Invitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru

Referendumul președintelui și victimizarea lui Kovesi

Nu se mai poate, este una dintre expresiile politicienilor din opoziție. O auzim foarte des în preajma alegerilor. Atât de ”importantă” a devenit  plecarea PSD de la putere încât președintele vrea să dea un semnal prin organizarea unui referendum pe Justiție. Cum bine știm, puterea juridică este una dintre cele trei puteri dintr-o democrație. A chema alegătorii să se pronunțe asupra unei ”științe” – cea juridică, pare o măsură disperată, cum nu a mai fost luată până acum în istoria noastră.  Într-o democrație consolidată, juriștii sunt cei care se pronunță asupra legilor, societatea prin reprezentanții din Parlament propun legi care, după ce sunt dezbătute, contestate, modificate, se promulgă. Lui Klaus Iohannis probabil i s-a spus de către specialiștii din societatea sa civilă că referendumul trebuie să atingă un prag electoral , iar apoi, în cazul în care atinge pragul electoral, să fie ratificat de către Parlament unde președintele nu are majoritate.

Doar că, mergând cu idei ce decredibilizează România, (organizarea unui referendum pe Justiție) această metodă slăbește foarte mult imaginea propriei țări. Din 2016 legile justiției sunt dezbătute zilnic, iar consecința este că tot românul a ajuns să fie bombardat cu știri despre justiție.

De aproape trei ani ascultăm și citim știri cum că PSD-ul se scapă de pușcărie, cum dau ordonanțe după ordonanțe după ce în prealabil ”au trecut legile justiției” cu un singur scop: toți infractorii să fie liberi. Observăm săptămânal „tineri frumoși și liberi” care de grija legilor Justiției sau a OUG 7 renunță la propriile preocupări pentru a se sacrifica în diferitele piețe pentru a cere demisii. Actori și profesori universitari din instituții publice cer demisia guvernului și anularea diferitelor legi din justiție.

Cum jurnaliștii neutri sunt pe cale de dispariție s-au înmulțit cei partizani. Funcție de interesul stației tv, deciziile luate de diferitele instanțe cu privire la privarea de libertate sau arestarea propriu zisă a unor politicieni erau apărate iar acum, de când fostul șef al DNA este anchetat critică deciziile instanțelor.

Oare ce să înțeleagă românul dezinteresat de persona Kovesi? Când un guvern, încă legitim, reprezentant al României face o recomandare către Bruxelles, iar cei care conduc Uniunea Europeană nu țin cont de recomandările României, cum putem vorbi de așa numita coeziune enunțată cu drag de majoritatea politicienilor? O instanță a hotărât o măsură restrictivă împotriva L.C. Kovesi!

Acuzele împotriva justiției, ca anexă a PSD, creează un precedent periculos. Când o decizie a unei instanțe nu este pe placul unui individ sau a unui grup poate duce la anularea sa?

În octombrie 1924 avea loc la Iași o crimă care cutremură România. Prefectul poliției din Iași, Constantin Manciu este împușcat mortal de către Corneliu Zelea Codreanu. Tinerii frumoși și liberi de atunci l-au detestat pe prefectul poliției Iași, iar cei din jurul liderului Mișcării Legionare văd un gest necesar, un gest prin care s-a făcut dreptate. Presa de la acea vreme a urmărit și relatat procesul cu lux de amănunte. În concluzie, procesul a fost mutat la Drobeta Turnu Severin iar Corneliu Zelea Codreanu a fost achitat.

Cei de la PSD nu sunt încă în stare să știe exact ce vor, sau, dacă știu ce vor, nu știu cum să obțină.

Faptul că nu avem politică externă de când la ministerul de externe a poposit venerabilul pensionar Teodor Meleșcanu duce la un fapt de neconceput într-un stat care se respectă. Îngrijorările ambasadorilor cu privire la deciziile guvernului, somarea oficialilor români prin declarații de către politicieni europeni, fac din România și din reprezentanții săi, președinte, guvern și parlament un stat care acționează cu teamă și că unicul scop este de a nu deranja vreun lider european.

Nicolae Iorga scria în Neamul Românesc în 5 iunie 1937: ”iată însă că în ultimul timp asistăm la negociații și hotărâri despre România, care se iau în afară de România și de alții decât factorii oficiali”.

După ce România a intrat în istorie cu schimbarea prim ministrului de către propriul partid printr-o moțiune de cenzură, acum este rândul președintelui țării să propună ceva la fel de spectaculos și inedit, anume organizarea unui referendum pe Justiție. Activitatea președintelui Iohannis în aproape cei cinci ani de mandat a ieșit în evidență prin activități banale. Plimbări, participări la summit-uri europene, discuții privind costumația soției, procese privind aspectele economice prin care și-a cumpărat cele șase case ca simplu profesor într-un oraș de provincie, primul președinte care a coborât în Piață, printre manifestanți, îmbrăcat într-o geacă roșie pentru a protesta împotriva guvernului, ”pedalarea pentru Centenar” într-un grup de bicicliști organizat de Lucian Mândruță ca eveniment de ziua tricolorului, consultarea cu un grup denumit de Cotroceni ”societate civilă” și alte asemenea activități. Nimic semnificativ pentru președinte în Anul Centenar.

Klaus Iohannis a avut și două întâlniri importante. Una la Casa Albă, primit de Donald Trump drept mulțumire că România a acceptat sugestia Statelor Unite de a plăti 2% din PIB (doar șapte state plătesc această sumă) pentru NATO, cât și a faptului că politicienii noștri în consens cu președintele (cred că este singurul subiect unde nu au existat diferențe de opinii) au cumpărat de miliarde de dolari arme de la americani.  Un alt punct important a fost vizita președintelui francez la București unde acesta ne-a vorbit de lângă președintele Iohannis de importanța unei Uniuni Europene cu două viteze, noi fiind în viteza a doua.

Că avem un președinte care vorbește în concluzii nu ar fi foarte grav, dar avem certitudinea că, așa cum a declarat cu un an și jumătate înaintea alegerilor, scopul său este de a obține și al doilea mandat. Ce a făcut cu primul am văzut. Specialiștii în drept văd o problemă constituțională din faptul că acesta se folosește de funcția de președinte pentru a-și face campanie. Nu este preocupat de activitățile cotidiene cu care ar trebui să fie ocupat un președinte ci cu ceea ce trebuie să facă pentru a obține un alt mandat.

În propria sa campanie electorală, un test important prin care vrea să se evidențieze este organizarea acestui referendum în aceeași zi cu alegerile europarlamentare de care nu este foarte interesat prea tare , dar își dorește ca și electoratul de stânga să participe la referendumul său.

Rămâne să vedem daca PSD-ul reacționează sau rămâne doar simplu spectator la deciziile președintelui.


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

5 comentarii pentru articolul „Invitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru”

  • Asta nu e bun, Teo Matei, ca da in Plavan..Este?
    Ba, nu sunteti capabili sa apreciati nici macar impartialitatea, daca ii besteleste unul si pe unii si pe ceilalti, are dreptate doar cand zice despre ceilalti..Ti-am mai zis eu, radicalism dogmatic, nu mai exista drum de intoarcere.

    • Teo Matei, iti acord circumstanta atenuanta ca nu intelegi.
      Desi nu e chiar atenuanta..
      Daca toate articolele ar fi in favoarea unei parti, s-ar numi partizanat.
      Daca insa cineva, ca si IC dealtfel, scrie despre ce vede in neregula, atat intr-o parte cat in cealalta, se cheama ca e impartial. Si NU e nevoie sa scrie in acelasi articol despre ambele parti..

      • Teo Matei, daca ai fi, nu ai avea cum sa-ti dai seama.. Pentru ca primul lucru care se pierde, e obiectivitatea. 🙂

      • Hmmm, oare de ce nu apare ca ti-ai editat ultima postare??

      • Nu e vba de spirit de detectiv, dar formulasem deja raspunsul si nu se mai potrivea, semantic. 🙂

Lasă un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Interviu cu Alexandru Cumpănașu, despre cazul Caracal, despre candidatura lui la președinție

Miercuri, 4 septembrie 2019, de la ora 19.00 la ora 20.00, la emisiunea „Gândurile lui Cristoiu”, am avut un dialog cu Alexandru Cumpănașu. Aceasta este redarea integrală a emisiunii.

Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi
Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”: