Înainte să ne dorim lucruri mărețe, ar trebui să știm despre sentimente simple

O expresie tare veche și care caracterizează spiritul românesc, este „să moară și capra vecinului”, că e mai bine așa. Sau, într-un alt mod spus, cum să îți clădești fericirea pe nefericirea altuia.
Fie că vrem sau nu vrem să recunoaștem, oricât de împăcați ne considerăm cu propria persoană, oricât de credincioși am fi, purtăm în sufletele noastre, în general, un strop de invidie. Invidie de orice fel, fie că este vorba despre o reușită profesională, fie pe o relație de cuplu, fie chiar și pe reușitele copiilor.

Pe lângă acest sentiment, pe care unii îl arată, iar alții îl țin pitit, mai există o latură în noi și anume aceea că vom căuta să profităm de momentele de slăbiciune ale celorlalți, asemenea unui vânător ce își pândește prada. Iar aici nu mă refer la Zeița Vânătorii, inegalabila Diana, cea faimoasă pentru puterea ei, dar și pentru latura ei răzbunătoare, având un suflet rece și capabilă de o dragoste stranie, împrumutate de la fratele ei, Apollo, asta dacă dăm crezare mitologiei și ca o paranteză în înșiruirea de idei.

Cu toții, de-a lungul vieții, am întâlnit o sumedenie de oameni ce știu să ne lucreze pe la spate, care profită de momentele de vulnerabilitate, sensibilitate, de dezechilibru emoțional, pe care fiecare dintre noi le trăim pe parcursul existenței noastre.
Păcat că ne-am transformat în niște șacali, că rănim fără resentimente sau insomnii, că punem capul liniștiți pe pernă după ce jignim prin gesturi și fapte.

Dacă privim la societatea în care trăim, la locurile noastre de muncă, de câte ori nu ne-am simțit sabotați, manipulați emoțional sau nu am fost nevoiți să facem față unor situații de compromis?
Dacă privim la relațiile dintre oameni, vom vedea că lipsa de moralitate acută în care s-a ajuns, distruge întreguri, distruge fericiri și personalități.

Într-o relație dintre un bărbat și o femeie, atunci când presiunea vine dinspre o altă femeie, a femeii vânător, relația pe care cei doi oameni o au începe să se distrugă și atunci ajungem să spunem că aceasta își clădește fericirea pe nefericirea unei alte femei, ce stă și se frământă, suferă și se întreabă ce a făcut să merite acest lucru.

Depășind acest moment sensibil, găsim explicația, atât de simplă, că goana după orice formă de fericire, atât de greu de găsit în zilele noastre, ne face să nu mai ținem cont de ceilalți, să ne urmărim doar scopurile noastre, să avem suflete reci și insensibile.

Dar totul are un preț în viață, iar dacă îți vei clădi fericirea pe nefericirea altuia, indiferent despre ce plan discutăm, va veni și momentul în care vei simți, pe propria ta piele, cum altcineva își va clădi fericirea pe nefericirea ta.

Va veni acel moment al revigorării conștiinței, acel punct în care vei realiza că nu suntem singuri în această lume, că avem nevoie de oameni, de sprijinul lor, de un umăr, de consolare. Iar atunci, oare îi vom putea privi pe cei pe care i-am călcat în picioare?
Se spune că timpul le așază pe toate în făgașul lor, iar ceea ce ar trebui să învățăm este că pentru a fi fericit nu trebuie să faci ce îți place, ci să nu faci ceea ce nu ți-ar plăcea să ți se întâmple.