Gorbaciov, câteva gânduri…

Mihail Gorbaciov este persona la care te gândești și te întrebi cât poate un Om să influențeze, să facă, să determine sau să schimbe. Într-o perioadă, precum cea de azi, când liderii au dispărut (unii au fost marginalizați) puterea exemplului său este edificatoare. Mihail Gorbaciov este acea persoană care poate fi catalogată ca naivul hotărât, ca omul care a avut mai multe idei, ca omul care a încercat să facă bine și a terminat prost. Ca omul care a încercat să facă din Rusia o democrație pe care tot el să o coordoneze. A rămas comunistul care a candidat la prezidențiale într-un sistem pe care l-a permis. Acel 1% luat în acele alegeri poate fi interpretat ca și un punct de vedere al rușilor față de el.

Este omul care a avut toată puterea și a terminat ca președinte al unei fundații care-i poarta numele, un bătrânel cu dorințe la fel de mari, dar fără a mai juca un rol pe scena care contează. Iar perioada lui, a vieții sale ne da tuturor de gândit. Născut înainte de cel cel de-al Doilea Război Mondial, prea mic pentru a participa la el, dar suficient de mare pentru a povesti despre erorile lui, Gorbaciov a crescut cu conștiința războiului. Sărac, atât de sărac încât de multe ori se culca flămând, fără  a avea pretenția de a avea camera lui, a crescut într-o Uniune Sovietică care i-a oferit multe posibilități. Puștiul sărac, neîngrijit care printr-o minute ajunge student la Moscova se deosebește de miile de studenți și ajunge politician.

Când s-a născut Gorbaciov, Stalin conducea Uniunea Sovietică. Cine s-ar fi gândit că el, puștiul din districtul Krasnogvardeysky din Stavropol va ajunge să ocupe funcția lui Stalin?
Să aibă aceeași putere, dar și mai multă liniște. Crescut în ideologia comunistă, cu Lenin în suflet, aspirațiile sale nu puteau crește decât în interiorul partidului unic.

Până la el, Stalin epurase tot ce se putea considera o palidă amenințare, Hrușciov, cel care dezvelise crimele staliniste poza în lupul paznic la oi, Brejnev anchilozase colosul sovietic iar Andropov și Cernenko au fost prea bătrâni pentru a-și consuma energia în raport cu problemele cotidiene.

Mulți analiști consideră că lui Gorbaciov nu-i rămăseseră multe variante când a preluat conducerea URSS. Că URSS era prea săracă, neproductivă, iar problemele sale, printre care cele din sectorul agricol sau industrial, erau departe de cele din zona occidentală ca eficiență. Cum zic unii și despre România după Ceaușescu! Că trebuia privatizată, că nu era productivă! Nu mă număr printre aceștia. Ce alternative a avut Lenin? Sau Stalin?

Lăudat de occident, perorând de la tribunele cele mai cunoscute din SUA, Franța, Marea Britanie etc., Gorbaciov a crezut în menirea sa și a considerat că dintr-un sistem autoritar cu el în frunte poate deveni un lider la fel ca cei din occident, iar cetățeanul sovietic la fel de liber precum cel din zona democrată.

Sedus și abandonat de occident, acesta pare că nu a înțeles mentalitatea rusului. Nu întâmplător Vladimir Putin a declarat că cea mai mare catastrofă a secolului XX, pentru ruși, este dezintegrarea Uniunii Sovietice.

Adeptul unei politici a dezarmării, de l-a surprins până și pe R. Reagan, Mihail Gorbaciov nu a făcut față provocărilor interne din zona Caucaz, conflictelor interetnice, nu prea a înțeles ce caută armata sovietică în Afganistan. Așa a pierdut timp prețios până să semneze ordinul de a o rechema acasă.

A susținut dreptul statelor de a se conduce singure. Ca într-un joc de domino a acceptat căderea regimurilor socialist-totalitare și a asistat parcă prea senin la schimbările din 1989. Practic, ceea ce realizaseră liderii sovietici până la el, a distrus. De la zidul Berlinului, la Praga, Budapesta, Sofia sau București, regimul sovietic a intrat în cărțile de istorie.

Mihail Gorbaciov este omul care a încheiat o epocă începută odată cu revoluția rusă. Din timpul Primului Război Mondial, colosul sovietic, acest monstru care a distrus zeci de milioane de vieți, destine, visuri și-a văzut oficial sfârșitul în 1991.

Un an în care Federația Rusă a schimbat macazul, iar strategii ruși s-au dovedit nostalgici față de puterea care era și în practică nu o mai aveau. Moscova, obișnuită să fie la masa deciziilor, se luptă de atunci și până azi să redevină ceea ce a fost. În fond, ce rus crescut în ideologia sovietică, convins că țara lui a controlat lumea de la granița cu Japonia până la Berlin, nu-și dorește să vadă cum Rusia reia controlul?

Nicolae Ceaușescu avea o părere foarte proastă despre Gorbaciov. Românii care se consideră tineri și liberi știu că evenimentele din 1989 nu s-ar fi întâmplat daca acesta nu ar fi permis.
Dintre toate premiile Nobel pentru Pace acordate, cred că Gorbaciov îl merită pe deplin. Nu a inițiat războaie, nu a ocupat sau înființat state ci din contră s-a retras atât de mult încât sistemul condus de el a făcut implozie.

Când te uiți la perioada Gorbaciov constați cu ce probleme se confrunta planeta noastră, care erau preocupările generale și care erau dorințele acelei generații. A-l înțelege, cei de azi, pe Gorbaciov este prea complicat. Când te uiți azi la generația de politicieni, la ce preocupări au cei care se consideră intelectuali, constați că odată cu libertatea întâmplată sub Gorbaciov, occidentul nostru s-a alterat iremediabil. Gândirea critică a fost înlocuită cu tehnologia, diversitatea este cunoscută azi sub alți parametri iar scopul vieții de azi are cu totul și cu totul alt conotații.
Se citește mai puțin, se vizionează prea mult.