România a câștigat meciul contra Ucrainei cu 3-0, în primul meci al grupei E de la EURO 2024

Indienii cuceresc planeta, la propriu (I)

Anul acesta (2023), India va depăși China și va deveni cel mai populat stat din lume. Această reușită oferă națiunii o oportunitate unică, nu doar un motiv în plus de fală. Cu o proporție ridicată de cetățeni pregătiți de muncă, comparativ cu persoanele dependente, India va rămâne un punct relativ luminos în contextul unei economii globale în încetinire (detalii interesante: https://www.india-briefing.com/news/india-surpass-chinas-population-in-2023-why-it-matters-26911.html/).

Dar ce face ca India să fie specială? Ei bine, în primul rând, India nu poate să fie cucerită, asta și deoarece la Nord și la Est se întind trecătorile ușor de apărat și greu de atacat ale munților Himalaya, iar deșerturile uscate reprezintă aproximativ jumătate din regiunile de Nord-Vest ale Indiei. În Sud-Vest, India este tropicală, ceea ce limitează cele mai bune locuri pentru debarcarea unei forțe de invazie venită pe ocean. Asta în cazul în care cineva va reuși vreodată să debarce o forță de invazie pe teritoriul indian. O parte din strategia navală majoră a Indiei constă în „inundarea” apelor sale teritoriale cu suficiente submarine pentru a scufunda atât navele de război inamice, cât și navele de debarcare inamice, strangulând în același timp căile maritime ale acestora. Tactica este în vigoare de mult timp, încă dinainte ca politica externă a Chinei să treacă de la „ascensiunea pașnică” la „tigrul ghemuit”. De când britanicii au părăsit India, în anul 1947 (în 1946, Marea Britanie a anunțat că va acorda independența Indiei. Britanicii nu și-au mai putut permite să administreze țara, iar de aceea au dorit să plece cât mai repede posibil. Ultimul vicerege, lordul Mountbatten, a stabilit data de 15 august 1947), indienii au avut de-a face cu Pakistanul de câteva ori și chiar au mai intrat în război cu China o dată. De atunci, China și Pakistanul nu au făcut altceva decât să se apropie tot mai mult, așa că întreaga strategie de apărare a Indiei trebuie să se bazeze pe ideea de a duce un război pe cel puțin două fronturi, iar indienii sunt pregătiți pentru asta. Războiul cu Pakistanul a fost un real succes. Militarii indieni, forțele Bangladeshiene și internaționale consideră că începutul războiului a fost Operațiunea Chengiz Khan, adică atacul pakistanez din 3 decembrie 1971 asupra a 11 baze aeriene indiene. Conflictul a durat 13 zile și este considerat a fi unul dintre cele mai scurte războaie din istorie. În cursul războiului, forțele indiene și pakistaneze s-au ciocnit pe fronturile de Est și de Vest. Războiul a luat sfârșit după ce Comandamentul Estic al Forțelor Armate Pakistaneze a semnat declarația de capitulare, prima capitulare publică din istorie, la data de 16 decembrie 1971, în urma căreia Pakistanul de Est s-a separat și a devenit statul independent Bangladesh. Zeci de mii de oameni au fost luați prizonieri de război de către indieni.

Să vedem și ce a fost cu Operațiunea Chengiz Khan, o operațiune care a eșuat lamentabil. Chengiz Khan a fost numele de cod atribuit loviturilor preventive efectuate de către Forțele Aeriene Pakistaneze (PAF) asupra bazelor aeriene avansate și a instalațiilor radar ale Forțelor Aeriene Indiene (IAF) în seara zilei de 3 decembrie 1971 și a marcat începerea oficială a ostilităților din Războiul indo-pakistanez din 1971. Operațiunea a vizat 11 aerodromuri ale Indiei și a inclus lovituri de artilerie asupra pozițiilor indiene din Kashmir. Țintele au fost bazele aeriene indiene de la: Amritsar, Ambala, Agra, Awantipur, Bikaner, Halwara, Jodhpur, Jaisalmer, Pathankot, Bhuj, Srinagar și Uttarlai, precum și radarele de apărare aeriană de la Amritsar și Faridkot. În pofida numărului mare de ținte, rezultat a unui plan ambițios (pakistanezii au avut aspirații infinite, dar niște resurse finite), loviturile aeriene pakistaneze au fost ineficiente și nu au reușit să provoace daune materiale câmpurilor aeriene ale IAF, doar crăpând pistele de la Amritsar și distrugând o stație radar. PAF a pierdut patru avioane în timpul raidului. Într-un discurs susținut la radio și adresat națiunii, în aceeași seară, prim-ministrul indian de atunci, Indira Gandhi, a considerat atacurile aeriene drept fiind o declarație de război împotriva Indiei, iar Forțele Aeriene Indiene au răspuns cu atacuri aeriene inițiale în aceeași noapte, care au fost extinse la atacuri aeriene masive de represalii în dimineața următoare. A doua zi, declarațiile publicate de către ambele administrații rivale au confirmat „existența unei stări de război între cele două țări”, deși niciunul dintre guverne nu a emis în mod oficial o declarație de război. Pe de altă parte, războiul dintre chinezi și indieni a avut loc în perioada octombrie-noiembrie a anului 1962, și a fost o izbucnire majoră a conflictului de frontieră Sino-Indian. Între cele două țări au avut loc o serie de încăierări violente ale frontierei după revolta tibetană din 1959, când India i-a acordat azil lui Dalai Lama. Acțiunea militară chineză a devenit din ce în ce mai agresivă după ce India a respins propunerile de acorduri diplomatice chinezești propuse de-a lungul anilor 1960-1962, iar după data de 30 aprilie 1962 China a reluat „patrulele înaintate” în Ladakh, patrule interzise anterior. În plină criză a rachetelor din Cuba, factorii de decizie din China au abandonat toate încercările de soluționare pașnică a conflictului cu India, iar la data de 20 octombrie 1962, militarii chinezi au invadat teritoriul disputat de-a lungul frontierei de 3.225 km în Ladakh și peste linia McMahon, la frontiera de nord-est. Trupele chineze au învins forțele indiene în ambele teatre de operațiuni, capturând întregul teritoriu revendicat în teatrul vestic și Tawang Tract în teatrul estic. Conflictul s-a încheiat atunci când China a declarat unilateral încetarea focului la data de 20 noiembrie 1962 și, simultan, și-a anunțat retragerea până la „Linia de control real” pe care o revendica (adică frontiera efectivă dintre China și India). O mare parte a luptelor a cuprins războiul montan, implicând lupte pe scară largă la altitudini de peste 4.000 de metri. În special, războiul s-a desfășurat în întregime pe uscat, fără utilizarea de mijloace navale sau aeriene de către niciuna dintre părți. Pe măsură ce diviziunea sino-sovietică s-a adâncit, Uniunea Sovietică a făcut un efort major pentru a sprijini India, în special prin vânzarea de avioane de luptă avansate MiG. În același timp, Statele Unite și Regatul Unit au refuzat să vândă armament avansat Indiei, obligând-o și mai mult să apeleze la sovietici pentru ajutor militar. Ce au putut învăța indienii din trecut? India nu se poate baza exclusiv pe un singur binefăcător, ceea ce înseamnă că nu poate alege pur și simplu să fie mai aproape de SUA sau de Rusia. India se preocupă de Pakistan și China și va accepta orice tehnologie sau echipament care îi ajută să câștige un eventual război. În plus, forța de muncă aproape nelimitată, fervoarea religioasă și populația de peste un miliard și jumătate de locuitori în mod oficial (neoficial sigur mult mai mult) ar face din indieni un adversar formidabil pe orice front. În plus, se preconizează că, până în 2050, India va deveni a doua cea mai mare economie mondială (depășind Statele Unite) și va reprezenta 15% din PIB-ul total al lumii (detalii: https://www.bbc.com/travel/article/20200322-five-superpowers-ruling-the-world-in-2050).

Ba chiar și mai interesant, până în anul 2030, India ar putea fi lider mondial în toate categoriile, cel puțin asta a declarat un fost diplomat american de top, afirmând și că aceste două mari democrații ale lumii pot face multe împreună: „Mă uit la anul 2030, de exemplu, și văd o Indie care ar putea conduce lumea în aproape toate categoriile – cea mai populată națiune, cei mai mulți absolvenți de facultate, cea mai numeroasă clasă de mijloc, cei mai mulți utilizatori de telefoane mobile și de internet, alături de a treia armată ca mărime și a treia economie ca mărime, toate acestea coexistând în cea mai mare democrație din lume, cu 600 de milioane de oameni sub 25 de ani”, a spus Richard Verma. „Asta pe lângă dezvoltarea masivă care are loc astăzi în India chiar sub ochii noștri. Circa 2 trilioane de dolari vor fi cheltuite pentru infrastructură doar în următorul deceniu. Cea mai mare parte a infrastructurii necesare pentru 2030 nu a fost încă construită. De aceea, numai în prezent sunt în curs de planificare sau de construcție aproximativ 100 de noi aeroporturi”, a adăugat el.

În discursul său de deschidere a Școlii de bănci și finanțe a Universității Jindal, fostul ambasador al SUA în India le-a spus tinerilor studenți că India are cea mai tânără forță de muncă din Asia. Și va păstra acest avantaj până în 2050. Acest lucru este destul de grozav, a spus el în discursul său despre „Conducerea prosperității comune, o prioritate a secolului XXI pentru legăturile dintre SUA și India”. Primul emisar indiano-american în India a declarat că relația modernă dintre SUA și India este destul de tânără. „Am marcat începutul acestei ere cu vizita președintelui Clinton în India în anul 2000. Aceasta a fost o vizită revoluționară, după decenii de distanțare și chiar, uneori, de înstrăinare”, a mai spus el. În discursul său, Verma a afirmat că a sosit momentul ca relația să dea rezultate. „Nu mai putem să privim decenii în viitor. Este timpul să obținem rezultate pentru poporul nostru, este acum, astăzi este o mare provocare, dar este, de asemenea, interesant pentru noi, aici, în America, și pentru voi toți din India, mai ales când vă începeți studiile și apoi carierele, a spus el. Motivul pentru care îmi pasă atât de mult de acest subiect și pentru care vreau să vă vorbesc astăzi despre el este că eu cred că aceasta este cea mai importantă relație a acestui secol. Putem face atât de multe împreună”, a adăugat diplomatul american. „Fie că este vorba de lupta împotriva unei pandemii, de combaterea terorismului și a proliferării sau de introducerea pe piață a tuturor acelor noi inovații și soluții care vor face viața oamenilor mai ușoară, mai sigură, mai ecologică, mai prosperă, mai favorabilă incluziunii și mai sigură. Noi putem face acest lucru. Nu am ajuns încă acolo, dar putem ajunge acolo”. Verma a mai adăugat și faptul că, el a fost martor direct la imaginea Indiei în creștere spectaculoasă atunci când a călătorit în fiecare stat indian. „Acesta este motivul pentru care sunt atât de încântat pentru voi toți. Aveți lumea la îndemâna voastră. Țara voastră va avea un loc de frunte în instituțiile internaționale, întreprinderile voastre vor continua să stimuleze creșterea economică și inovațiile la nivel global, iar voi toți puteți alege ce rol doriți să jucați astăzi și în viitor”. (Integral: https://www.business-standard.com/article/current-affairs/by-2030-india-might-lead-the-world-in-almost-every-category-ex-us-envoy-121080300136_1.html).

Americanii îi curtează masiv pe indieni încă din anul 2021, dar uită un lucru. India niciodată nu se va baza pe un singur partener strategic. Asta, pe lângă faptul că factorii de decizie ruși au trimis submarine nucleare în India, iar indienii și acum le sunt recunoscători. Decidenții israelieni au oferit tehnologie pentru bombardarea eficientă a buncărelor de pe lanțurile muntoase și le-au oferit indienilor drone de spionaj etc., relația complexă cu Bhutan, prin legături economice și culturale strânse și faptul că, încă din anul 2015 (la nivel oficial), o rețea de drumuri, clădiri și avanposturi militare, care trecuse neobservată până atunci, a fost construită în adâncul unei văi sacre din Bhutan, de către chinezi, lucru care i-a alarmat pe indieni. Relația specială cu Japonia, asta deoarece japonezii i-au acordat Indiei împrumuturi mari la dobânzi foarte mici și a transferat în India (și) tehnologia „trenului glonț”. Relația specială cu Uniunea Africană, deoarece multe națiuni africane depind de India pentru suport militar, mai ales naval, iar africanii le oferă indienilor uraniu și plutoniu, alături de multe alte resurse.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *