Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
I Believe I Can Fly. După un an de rutină și deznădejde
Într-un orășel mic de provincie, precum urbea mea, lucrurile se desfășoară într-o banală monotonie și mare amorțeală. Doar vreo bârfă să mai zdruncine liniștea sau poate vreo ceartă între jucătorii politici. Restul oamenilor își urmează rutina firească, de mers la muncă, întors acasă. O rutină care omoară.
Uneori și eu mă înec în formalismul unei munci, uneori robotice. Noroc cu marea relaxare, că îmi mai pot da frâu liber imaginației și încep să mă răsfăț printre țesături și croieli de vis, pentru că eu fac haine, în special haine pentru momente unice sau importante din viața noastră.
Se spune ca schimbarea vine cu provocări și, cu siguranță, este așa. Rutina omoară spiritul creativ, dorința, ne amorțește simțurile și încetinește dezvoltarea creierului. Rutina este parte a vieții noastre, într-un program stereotip de existență. Așa că am decis să ies din anchiloza zilnică și să accept o nouă provocare.
Am dat zeci de interviuri, am participat la zeci de emisiuni tv, fie în direct, fie înregistrate, am luat parte la multe mese rotunde și simpozioane, la discuții pe teme diverse, fie de modă sau domeniul textil, fie chiar și discuții conexe, însă nu am fost invitată nicicând să particip, în calitate de speaker de modă, în fața unor oameni străini de acest domeniu.
A fost minunat. De la o discuție ce trebuia să dureze o oră, am avut un speech interactiv de aproape două ore și jumătate. A fost o încântare să vezi bucuria și relaxarea de pe chipurile unor oameni din industria farmaceutică și medicală, strânși într-un team building pe teme de oncologie și medicație oncologică. Discuțiile au curs reconfortant, în armonie și au generat o interacțiune prietenească. Curiozitatea și întrebările au fost atât de bine creionate, iar provocarea a fost ca eu să le argumentez și să le exemplific. Interesul a fost mai mare la domni decât la doamne, ele fiind mai familiarizate cu termenii și tendințele din modă. Deși am avut ceva emoții, ele au dispărut în primele 30 de secunde, pentru că am fost tare bine primită de acești oameni calzi și frumoși.
Am simțit cum rutina din ultimul an, un an sec de interacțiuni și comunicare directă, un an vid de muncă și creativitate, se risipește și face loc unei provocări minunate.
Mi-am dat seama că noi, oamenii, alegem să rămânem angrenați în joburile noastre din motive care nu au nici o legătură cu obiectivele noastre personale sau chiar profesionale. Puțini avem curajul să ne punem întrebarea: Simți că te-ai plafonat? Da! Pentru că provocările înseamnă riscuri, dar și fără riscuri nu putem să ne descoperim limitele.
În fiecare dintre noi se cuibărește o pasiune, important este să avem curajul să o scoatem la lumină. Nu toți suntem pregătiți să mergem în căutarea unei pasiuni, pentru că alegem raționalul și mereu spunem că mai avem timp la bătrânețe pentru hobbyurile noastre. Însă, nu este nici pe departe așa.
Pentru mine a fost o experiență fantastică să mă descopăr și în această postură și să îmi dau seama că dacă îmi urmam visul din liceu, aș fi fost o profă cool!
Comentarii
@Nausica,
Of course you can!… Just do it!… Si eu sunt predominant rational, insa cand e vorba de a face ceva nou, de vis, tocmai ea, raționalitatea, îmi spune ca trebuie sa mă bucur de „zbor” fix fiindcă mi-am dorit-o atât de mult… Ideea e să-ți găsești curajul sa te arunci „în aer”… 🙂
Da ,patronii pot sa zboare din nou,pot reveni la viata de fite si huzur,la calatoriile in tari exotice,la femei frumoase,vile si masini de lux,pentru noi restul este la fel,aceeasi robie pentru astia,ca doar din munca noastra isi fac toate aceste ,iar noi sa le multumim ca ne dau voie sa muncim la ei pe salariu minim(multi si fara carte de munca),sa facem ore suplimentare neplatite,sa fim vesnic „de proba „pe la ei,dupa care sa plecam neplatiti,ca vin urmatorii”de proba”.Traiasca patronatele eliberate de Covid.Ura,Ura,Ura.Voi zburati,noi cu robia si iobageala.Si daca noua nu ne mai place vin hamesitii din lumea a 3 a extracomunitari,care muncesc pe o debara si un sandvis pe zi.Vivat,I believe I can fly(Out of Romania).
Ps La manele,cluburi,sampanii de 100 de mii euro cea mai ieftina,Hermes,Vuiton,Dubai,Monte Carlo.Traiasca Marea Relaxare.
Cred ca cei mai fericiti oameni sunt cei care se duc cu placere la munca, au un job de care sunt pasionati. Pentru restul s-a inventat hobby-ul, ca sa uite ca-n dimineata urmatoare ii asteapta o noua corvoada. Din pacate ultimii sunt majoritari.
Asa e Cib,trebuie facuti bani ,platite ratele,bancile,facturile,sa facem frumos la sefi si patroni,ca sa nu de dea una in dos,ca de abia asteapta(noii nostri stapani feudali,seful,patronul,banca pentru care 90% suntem neoiobagi,pe bani nu pe terenuri ca n Evul Mediu,dar la fel de inrobiti,ca,da traim in Democratie si Libertate,cica,vezi Doamne),asa ca ne ducem toti corvoada,cu Covid,fara Covid.