Ion Cristoiu: A venit momentul să le spunem românilor că n-a fost Revoluție

Jurnalistul  Ion Cristoiu a povestit joi, la emisiunea Marius Tucă Show, cum a trăit în urmă cu 30 de ani evenimentele din decembrie 1989, dar și cum s-au născut primele suspiciuni că atunci nu a fost o revoluție, ci o lovitură de stat.

Ion Cristoiu a susținut că afirmația potrivit căreia  în decembrie 1989 a fost o revoluție e o iluzie întreținută a poporului român și că ar fi corect să se folosească un alt termen, care să acopere atât ideea de revoluție, cât și cea de lovitură der stat.

“Eu sunt de acord, a venit momentul să le spunem românilor că n-a fost revoluție, ci că au fost evenimentele din decembrie 89, cum spuneți foarte bine, acoperă și una și alta”, a afirmat jurnalistul.

Ion Cristoiu a trăit evenimentele din decembrie 1989 într-o dublă ipostază, de ziarist și cetățean și spune că a avut îndoieli asupra a ceea ce se întâmplă încă din 22 decembrie.

“Eu am un mare avantaj, eu am fost și în perioada respectivă am trăit, nu numai ca gazetar, ci chiar și ca cetățean și am avut serioase îndoieli față de ceea ce se întâmplă chiar din 22 decembrie la prânz. (…) De obicei, după-amiaza mă duceam la revista Teatru, unde puteam să lucrez. Era pe Sărindari, unde era Teatrul Mic, unde fusese Adevărul. Pe 21 decembrie, când am coborât, era garderoba la subsol, femeile de la subsol, alea care dădeau paltoanele erau palide. Și le-am întrebat ce s-a întâmplat și mi-au spus ”Nu știți? S-a spart mitingul!”. Apropos de influențe”, a povestit jurnalistul.

Ion Cristoiu continuă, mărturisind că a fost surprins de imaginea de “rivoluție” a lui Caragiale, că oamenii se duc în Piața Universității ca la spectacol.

“Am luat-o spre revista Teatru prin fața Sălii Palatului în partea ailaltă. Sala Palatului era înconjurată deja de tancuri deci, trebuie să înțeleagă telespectatorii că se crease matca, adică cordoanele de armată și se trupe de securitate protejau Sediul Puterii, Comitetul Central. N-aveai voie să treci prin Piață. Și atunci puteai să mergi numai pe trotuarul de peste drum de Sala Palatului cum ar veni. Am ajuns la redacție, care era pe Sărindari, în ziua de 21 și am  până noaptea tîrziu, cum făceam de obicei, deoarece lucram  pentru mine la redacție, după ce plecau ceilalți.  Am vrut să văd ce e în Piață și m-am dus de pe Sărindari, aveam așa un… nu aveam chiar un cojoc, aveam un palton și am luat-o pe lângă Arhitectură. Deci acolo la Dalles se vedeau niște tipi strigând, dar ce m-a surprins este faptul că în fața Arhitecturii și a Teatrului național, fără nici o legătură cu Baricada, era ca  la ”rivoluție” ca în Caragiale. Adică veneau ca la spectacol bucureștenii. Se uitau acolo, plecau”, a remomorat jurnalistul momentele de acum 30 de ani.

Un alt moment interesant relatat de Ion Cristoiu a fost cel al săltării unor demonstranți de Miliție în Piața Romană.

“Aproape de miezul nopții, am plecat spre casă pe Ștefan cel Mare. Când am ajuns la Piața Romană, acolo am văzut cum erau înhățați de către miliție niște demonstranți, că Piața Romană era goală. Nu se demonstra dar erau suspecți, eu nu eram suspect, pentru că bănuiesc că arătam cu servietă ca un fel de activist de partid. Mă duceam pe jos. Când am ajuns acasă pe Ștefan cel Mare, că eu stăteam deasupra lui Virgil Măgureanu, la 12 noaptea am deschis geamul și geamul dădea spre Piața Universității. Ștefan cel Mare e departe, și se auzeau acolo, la Universitate,  strigăte și am auzit în liniștea aia doi tipi, aflați în fața blocului,  care spuneau ”hai, domnule, să mergem la benzină că nu mai e coadă”. (…) am dat un exemplu, apropo de atmosferă”, a povestit jurnalistul.

Ion Cristoiu își amintește că de cum a plecat Ceaușescu s-a întrebat cine e în spatele evenimentelor, martori sînt cîțiva redactori ai revistei Teatrul, ar când l-a văzut pe Ion Iliescu la televizor, s-a liniștit:

Venise unul de-ai noștri!

“Aveam programat să plec pe 22 la Cluj. Pe 22 decembrie m-am dus din nou la revista Teatru, observați că îmi făceam veacul acolo, tot pe jos, și la prânz când am ajuns în Piață, că era ușor de mers, când fugise Ceaușescu, nu o să uit, vedeam și mașina aia, mai țineți minte La un moment dat eram cu niște colaboratori de la revista Teatru, ne-am dus la cineva acasă să ne uităm la televizor. Ei sunt martori și acum că întrebarea mea era cine e în spate. Adică eu nu am crezut un moment de pe 22 de la prânz că nu e cineva în spate. Și când s-a ivit Ion Iliescu, eu m-am liniștit, eu în calitatea mea de nomenclaturist. Era de-al nostru”, a susținut jurnalistul.

Ion Cristoiu a amintit totodată că a pus public sub semnul întrebării ideea de revoluție în februarie 1990, când a lansat 25 de întrebări în legătură cu după amiaza zilei de 22 decembrie 1989

“Februarie, 23 februarie 1990.  Eu nu am pus în acel articol pe care văd că… despre el a scris și Alex Mihai Stoenescu în cartea lui despre primul an post-decembrist, se numea “22 decembrie 1989, o după-amiază cu prea multe întrebări”. Deci, eu puneam la o lună, și în plin entuziasm, era așa un entuziasm, dacă contestai, dacă îți puneai întrebări în legătură cu ieșirea poporului în stradă care cu brațe goale a răsturnat dictatura, sigur că în primul rând te băteau FSN-istele cu poșeta…Da, dar erau foarte tari FSN-istele, chiar îl iubeau pe Ion Iliescu sau te băteau revoluționarii care erau un fel de #rezist, am avut multe probleme cu revoluționarii, cu Dan Iosif pentru faptul că puneam la îndoială revoluția și, sigur, era o uriașă presiune a echipei Iliescu care era la putere deținea toate mijloacele de presă, în legătură cu acea… Eu nu am contestat în februarie, n-am spus că a fost lovitură de stat. Am pus cred 25 de întrebări în legătură cu acea după-amiază de 22 decembrie 1989”, a explicat jurnalistul.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

22 comentarii pentru articolul „Ion Cristoiu: A venit momentul să le spunem românilor că n-a fost Revoluție”

  • Domnu Cristoiu vă rog să nu postați ceea ce scriu, am nevoie de un sfat.

  • Ce ne mai place sa dezgropam fantomele trecutului ! I-ati vazut pe nemți facand asa ceva ?

  • Daca apar echipele speciale de pe 11 dec ’89, armata si securitatea isi plimba la strada blindatele si personalul din dotare, lunetistii se posteaza preventiv pe terasele blocurilor din vecinatatea unor puncte strategice ale orasului, traseele auto se dirijeaza pe anumite strazi si la un anume semnal apar si cativa oameni, nu pare deloc o revolutie, cel putin in provincie.
    Vesti contradictorii si panica erau induse de TVR; Europa Libera anunta zeci de mii de morti la Timisoara. Ceva nu e logic, nu se leaga.
    Ca absolut toata lumea era nemultumita si exprima extrem de plastic legat de caldura si electricitatea distribuite cu program si de cozile interminabile pana si la produsele
    alimentare si nealimentare cumparate pe cartela, e cu totul altceva. Curios este ca nimeni nu dorea sa moara X sau Y…
    Dupa 22 dec de ce pana aproape de sfarsitul anului au murit oameni si au fost distruse bunuri materiale de mare valoare? Pentru salvarea aparentelor?!
    Punctul 8 al Declaratiei de la Timisoara nu s-a aplicat niciodata. De ce?

    • Pe bune??? ¨pe 11 dec ’89, armata si securitatea isi plimba la strada blindatele si personalul din dotare¨ ??? In ce film?

  • Pai daca n-a fost revolutie , de ce se dau unii proprietari ai ei ?

  • În data de 21 decembrie, pe la orele 19 (cam la fel ca acum 30 de ani), ajung în Piaţa Universităţii. Curios să văd “ce-a mai rămas din oameni”, mă bag şi eu în discuţie cu nişte persoane mai vârstnice sperând să aud păreri ale unor domni care au cunoscut şi apelativul “tovarăse”. Ideile emise sunt pe măsura asteptărilor: ”era trasportor blindat, nu era tanc”, ”Dragnea era pe cale să devină un dictator mai mare decât Ceaşescu, pentru că-şi subordonase justiţia (inclusiv legile acesteia şi Codul Penal), deci trebuia să fie suprimat”, ”PSD-ul musai să fie scos din viaţa politică, fiind format din baroni comunişti (sună ca dracu’ !)” etc.. Un domn-tovarăş ne informează că de fapt revoluţia a început la Iaşi, cu trei zile mai devreme decât la Timişoara, un bărbos ne spune că el a declanşat mişcările protestare din Constanţa încă din data de 14 dec., când directorul l-a dat afară din serviciu (probabil fiind ”afumat”).
    La orele 19 şi 15 minute (fix) dinspre Internaţional apare un grup de tineri revoluţionari (vreo 200), desfăşuraţi pe 4-5 rînduri, dotaţi cu bannere, pancarte şi lanterne-făclie. Se strigă ”Jos comunismul !” şi alte lozinci de cinstire a eroilor.Totul este dirijat de câţiva domni mai maturi şi de un tip cu un megafon uriaş (de umăr). Se comandă oprirea scandărilor şi strângerea recuzitei. Doi puşti se joacă cu beţele de la bannere, simulând lovituri duioase peste picioare. Un tip cu alură de sportiv (şeful grupului?) îi anunţă că se vor deplasa (organizat) la un concert în scop de binefacere. Incercând să-l zgândăr, îl întreb pe cel care pare şef dacă participă şi un erou al revoluţiei la manifestarea lor. Şeful nu se tulbură, întreabă pe cineva unde este doamna cutare. I se răspunde (evident) că a plecat. Mai încerc o dată să-l sâcâi pe şef întrebându-l ce organizaţie reprezintă. Răspunsul este edificator: ”Suntem de la mai multe organizaţii.”.
    O iau agale către intrarea la metrou. Doru Mărieş, însoţit de un domn cu o figură cunoscută de pe la televiziuni (cineva mi-a şoptit că ar fi şeful Sindicatului poliţistilor), se grăbeşte spre Piaţa Romană, probabil pentru a verifica dacă peste tot manifestările a decurs civilizat, în spirit european.
    Cristian Paţurcă ne priveşte de pe micul său monument cu ochi duioşi şi parcă trişti.
    ”MI-E GREU TITLU DE EROU …”

    • Dar, … MESAJUL, … unde-i MESAJUL?!?

      • Adecaaa, toti trebuie sa aiba un mesaj contondent, daca au ceva de spus…
        UE PSD!! Sau PNL. Happy??? 😀

      • Mesajul este:
        REVOLUȚIE-AM AVUT
        ȘI CU ASTA CE-AM FĂCUT!

  • definitia revolutiei, aia din DEX, e gresita.
    trebuie modificata.
    s-o modifice cineva.

    revolutia aduce intotdeauna noul in lume, ridica lumea mare la un nou nivel, nemaiauzit, nemaivazut.
    in ’89 nimeni nu si a dorit o tara cum alta nu-i, ci…sa intre si Ro in rindul lumii, adica sa fie ca tarile …de afara.
    pai…asta e aducere la acelasi numitor, cum sa fie revolutie, cum sa se cheme, domne, revolutie, …atunci cind vrei sa te imbraci fix cum se imbraca vecinul?!

    revolutia industriala a inlocuit productia manuala cu productia bazata pe masini, asta da revolutie, ca a adus Noul in lumea mare, pentru prima data.
    se prea poate ca in unele zone ale lumii chiar si maine sa se inlocuiasca productia manuala cu productia bazata pe masini, dar asta nu inseamna ca ziarele locale vor trimbita stirea : Azi, in cortul nostru, a avut loc marea revolutie induistriala din decembrie 2019.
    in capul lor, a celor din cort, o fi o revolutie, cine stie, dar daca referinta e lumea mare, in cortul ala a avut loc o aducere la acelasi numitor…cu lumea mare. nimic mai mult.

    in decembrie ’89, Ro a fost adusa la acelasi numitor cu lumea mare. deci a fost adusa…
    ulterior, ea a putut fi adunata si scazuta si scazuta cu lumea mare, ca doar tocmai ce devenise compatibila…

    nici azi nu ne dorim altceva decit sa ne imbracam cum se imbraca vecinul, si nu zic ca e rau sau ca e bine, zic doar ca si azi vrem…tot o tara ca afara.
    faza tare e ca…afara tocmai ce se intimpla o Revolutie, daia adevarata, care chiar aduce Noul in lumea mare, deci chestii nemaivazute si nemaiauzite!
    noi, aleia din 89 ii zicem revolutie, iar asteia care se intimpla in lumea mare nu i zicem in niciun fel, ca daca nu e a noastra…

    • Astăzi s-ar fi numit COPY-PASTE!!!?

    • chiar daca Ro ar vedea luminita de la capatul tunelului, de atins n-o va atinge, ca cel care defineste luminita de la capatul tunelului este chiar tunelul.

      cita vreme stai in tunel vei vedea cind si cind si o luminita, problema e…cum iesim din tunel.

      dinamica realitatii e un soi de tunel.
      in fata sint cei care aduc Noul in lumea mare, atasind inca un inel, tunelului, iar ceilalti isi continua linistiti drumul prin tunel.
      si fac asta pina crapa.
      daca nu crapa, isi continua drumul prin tunel, privind si o lunimita, cind si cind.

      doar aia care construiesc tunelul sint la lumina, ailalti se misca prin tunelul caruia constructorii ii tot adauga un inel…si inca unul si inca unul…

      da’ stai, ca e mai e un cap al tunelului, celalalt cap.

      …daca dai semne ca ai obosit si ramai de caruta, ailalti din tunel, care sint mai energici, mai zdraveni, iti repara si pantofii, iti da si vitamine daca e cazul, numa sa ramai in tunel, adica in rindul lumii.
      in 89 noi dadeam semne ca vrem sa iesim din tunel, nu mai conteaza daca pe post de constructori de tunele sau de ramasi de caruta. bine ca ne au tras unii inapoi in tunel, ca nustu ce ne faceam…

      cita vreme iti doresti sa ajungi la luminita aia, treaba merge struna. ca te misti.
      or tunelul, adica civilizatia, asta isi doreste, sa se miste.

      cine e civilizatia? ‘dorintele oamenilor’, asta e. dorintele oamenilor, care se si implinesc, celelalte dorinte ale oamenilor, adica cele care nu s au implinit, raman in gestatie pina le vine rindul sa se nasca. poate in timpul civilizatiei asteia, poate il alte vremuri, ale altei civilizatii.

      mersul prin tunel tine dorintele sub control.
      mergind prin tunel, dorinta cea mai capabila se stie la orice ora, e sa vezi luminita si sa dai de capatul tunelului.

      luminita din tunelul prin care se plimba astia de prin lumea mare, va fi imbratisata la Infinit!
      unii construiesc inele, tunelului, iar altii se plimba prin tunel, dorindu si sa i dea de capat, tunelului.
      si chiar o sa i dea, la Infinit.

      exemplu concret:

      in lumea mare se intimpla o Revolutie, adica o revolutie adevarata, care aduce Noul in lume.

      Ro ce face?! in loc sa vada cae e treaba cu tehnologia de fabricatie a inelelor de tunel, ea isi doreste sa i prinda din urma pe aia care sint in tunel, dorind sa fie in rind cu ei, dar in tunel.
      sa mori de ris, nu alta. pai si aia tot in tunel sint, si si ei vor imbratisa luminita de la capatul tunelului tot la Ininit, adica odata cu ailalti.

      vrem o tara ca afara e ceva de genul…Iauite ce toale misto are ala!…vreau si eu!
      pai…mai nenica, si ala, dar si tu sinteti cei care implementeaza moda,
      deci nu sinteti creatori de moda, aducind o noua moda, nemaivazuta, in lume,
      or faza asta e, ca la lumina sint creatorii de moda, ei sint cei care mai adauga inca un inel, tunelului,
      ailalti…doar se plimba prin inca o bucata de tunel, nou-nout, nimic de zis, dar tot tunel se numeste.

      cea mai precisa chestie din galaxie este…cind va imbratisa Ro luminita de la capatul tunelului.
      o va imbratisa…la Infinit! Bafta!
      tunelul e uroboros, e perpetuu.

      sau,…mai e o varianta, aia in care Ro isi trage casa de moda si se apuca sa construiasca ea inele, tunelului.

      sau… sau si sau si si.

      • tunelul, lumina
        Pamantul, Cerul
        ale lumii, ale inimii

        dind tunelul, pamantului,
        dai lumina, inimii,
        sau invers.

        cind si tunelul si lumina sint ale pamantului, tunelul isi cere drepturile, proiectind lumina la infinit.

        • deci practic tunelul pamantului tre sa circule si el printr un tunel, al inimii,
          si gata!

          • …de fapt creca asa apare si…armonia!:)))

          • luminita de la capatul tunelului este o Moneda.
            pe o parte e luminita, pe partea ailalta e tunelul.

          • …cind aveti timp, ne apucam si noi de-o Revolutie a inimilor? :))) da’ daia adevarata, care aduce Noul, chit ca toate s vechi si noua toate…
            ca cu toate ca pare a nu fi asa, ce se cere sint si inimi pe masura tunelului…care tinde sa se desavarseasca:)

    • daca toate tarile si ar dori…o tara ca afara, si daca dorintele lor s-ar implini
      toate tarile ar fi la acelasi nivel.
      pai…la acelasi nivel e doar balta! baltitul nu oxigeneaza, baltitul e incompatibil cu miscarea, cu viata.
      prin urmare cei care si doresc o tara ca afara isi doresc baltitul. ceea ce nu e foarte foarte dragut…

      Io zic ca mai sanatos e sa ne dorim o tara cum alta nu-i:))) creca e cu valuri, dar macar e cu valuri, nu cu baltit…
      acuma ce inseamna tinta asta, ‘cum ala nu-i’,…creca e fix la fel cu privitul granitei creatiei, adica in timp ce unii o cauta cu telescopul, altii,adica aia care o s-o si gaseasca, o cauta cu moscroscopul…

        • de fapt intelegerea unui proces revolutionar se poate fix la fel cum se poate intelege ca genialii sint singurii inteligenti de pe planeta. deci cred ca nu prea se poate:)))

          genialii sint singurii care aduc noul pe planeta. ei si doar ei. ulterior desteptii asambleaza si reasambleaza ‘noul’ in toate procesele, energizindu-le, ridicindu-le la un nou nivel.

          revolutiile, procesele revolutionare
          sint urmarea unui impuls, iar acest impuls e propriu genialilor si doar lor. acu’ daca asa e, asa e, creca nu se supara nimeni ca e asa cum e si nu altfel decit e.

          daca scoti genialii din ecuatia de miscare a civilizatiei revolutiile dispar, dezvoltarea se intrerupe, dispar si Anotimpurile…
          deci genialii nu pot fi scosi din dinamica civilizatiei pentru ca genialii nu pot fi scosi din dinamica naturii, pentru ca dinamica naturii e conectata cu Inteligenta Oului Absolut.
          asta e faza, ca genialii sint conectati cu Inteligenta Absoluta, a Oului.

          atunci cind va fi modificata definitia revolutiei, in DEX, sa modifice cineva si definitia inteligentei, ca o sa fie de folos.
          cind o sa fie de folos? pai atunci cind se va modifica, in DEX, si definitia inteligentei artificiale, ca si ea trebuie modificata, ca cea mai lipsita de inteligenta chestie de pe planeta e fix inteligenta artificiala.
          – de fapt creca trebuie sa se apuce cineva serios de redefinit definitii, ca foarte multe au expirat.
          – lumea mare evolueaza si o face in stil fibonacci, asa ca daia se si intimpla chestii dastea cu definitiile, adica spre ex daca inteligenta artificiala era, pina mai ieri, inteligenta, azi e lipsita plenar de inteligenta.
          – nuș de ce,…dar…simt ca procesul de redefinire a definitiilor din DEX o sa intirzie…
          nepermis, dar o s-o faca.

          :))))

        • 22 decembrie si 25 decembrie pot fi suprapuse. intre 22 si 25 a fost introdusa…gestatia.
          l ar fi impuscat pe ceausescu din 22, dar fara gestatie era nu neaparat greu cu impuscarea lui, ci cu nasterea care urma sa se intimple, nasterea asta asta avea nevoie de o gestatie.
          pe ceausescu il impuscau din 22, dar ramanea un spatiu… cam gol pentru vremurile de atunci, or el a fost folosit pe post de gestatie, cea care a contat a fost nasterea, ea a definit sorocul. prin urmare impuscarea lui ceausescu in 25 decembrie a fost un efect, cauza a fost nasterea din 25.
          gestatia 22-25 spune multe, acolo o treaba s-a terminat si o alta a inceput. cea care s-a terminat in 22, 22 care poate fi suprapus peste 25, a fost efectul pe care impulsul initial, exterior sistemului inchis numit ro, l a avut de implinit. unii si au terminat treaba, in 22, adica 25. pentru ca ei si au terminat o a putut incepe o alta treaba, treaba care isi are conceptia, zamislirea, in 22, dar care s-a nascut dupa ce gestatia s-a finalizat, adica in 25.
          a fost un soi de stafeta, care a fost predata pe parcursul unui interval, fix ca la proba de stafeta din atletism. dar acolo o etapa s a sfirsit si o alta etapa a fost initiata.
          dar tot ca in proba de stafeta din atletism, cel care a dictat predarea propriuzisa a stafetei a fost cel care a plecat in cursa, el avea nevoie de o dinamica optima,
          prin urmare 25 nu e despre impuscarea lui ceausescu, ci despre o nastere, despre nasterea unei dinamici capabila sa aduca ro in rindul lumii…
          logic vorbind, si eu doar pe asta ma bazez, ca detaliile nu le cunosc absolut deloc, deci povestile mele sint logice si atit, dupa 25 decembrie nu mai putea fi schimbat nimic in ro, totul era sub control, chit ca or mai fi existat si rebeli…
          cea mai importanta perioada din decembrie 89 este gestatia 22-25.

          • natura revolutionara a poporului ro se poate deduce din dorinta lui, pe care si o exprima de 30 de ani dar n a terminat, aia de afi ca cei de afara, deci el cam asta isi doreste…in domeniul asta, sa i copieze pe altii.
            poporul roman creca e foarte performant in a face revolutii in stilul melc, deci combinat cu stilul salcie.