În loc să aducă firma Google în fața Parlamentului sau a unui judecător, regimul Iohannis încheie „parteneriate” cu compania „progresistă” americană

Big Brother din America, în alianță cu Big Babuin din Cotroceni

Dacă jurnalistul Mircea Badea, în emisiunea sa de la Antena 3, primește pe căutări- în marea majoritate a cazurilor- doar trimiteri spre website-uri ale Diviziei Presă (gen ziare/com), asta se datorează și faptului că Google, pe un algoritm propriu, îl va îndruma preferențial spre acele site-uri care sunt după chipul și asemănarea sa (Google e „progresist”- adică e anti-religie, pro-avort, anti-tradiție, pro-vaccin obligatoriu, pro-globalism sălbatic etc) și mult mai puțin sau deloc spre website-uri independente, sau cu conținut presupus „conservator”. În prezent, activiști pentru drepturile omului avertizează că, pentru o viață online armonioasă, fără cenzură, este de recomandat ca utilizatorii să evite căutările pe Google sau aplicațiile legate de Googler (gen „blog pe Blogspot”), fiindcă Google are deja comportament de Big Brother. Judecând după acțiuni flagrante ale sale, Google a devenit parte la aceeași propagandă globalistă unde a fost înhămat și Klaus Iohannis – cel care a transformat politica românească într-o adunare de babuini, aliniată frumos în fața protectorilor săi de la Bruxelles.

Ce a dezvăluit GIP

În ianuarie 2018, Grupul de Investigații Politice (GIP) publica o cercetare jurnalistică referitoare la modul în care protestele „haștag rezist” au fost sprijinite ocult din afara țării. Astfel, jurnaliștii dezvăluiau că, în perioada ianuarie 2016 – aprilie 2017, guvernul Olandei (prim-ministru Mark Rutte), alături de entități ONG (o fundație sorosistă și una a Google) au finanțat „generos” campaniile grupului de „activiști” Rise Project de la București, îndreptate împotriva guvernului României, „alimentând” protestele „rezist” din februarie 2017. Tot prin intermediul Rise Project a fost plătită și o pagină de Facebook al cărei deținător, un anume Florin Bădiță, se remarcase ca lider al „protestelor”. În mod firesc, când un guvern și o fundație de peste hotare „alimentează” proteste împotriva unui alt guvern (în speță, cel al României), e clar că securitatea națională are o problemă și trebuie revizuită starea sa de sănătate.

Dacă protestele „tarifate” vor deveni

…vreodată o caracteristică a Democrației, probabil că lumea nu și-ar dori să o afle chiar de la Google, care (oficial) susține democrația, iar în viața reală, acționează pentru împlinirea agendei globaliste a unor „elite” din Statele Unite, afiliate stângii neo-marxiste.

Nicio autoritate de la București nu s-a autosesizat la momentul publicării investigației GIP, prima dintr-o serie de dezvăluiri despre finanțarea elementelor „rezist” în țară, care au apărut și în alte publicații. În mod firesc, respectiva intromisiune în politicile interne ale unui stat (presupus independent) trebuia investigată la nivel înalt, la nivel diplomatic sau al instituțiilor de stat. Contextual, valorile democratice ale UE și auto-respectul ar fi obligat Parlamentul României să convoace, de exemplu, reprezentanții Google pentru clarificări, iar dacă era vorba de constatarea unor fapte grave, s-ar fi impus sesizarea Justiției.

Însă în ianuarie 2018, avertismentele jurnaliștilor

… de la GIP nu au întâlnit decât tăcerea apatică a unei liste de momâi solemne, plătite din taxele contribuabilului pentru a asigura siguranța și ordinea constituțională stabilită prin vot liber și care a rămas o simplă listă, întreținută de la bugetul de stat: nimeni nu a întreprins măcar un demers diplomatic pe lângă Ambasada Olandei sau un protest timid la Google. Lista cuprindea Președinția (președinte Klaus Iohannis), Guvernul (prim-miniștrii Mihai Fifor [interim] – Viorica Dăncilă), Ministerul de Externe (Teodor Meleșcanu), Parchetul General (sinistrul educator din temnița comunistă Aiud, Augustin Lazăr), Ministerul de Justiție (Tudorel Toader), Ministerul Afacerilor Interne (Carmen Dan) ș.a. Contextual, în 6 iunie 2018, SRI (director, fostul bursier sorosist Eduard Hellvig) transmitea către cristoiublog.ro, un răspuns din care rezulta că „tefelismul” (nota bene, tinerii frumoși și liberi „haștag rezist”) poate fi și „libertate de expresie”. Este firesc, așadar, să ne întrebăm și astăzi dacă libertatea de expresie poate fi cumpărată la chil în România, așa cum sugerau serviciile secrete în 2018.

O „baie de mulțime” virtuală: pe Google

În mai 2020, regimul Iohannis și momâile sale solemne duc tembelismul mai departe, spre o nouă perfecțiune, și anunță că se vrea o înțelegere cu Google pentru publicarea „gratuită, de știri pozitive aprobate de guvern, în limita sumei de 1,2 milioane de dolari”: altfel spus, Guvernul Meu nr.4 Ludovic Orban se dorește lăudat oficial pe un motor de căutare important internațional.

Eventual, prin „știrile pozitive” servite de Google utilizatorilor, se va realiza o operație de spălare pe creier a utilizatorilor, care vor afla că Ludovic Orban este perfect, Klaus Iohannis este perfect, iar guvernarea Regimul Iohannis este aproximativ perfectă: după modelul consacrat la Google, neo-marxismul produce mici dumnezei.

Îngrijorător este faptul că

… ignorarea „veștilor proaste” din Memorandumul Google – Guvernul României (vești care se referă la blocarea unor publicații de către cenzorii lui Iohannis, nepăsarea criminală cu care guvernul Orban a ignorat informațiile preliminare despre apropierea pandemiei Coronavirus, sfidarea repetată a Constituției la Președinție, sprijinirea unor mișcări de presiune politică, finanțate din exterior, ignorarea arogantă a unor simboluri naționale ale românilor, atacarea independenței Justiției – cu implicare directă în desființarea a Secției Speciale pentru Magistrați și multe altele) vor deschide supapa dezinformărilor „prin omisiune” a utilizatorilor de limbă română care folosesc Google.

În decembrie 2018, Congresul american

… îl convoca pe Sundar Pinchai (CEO Google) pentru un subiect care se referea la rezultate pe căutări Google ce ar putea înclina politic, printr-o „părtinire de algoritm”: mai precis, Google era acuzat de congresmeni că furnizează celor care caută informații, cu preponderență răspunsuri care avantajează o anumită tabără politică- eventual, formațiunea cvasi-socialistă americană, Partidul Democrat- opoziție politică la Donald Trump. Presupunând că la americani s-a rezolvat această șmecherie ieftină, de cabaret, a companiei Google, care poate afecta cert rezultate în context electorale, este greu de crezut că în colonia România lucrurile stau mai bine: în primul rând, fiindcă la români, pe mandatul de momâi de protocol Iohannis – Orban – Marcel Ciolacu, nu există nici măcar un parlamentar care să convoace Google România la discuții. Pentru clarificări, care nu-s puține.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „În loc să aducă firma Google în fața Parlamentului sau a unui judecător, regimul Iohannis încheie „parteneriate” cu compania „progresistă” americană”