestor condamnaţi inflexiuni ciudate. Muzicalitatea frazei franceze se frînge în grohăieli oribile, cuvintele se schimonosesc în împreunări uimitoare. Te întrebi, ce idiom ciudat latino-anglo-saxon se înfiripează din această caznă culturală ordonată de buna şi nobila intenție a d-lui general Davidoglu? Mardi devine astfel Mârd, Samedi = Sâmbădi, vingt = widgt, jeune = giun, vetement = vitiment şi aşa mai departe.

Un jandarm cu mutra spînatică de lipovan, fecior din bălțile Dunării, voinic ca un faur acolo în lotca lui de-acasă, tremură tot şi nu înțelege nimic din ceea ce citeşte cu intonații inedite. Nu înțelegem nici noi, cei ce ascultăm. Profesorul ghiceşte anevoie textul, pe care îl cunoaşte, şi încearcă să vadă ce a priceput elevul din letura făcută. E vorba de un căţeluş, care s’a urcat pe masă şi a furat o bucată de friptură.

Qui fourre le nez dans l’assiette?
?
Ei, ai înţeles ce te-am întrebat?
Da.
Răspunde… Lisez. II fourre le nez dans l’assiette … Ei? Qui fourre le nez dans l’assielle ?
Le patatici, se hotăreşte, în sfîrşit, să răspundă întrebatul. Dar răspunsul e aşa de neaşteptat încît profesorul rîde, şi după el rîde uşurată clasa întreagă, fără să ştie de ce. Rîde ca o descărcare necesară, şi poate ca o sfidare trimisă departe cuiva temut şi blestemat în surdină.
Le patatici era: le petit chien. ”


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

16 comentarii la Gîndul lui Cristoiu de sîmbătă, 9 martie 2019

  • Excelent comentariu

  • Idiotul util al lu soros de la Parlamnetu european,Antonio tajani, a anunțat că Laura Codruța Kovesi este candidatul său pentru postul de procuror șef european e fosta șefă a DNA , care a fost pusă sub acuzare în două dosare în România.

    Preşedintele Parlamentului European, Antonio Tajani, a transmis, vineri, Guvernului român că Laura Codruţa Kovesi este candidatul susţinut de PE pentru postul de procuror-şef european. La acești oligofreni e ca la jocurile de barbut din Jilava. dacă n-ai cazier, nu participi. 😎

  • Cum tot canta fel de fel de barzi ai garii de nord prin zona , se cuvine si-o oda pentru diverse cozi de topor , sau matura ,dupa caz ,gen Jirpula (pupa-i-as diploma lui de ASE-ist) ,Roxi , sifonul Mateias ,et comp:

    Cu prostul care n-are şcoală
    Te lupţi puţin şi-ai câştigat.
    Dar duci o luptă colosală
    Cu prostul care are şcoală!
    De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,
    Şi actualii, dar şi foştii,
    Cei mai deştepţi de pe Pământ
    Au fost întotdeauna… PROŞTII.
    Nu te ruga la ursitoare
    Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
    Mai bine urlă-n gura mare :
    „Iubite Doamne, fă-mă… PROST!”
    De ce să tragi ca la galeră,
    Să-nveţi atâtea fără rost,
    De vrei să faci o carieră,
    Ajunge numai să fii… PROST.
    În lumea asta cu de toate,
    Unde se-nvaţă contra cost,
    Păcat că nici o facultate
    Nu dă şi diploma de… PROST.
    Avem impozite cu carul,
    Dar înotăm în sărăcie
    şi ce buget ar avea statul
    Dintr-un impozit pe… PROSTIE…
    Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
    Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti !
    O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
    Cum cresc recoltele de… PROŞTI.
    Si-n lumea asta răsturnată,
    Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
    Savanţii noştri mor de foame
    Si numai PROŞTII sunt deştepţi.

  • Un proverb, arhicunoscut, ar trebui schimbat :
    Ferește-mă, doamne, de … proști,
    Că, de … deștepți, mă feresc singur !

  • Am fost în Franta de câteva ori si am avut ocazia sa aflu parerea unor francezi mai rasariti despre compatriotii lor. S-ar zice ca majoritatea sunt inculti si ca scriu si vorbesc o franceza precara, cu multe greseli de gramatica si pronuntie, iar bagajul lor lexical se reduce la foarte putine cuvinte.
    Românii care învata bine limba franceza în România, vorbesc o limba literara, în timp ce foarte multi francezi vorbesc o franceza “de balta”.

  • Mateias , chibzuitule , transmite-i bosorogul tefelist Rebenciuc daca-l vezi , care s-a dedulcit la arginti belindu-se prin fel si fel reclame pe fonduri uie (ce-i mai place…),ca Iliuta Moromete , isi cam baga in ea de chibzuinta dac-ar fi stat pe batatura cu Balosu’ , Tugurlan si Jupuitu , si nu fiecare la casile lor cum i-a randuit Preda , si-ar fi trebuit sa-i intretina , cum intretin mioriti multijapcuitoarele , numa de vreo 40 de miliarde de coco pe an , cum spune nea Ile Sebanescu finantistul ,amanunt de care nici matale nici bosorogul , nu suflati o vorbulita , in schimb o dati pe intelepciune milenara , ca la mijloc ar fi doar chestie de chibzuinta ,chibzui-v-ar Sorosel sa va chibzuiasca .

  • @Gabriel Serban
    Bai, desteptule, cum crezi tu ca le stii pe toate! Am prieten francez cu filologia terminata în Franta, parerea lui am expus-o. Sigur ca tu n-ai avut nicio problema în Franta, ca tot prostul care leaga doua cuvinte în franceza se poate întelege cu francezul care nu exceleaza în folosirea corecta a limbii lui.
    Este adevarat ca în Franta metropolitana exista vreo 35 de dialecte (“patois”) care au influenta asupra limbii literare în fiecare regiune, dar ele nu mai sunt vorbite ca atare, decât de persoanele în vârsta.Du-te în Bretagne sa vezi ca doar batrânii cunosc limba bretona, cu toata semetia pe care le-o da tuturor de acolo, originea lor. Iar majoritatea bretonilor, ca majoritatea francezilor, de altfel, vorbesc o franceza proasta, repeta mult aceleasi cuvinte, conjuga gresit verbele si la scris sunt varza. Habar nu au sa conjuge verbele la “subjonctif”, de exemplu, si din cauza asta fac improvizatii de vorbire extrem de simpla, ca prescolarii.
    In orasele mari, necazul nu vine de la dialecte ci de la faptul ca, mai ales cei tineri, nu mai accentueaza silabele si fac “des liaisons” si acolo unde nu trebuie, turuind ca morile stricate.
    Bai, tu habar nu ai cum sta treaba cu francezii si limba lor, dar eu stiu ca ratota îi omleta sau papara. Scrobul tau din Moldova, geniule ratat.

    • Doar atunci când vorbesti perfect limba franceza, poti spune ca cineva vorbeste o franceza perfecta. La tine nu este cazul, asa ca abtine-te!

  • Înlocuiesc “perfecta” cu “corecta”, ca sa-ti raspund la fix, omniscientule.

  • @Serban
    Foarte bine, lasa-ma-n pace, eu ti-am raspuns doar când m-ai provocat. Si nu te mai da mare ca te pricepi la toate, ca dai de multe ori cu bâta-n balta. Auzi la el: nici nu stia ca exista limba bretona, da’ pretinde ca stie lucruri despre Bretagne. Spre stiinta ta, prostule, în regiune mai sunt câteva scoli în care se preda înca limba bretona.
    Valea, bagaretule!

  • Bretonă (berzhoneg) este o limbă celtică, din câte știu ! Nu prea are ‘legatură’ cu franceza, mai repede cu germana sau, de ce nu, cu olandeza ! Există și la noi, la … România, regiuni în care se vorbește o limbă cu termeni alambicați, pe care un vorbitor de limba română literară nu-i înțeleg ! Hai sa luăm un exemplu din zona Banatului :
    Du-te-n podrum de adă-mi câtă frunză de iagod, pt bubiți ! Eh, dom, ia de … ‘tradu’ !

    • Ai dreptate, este o limba celtica si nu are nicio legatura cu franceza (brezhoneg). Ea provine din insulele britanice si este înrudita cu limba galilor, care nu mai exista astazi, dar care se vorbea în Belgia, Franta, Elvetia si Nordul Italiei.
      De când Bretagne a devenit o regiune franceza, limba bretona este considerata un dialect, dar francezii le mai spun dialectelor si limbi regionale.
      Am tradus asta pentru tine, de aici:
      http://www.fr.brezhoneg.bzh/4-histoire.htm

      • Nu văd “traducrea” de la exemplul dat de mine, mai sus !
        Poți să traduci cele spuse de un nene din Banat ?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *