Invitații cristoiublog.ro – Traian Horia (corespondență de la Londra)

Povestea celor doi Marini care au evaluat-o pe Laura Codruța Kovesi ca Procuror-șef European

Doi Marini despre o jună. Noapte bună

Din 12 membri ai Juriului care a „evaluat-o” pe candidata Laura Kovesi la șefia Parchetului European, cel puțin doi ar fi trebuit să se abțină de la implicare în proces,  având în vedere poziționarea lor din trecut față de procurorul român. Astfel, judecătorul Marin Mrčela (Croația, președinte al GRECO) este unul dintre cei care, în aprilie 2018, protestau la revocarea lui Kovesi de la conducerea DNA. Alături de el, magistratul Jean-Claude Marin, procuror general al Curții de Casație din Franța, este cel care a participat la evenimente alături de Laura Kovesi și care i-a acordat prima lecție despre Parchetul European într-o vizită la București, din noiembrie 2017, organizată de șeful ei, Augustin Lazăr. Legea și nevoia de imparțialitate i-ar fi obligat pe cei doi Marin (Mrčela și Jean-Claude) să stea departe de Juriul care l-a „evaluat” pe fostul procuror-șef al DNA România, Kovesi: aceasta deoarece verdictul lor în acest caz era susceptibil să fie afectat de subiectivism.

Ce este Parchetul European. Lista scurtă

Parchetul European este un „proiect” Soros pornit în 2012, care s-a clădit pe ideile unor „cercetări” din 2010 (nota bene, cercetări „comune”) finanțate prin fundația Open Society Institute (președinte fiind controversatul „filantrop” american George Soros). Oficial, Parchetul European va investiga și va urmări penal infracțiuni „care afectează bugetul UE”, precum frauda, corupția, frauda transfrontalieră (TVA ilegal). Neoficial, noua structură poate avea desigur și funcții oculte, într-o Europă deja divizată între „Blocul central-estic” și cel occidental: aceasta fiindcă, așa cum președintele Klaus Iohannis își dorește „guvernul propriu” la București, tot astfel birocrația tot mai autoritară a Uniunii Europene își dorește „Procurorul personal” la Bruxelles. Vestea bună este că eventualele abuzuri ale Parchetului European vor putea fi reclamate la CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului): vestea proastă este că CEDO este o instituție deja bogat infiltrată cu magistrați „neo-marxiști”, „formați” prin trainingurile fundațiilor tip Soros.

Un Parchet numit „Dorință”. Sau invers

Nu toate statele membre UE au aderat la proiectul „Procuror European”: fără servicii secrete, informație, echilibru politic și prudență, „proasta cu bani a Europei”, România s-a numărat, însă, printre cele 22 de state membre UE participante.  Mai mult ea fost printre cele nouă state care au lansat inițiativa. După cum a mărturisit chiar Tudorel Toader, în martie 2017, Parchetul nu se înființa pentru că erau doar opt țări care de angajaseră la așa ceva. Era nevoie de o a noua. Și prin Tudorel Toader, cea de a noua a fost România. Țara Mioriței și-a mai adus astfel un Parchet pe cap, după experiența traumatizantă cu Direcția Națională Anti-Corupție (DNA) – un alt „proiect” care pornise după anul 2000 cu aceleași mesaje frumoase care azi sunt folosite la promovarea Parchetului European. Evident, în acest context, nimic nu exclude și nimeni nu garantează că noul Parchet nu va fi folosit la un moment dat ca instrument de presiune împotriva unor guverne sau partide care se dovedesc „neascultătoare”: va fi, cu siguranță, un instrument mult mai eficient decât „avertismentele” Comisiei Europene sau ale Grupului GRECO, ori decât trimiterea Oficiului European Anti-Fraudă (OLAF) în „control”. Aceasta fiindcă o rețea trans-națională de cca 100 de procurori europeni (presupus independenți de Comisia Europeană și Consiliul UE), vor avea puterea să investigheze direct și să pună sub acuzare „penalii” pe „întreg” teritoriul UE: începând adică de la București, Budapesta și Sofia, până la Varșovia și Praga.

Tajani și „panelul”

În ianuarie 2019, mass-media anunța că un „panel” de „profesioniști” instituit de Comisia Europeană (în iulie 2018) va proceda la selectarea candidaților înscriși în cursa pentru șefia Parchetului European (respectiv pentru funcția de procuror european). Ulterior, în 4 februarie, preşedintele Parlamentului European, Antonio Tajani, îl informa pe ministrul Justiției Tudorel Toader că Laura Codruţa Kovesi se află pe primul loc după „evaluarea candidaţilor” pentru şefia Parchetului European. Tajani – fostul jurnalist de casă al politicianului italian Silvio Berlusconi, care pe perioada reprimării sălbatice a mișcării „Vestelor galbene” din Franța (noiembrie 2018 – prezent) s-a ocupat de „vizele umanitare” pentru migranții ilegali din UE – nu îi dăduse lui Toader o veste foarte ciudată. Conexiuni nevăzute care au purtat-o pe Kovesi în ultimii ani între discursuri la ONU (mai 2018) și examene la Comisia Europeană arătau că nu era „singură”, așa cum nici celulele de „Stat Profund” din DNA-ul păstorit de ea nu fuseseră „izolate” în ultimii ani. De aceea poate, faptul controversat că procurorul român își întâlnise bune cunoștințe în „panelul de selectare” oferit de Comisia lui Frans Timmermans, a trecut unanim ignorat în presă, cu precădere în Divizia Presă (Adevărul, Coloneleasa , DigiTv, Realitatea Tv ș.a.).

À la guerre comme a la bere

Când pleci precum Kovesi la un examen și dai acolo de o cunoștință bună (Jean-Claude Marin) este ca și cum pleci la un război și dai de o petrecere cu pampoane. Pare neverosimil, dar într-un moment în care Reglementarea 1939/2017 (Consiliul UE) pe creșterea cooperării pentru înființarea Parchetului European nici nu intrase în vigoare (s-a întâmplat în 20 noiembrie 2017), Jean- Claude Marin venea la București la invitația șefului lui Kovesi, Augustin Lazăr, și explica încă din 2 noiembrie 2017 (trei săptămâni mai devreme) ce înseamnă Parchetul European.

Marin. Lin. Fără suspin

Francezul a discutat cu Laura Kovesi și a lăudat performanțele cooperării procurorilor din cele două Republici ale procurorilor: colaborare care a cuprins, eventual, și sinistrul Protocol din 2007 intitulat prețios “Echipele comune de anchetă româno-franceze”, semnat pentru partea română de Kovesi și care stipula grotesc că echipele judiciare mixte de procurori români și francezi vor folosi în timpul investigațiilor “limba de lucru ce li se va părea cea mai înțeleasă de părți (sic!-n.n.)”. Marin și Kovesi se cunoșteau, au fost împreună la evenimente unde au împărțit vorbe pe marea obsesie a oricărui Stat Paralel sau Stat Real din UE: corupția.

Frunză verde rozmarin, când nu-i Lazăr, e Marin

Au fost alături la conferința „Promovarea schimbului de bune practici în detectarea, investigarea si sancționarea faptelor de corupție în UE”, inițiat de DNA în parteneriat cu Serviciul Central de Prevenire a Corupției din Franța (mai 2013, București), iar în continuarea întâlnirii din 2017 cu Kovesi, francezul a ținut și o conferință despre o entitate („Parchetul European”) care până atunci fusese cvasi-necunoscută românilor: bizar, magistratul Marin a explicat la București, nu la Paris, mecanismele și „necesitatea” unei instituții de forță pan-europene, iar un an mai târziu, în ianuarie 2019, cei doi se reîntâlneau la Juriul pentru Selecție de la Parchetul European: Jean Claude Marin era de această dată în Juriu, iar Kovesi era candidat de șef al Parchetului European, de pe funcția temporară pe care- după revocarea sa din DNA, i-o oferise binefăcătorul Lazăr la Parchetul General.

Foaie verde varicela, când nu-i Lazăr, e Mrčela

Umăr la umăr cu francezul Jean-Claude Marin, stă magistratul croat Marin Mrčela, președinte al grupului GRECO (Grupul Statelor împotriva Corupției, Consiliul Europei) , care în aprilie 2018 critica demersul ministrului român de Justiție Tudorel Toader de revocare a șefei DNA si cerea României sa abandoneze proiectul înființării unei Secții pentru investigarea magistratilor. Mrčela avea o premoniție de zile mari fiindcă Secția respectivă este cea care în prezent o anchetează penal pe protejata și „lăudata” (în viziunea GRECO) Laura Kovesi. Cine este Mrčela, această „revelație cu papillon” a fătucilor din Divizia Presă a României? cristoiublog.ro și Evenimentul zilei au dezvăluit în timp util trei elemente importante din profilul magistratului: are ca model de „campanie globală anti-corupție” unul în parteneriat cu Fundațiile Soros, pedepsește un masacru (torturarea și asasinarea a 29 de civili și militari din Serbia, în dosarul de crime de război „Punga Medak”) cu ridicola sentință de 5 ani de închisoare și cere „reducerea imunității” la investigațiile de corupție. Dacă în legătură cu primele două puncte se va pronunța la un moment dat posteritatea, referitor la „reducerea imunității” este încă discutabil dacă șeful GRECO a aflat că, în România, echipe mixte atașate Protocoalelor SRI-DNA au „redus imunitatea” acuzaților în procese de corupție prin „reducerea” dreptului la un proces corect: în speță, prin folosirea unor probe obținute de Binomul SRI-DNA care nu au mai fost prezentate și Apărării în faza punerii sub acuzare.

De ce nu i-a retras Comisia Europeană pe cei doi Marin?

De ce, totuși, nu i-a retras Comisia pe cei doi Marin din Juriu, pentru cazul audierii Laurei Kovesi? Dincolo de complicațiile procedurale, răspunsul ni-l oferă direct Frans Timmermans (Olanda, Comisia Europeană) și Guy Verhofstadt (Belgia, Parlamentul European), doi veterani ai beneficiilor UE care în februarie 2019 interveneau public (spre România și guvernul său) în favoarea Laurei Kovesi, la momentul când aceasta trecuse de Panelul de selecție și se îndrepta spre procedura de la Parlamentul European. Cuplul Timmermans-Verhofstadt, acuzat în repetate rânduri că face parte din lobby-ul lui Soros la UE, a transmis mesaje „de apreciere și susținere pentru fosta șefă a DNA” dar și un mesaj vădit de dispreț, al „elitelor”, pentru separația puterilor în stat: ei, „controlorii de calitate” ai Justiției din România.

Prin atitudinea brutal-arogantă…

… a celor doi oficiali UE (care nu se aflau la prima ocazie când plăteau chirie sorosismului pentru ideile stocate în propriile capete), se închidea bucla și devenea clar că Laura Kovesi (suspectă într-un proces penal de corupție și prezentă în alte 17 dosare penale) era dorită „cu orice preț”, necondiționat, la cârma unei instituții de forță a UE, de anumite „elite”: cele două personaje tragice Timmermans-Verhofstadt, reprezentanți de fațadă și bufoni la curtea din Bruxelles a președintelui-rege Jean-Claude Juncker, dovediseră o egală lipsă de respect pentru România și pentru țările care le făcuseră educația politică – Belgia și Olanda. Cei șapte ani de-acasă, de educație politică.