În România, nu în Austria sau în Olanda, s-a scris fabula „Toporul și pădurea”!

Sunt și eu, ca tot românul, revoltat și scârbit de veto-ul Austriei dat cererii noastre profund întemeiate de a fi admiși în Spațiul Schengen. Și asta cu atât mai mult cu cât România a îndeplinit de mai mult de un deceniu toate condiționările tehnice. Condiționări schimbate, hoțește, pe parcurs, deși asta nu era prevăzut nicăieri. Dar degeaba! Nu vor domnii de la Viena sau din Țările de Jos ca să intrăm și noi în rândul lumii și basta.

După cum era de așteptat, nici nu am apucat bine să ne dezmeticim și ne-am pus să căutăm vinovații. Atenție, vinovații nu cauzele. Între care vinovați i-am identificat deschizători de coloană pe Vladimir Putin și băieții lui. După ei sau în rând cu ei, venind și anumite fețe grele ale neo-colonialismului UE, precum și, conform unor oameni care nu vorbesc doar pentru a-și da cu presupusul, Marele Aliat Strategic. Zis și Licuriciul cel Mare, care, măre Doamne, putea să pună și el o vorbă bună pentru noi acolo, la Bruxelles. Ei nu că asta este mai bună decât toate! Păi cum să le spună euro-birocraților ,,dați-le, frate, auzvaiz, românaștilor’’, când tocmai ei ne tot țin, foarte probabil până la Șfântu* Așteaptă, cu permisul de liberă intrare în Țara tuturor posibilităților?!

Terminând noi să îi trecem în revistă pe punătorii de opreliști de din afară, normal că trebuia să ne întoarcem și acasă. Locul I în clasamentul rușinii fiind ocupat- se putea altfel?- de însuși domnul pseudo-președinte Klaus Iohannis. Urmat de alți diriguitori ai trebilor publice. Persoane în exercițiul funcțiunii care (nu) și-au făcut datoria. Fiind, până la această oră, supra-aglomerat, de fapt supra-saturat, online-ul de dătători cu părerea, era cât pe ce să pun punct aici și să trec la alt subiect. Dar, dacă tot a devenit online-un un fel de Poiana lui Iocan a zilelor noastre, vreau să adaug listei răspunzătorilor două nume care poartă o răspundere morală, politică și deloc în ultimul rând, juridică uriașă, de neiertat: Monica Macovei și Laura Kovesi.

Unu la mână: cine a cerut să ni se aplice acel nenorocit și profund incorect MCV? Ministrul de justiție din anul 2006, adică Monica Macovei, fosta procuroare a regimului partidului-unic auto-dată peste cap în 1990 și devenită justițiară de rit sorosit. Ea fiind cea care, sub egida Comisiei Europene de la acea vreme, a gândit și a pus în mișcare MCV-ul, dar nu ca să ajute democrația românească să crească și să înflorească, ci pentru a ne face elevul-problemă a UE. Și nu doar că l-a pus în mișcare ba, în repetate rânduri, a bătut cu pumnul în masă, la Bruxelles sau la Strasbourg, că nu merităm să ni se ia jugul, ci, dimpotrivă, să ni se mai ardă niște scatoalce. Pe motiv de corupție și sub pretext de anti-corupție! Că ea, Monica Macovei nu a făcut nemernicia asta numai de capul ei, o spune răspicat Vasile Pușcaș fostul negociator al aderării în Guvernul Adrian Năstase: ,,Această stupizenie (MCV n.n.) inventată de Comisia Europeană și Guvernul României din decembrie 2006, a dus la o politică de discriminare a României prin condiționalități care nu existau pentru alte state, dar pe care România le-a acceptat’’.

Scriu cele două cuvinte- corupție, respectiv anticorupție- și numaidecât mă duce gândul la Nefertiti, alias Laura Codruța Kovesi, care, aflată fiind la butoanele de comandă ale DNA și având în mâini biciul justiției la ordin și cu dedicație, a hărțuit tot ce prindea în mediul economic autohton, închizând, în mod sistematic, ochii la muntele de matrapazlâcuri pe care le-au comis companiile străinești. Companii pe care le-am primit mai ceva decât pe descălecătorii de bună stare și de civilizație. Și nu doar că i-am primit ci le-am dat totul pe tavă, exact ca în vorba aia dichisită cu ,,luați bre, că e de unde!’’ Iar ei, oameni civilizați fiind, nu puteau să ne refuze…

Că așa și numai așa stau lucrurile au demonstrat-o și dezvăluirile din ultimele zile, care privesc prestația OMV în scumpa noastră patrie. Prilej cu care am mai aflat și că privatizarea Rompetrol a fost una dintre condițiile (im) puse în timpul negocierilor de aderare la UE. Rețineți vă rog termenul ,,una dinte condițiile’’, așa că trag nădejde că a venit vremea ca oamenii care au dus greul acestor negocieri să scoată de la fondul documentar și alte cazuri de aceeași factură.

Da, știu ce vreți să spuneți, adică să îi săpunim bine pe negociatori, dar dați-i voie să vă pun o singură întrebare: dacă, să zicem, la un moment dat, agasați de potopul de condiționalități de asemenea factură, echipa de negociatori români zicea ,,halt!, nu mai negociem în condițiile astea, ne luăm jucăriile și plecăm acasă!’’, nu-i așa că le-ar fi sărit în cap societatea civilă și euro-globaliștii jurați și–ar fi făcut albie de porci, acuzându-i că nu vor să intrăm în paradisul UE? Ba bine că nu!

Firește, Monica Macovei și Laura Kovesi sunt doar primele nume de persoane publice din galeria celor care pot și trebuie să răspunsă în fața legii. Ceea ce, desigur, nu îi exonerează pe acei anumiți făptași calificați de peste hotare care numai ca pe un partener egal în marea familie a Europei Unite nu ne-au tratat și nu ne tratează.

Drept pentru care, eu zic cum că nu strică să luăm în mână cartea de fabule a lui Grigore Alexandrescu și să o recitim pe aceea care se cheamă ,,Toporul și pădurea’’. Fabulă a cărei morală sună așa: ,,În fiecare țară/Cele mai multe rele nu vin de pe afară/Nu le aduc străinii, ci ni le fac pe toate/Un pământean de-ai noștri, o rudă sau un frate’’.

Așa că asta e situația, fabula ,,Toporul și pădurea’’ nu s-a scris nici în Austria, nici în Olanda, ci exact aici, în scumpa noastră patrie. În România!