Iohannișii și covorul roșu care-i trage pe drumul spre Târgoviște

Aproape că uitasem de provocarea la opinie lansată în emisiunea domnului Marius Tucă în care l-a avut ca invitat pe domnul Victor Ponta, fost prim-ministru al României. Domnul Victor Ponta îmi e simpatic, ca să-l parafrazez. Îmi aduc aminte că mironosița Cristina Țopescu s-a lăsat de televiziune ca să se înscrie într-un pesedeu cu umor, după care toate ciolanele care se ocupau de televiziuni au declinat până și ideea de ofertă de reîntoarcere la știri, lăsând-o să moară săracă, între câini. Tot simpatia mea pentru domnul Ponta mă duce cu gândul și la socrul dumnealui, domnul Ilie Sârbu, un sârb la fel de norocos ca alt sârb care s-a apucat, cam tot pe atunci, de afaceri. Socrul domniei sale face parte dintre oligarhii post-decembriști care sub conducerile mărețe ale domnilor Petre Roman și Adrian Năstase au deschis țara masoneriilor internaționale și le-au facilitat accesul la resurse, distrugerea industriei și fărâmițarea agriculturii. Eu pot să înțeleg că poate au fost mințiți, smintiți de așa zisul bine care se revărsa din occident, pot să cred că le pare rău, dar faptele rămân și ar trebui consemnate, după cum nu s-au prescris, în cartea de istorie. Asta nu înseamnă că domnul Ponta ar fi vinovat de îmbogățirea neamurilor dumnealui, vreau să cred că povestea de dragoste pe care o trăiește alături de doamna Daciana a mai spălat din păcate. Și pentru că mi-e simpatic, mă repet ca să nu creadă că e glumă, îmi aduc și eu un umil aport la sondajul de opinie căruia i-a făcut vânt în eter, în legătură cu viitoarea destinație a cuplului Iohannis. Am lăsat să treacă Londra, care era previzibilă, pentru o altă destinație care îl așteaptă cu brațele deschise.

Toți președinții de state ar trebui să fie obligați să citească istoria țărilor lor, iar un comitet de academicieni obiectivi ar trebui să se asigure că au și înțeles-o. Tovarășul și tovarășa Ceaușescu au ajuns să fie judecați la Târgoviște pentru un pat cu baldachin și niște baterii de baie din aur, poate spoite, aparatul de fotografiat, însă, nu intră în chimie. Un avion de maharajah, plajele exotice, gongul de la Cotroceni îi apropie pe Iohanniși cu pași repezi de covorul roșu care le trage picioarele înspre Târgoviște. Acolo îi vor aștepta judecătorii corupți pe care aparatul creat de domnul Werner, la comanda hoților și bandiților de la Bruxelles și de la New York (Washington-ul s-a dorit să fie un fel de spa pentru băbătii și boșorogi cărora li s-au pus chei la gât dar nu mai nimeresc ușa), i-a numit în funcții. Eu nu știu dacă președintelui Iohannis tot Maria Iliescu de la Suceava îi dă brânci spre Târgoviște, dar până și zidul plângerii Ceaușeștilor refuză să le servească de paravan. Românii nu sunt un popor barbar, în fapt, o mână de tâmpiți și de fanatici i-a omorât pe Ceaușești, de teamă că adevărul ar putea ieși la lumină și că pentru popor ar fi putut conta mai mult ce au făcut bine comuniștii, decât perioada în care a fost rău. Mai ales că în perioada aceea se urmărea de fapt plata datoriile externe, datorii care dovedesc calitatea mult mai proastă a guvernanților de astăzi față de cei propulsați în birouri de un cizmar. Râde până și muzeul de la Scornicești. În cazul lui Iohannis nu există posibilitatea ca poporul să-și aducă aminte de ce a făcut bine, pentru că nu a făcut nimic, i-a lăsat pe occidentali să facă ce-au vrut din țară.

Următoarea destinație a cuplului Iohannis va fi pe drumul spre pușcărie. Nu mă interesează dacă vor avea televizor și internet în camere, dacă își vor scrie scrisori, dacă vor primi rochițe și papioane la pachet, dacă vor scrie cărți. Mă interesează însă ca averea să le fie scoasă la vânzare, din ce-au agonisit să se plătească facturile vacanțelor și avioanelor de lux pe care nu le-au meritat, iar din ce rămâne să se finanțeze un program eficient de Românie educată. De fapt, le doresc același gen de destinație tuturor celor ce și-au bătut joc de popoarele lor în ultimii douăzeci de ani și mai ales pe timpul minciunii cu pandemia.

Cât despre petiția pentru Canalul Bâstroe, îl rog pe domnul Tucă să nu-și facă griji. Dacă americanii nu se lasă păgubași și nu-și țin nasurile în afacerile de acasă, domnul Bezos va putea produce un film despre a doua împotmolire a Titanicului, supraîncărcat cu cereale artificiale și intenții neserioase. Nămolul și mânia lui Poseidon nici nu vor avea nevoie de efecte speciale. Pe ce va mai rămâne din canalul Bâstroe, vegetația va păstra o pioasă amintire, o troiță va aduce aminte lumii de poticnirea americanilor într-o sticlă lipovenească, iar pelicanii o vor invita pe Greta Thunberg să le recite o poezie din deltaplan.

Ultima caracatiță pe care am văzut-o făcea schimb de picioare cu mica sirenă și a prezis calificarea României la Euro 2024. Unde altundeva dacă nu în Germania, unde frankfurterii vor descoperi fascinați mama-league.