Judecătoarea Adriana Stoicescu: Azi ne-au semnat sentinţa de condamnare la o moarte lentă, dar sigură

Adoptarea tacită a legii care permite reîntoarcerea SRI în dosare dovedeşte încă o dată, de parcă mai era nevoie, că ţara asta nu are nicio şansă.
Când toţi slăviţii cârmaci, liderii măreţi, savanţii de renume internaţional care ne conduc sau se prefac că ne conduc, care fac opoziţie sau se prefac, când toţi decidenţii destinelor noastre vor fi condamnaţi în baza interceptărilor SRI, le voi aminti, de voi trăi, ziua asta.
O naţiune căreia nu îi pasă de nimic, asta am ajuns.

Vrem justiţie? Vrem sănătate? Vrem educaţie?
Da, dar pe hârtie.
Pe reţele de socializare.
În campanie electorală.
În rest, ne căţărăm voioşi pe cadavre, ca să arătăm cu degetul spre alţii.

Rânjim satisfăcuţi când vedem oameni târâţi, încătuşaţi, bucuroşi că nu suntem noi în locul lor.
Când, după ani şi ani, aflăm tangenţial că au fost nevinovaţi, întoarcem capul, închidem ochii şi mergem netulburaţi mai departe.

Dacă un judecător nu ar avea chef să îşi ţină şedinţa, cum ar fi?
Dacă ar spune că nu are chef să soluţioneze dosarele, cum ar fi?
Dacă soluţiile noastre le-am adopta tot tacit, prin neprezentare, cum ar fi?

Ţineţi minte Ziua.
Azi ne-au semnat sentinţa de condamnare la o moarte lentă, dar sigură.
Fără justiţie dreaptă, ca naţiune, nu mai existăm.
(Text de Adriana Stoicescu)