Cătălin Cîrstoiu nu se retrage: ”Mandatul meu a fost, este şi va rămâne pe masa coaliţiei”
Jurnal de Breaza | Emanciparea gunoiului
Motto: „Un efect bizar al pandemiei la Breaza. Gunoiul s-a emancipat”
Am sosit la Breaza pe 13 martie. Venim în Prahova de câțiva ani până toamna târziu, pentru a evita aerul poluat, agitația și tristele figuri care aleargă, în Bucureștiul unde locuim, pentru a împușca milionul de lei vechi.
În 2018 am stat pe un deal la Câmpina, unde a fost ca în basme, iar anul trecut am ajuns la Breaza unde a fost un vis frumos.
Am făcut și o publicație aici. Toată iarna ne-am gândit cum o să fie la revenirea noastră. Sunt la Breaza cu soția și una dintre fete. Trăim pandemia marcați profund de emanciparea gunoiului. Explic acum ce și cum.
În cel mai mare oraș al României locuim la etajul 5, unde duc gunoiul la ghenă, drumul fiind plin de neplăceri. Ba era tubul înfundat cu mizerii de la etajele superioare, ba exact când deschideam eu capacul venea de sus un transport cu gunoaie pestilențiale… Alteori venea de jos un damf mortal. Nu mai amintesc sentimentele trăite când punga se rupea pe drum și totul se vărsa pe palier, între apartamente…
Acum… altă viață. Am peste 65 și pot pleca numai după ora 11. După niște cumpărături în zonă, am un motiv să ies și să respir cel mai bun aer din Europa. Criteriile sunt gradul de ozonificare și prezența ionilor negativi. Nu degeaba Breaza se numește micul Davos.
Orașul este pe o superbă terasă la 50 m deasupra râului Prahova, înconjurat de dealuri de peste 700 m cel mai înalt fiind Gurga 743 m.
A fost mereu un miraj pentru bucureșteni, fiind cunoscut sub numele de sectorul 7 al Capitalei. Au venit aici pentru aer, liniște și peisaj scriitorii Mircea Eliade și Mihai Sebastian, Paul Goma și Virgil Teodorescu, actorii Radu Beligan și Virgil Ogășanu, academicianul Grigore Moisil, istoricul de artă Dan Grigorescu, sculptorul Mac Constantinescu, balerina Floria Capsali și mulți alții.
Azi te întâlnești pe stradă cu Marina Voica, Sanda Țăranu, sculptorița Elena Surdu Stănescu, Mirela Voicu.
În episodul doi voi scrie despre… brezeni blocați în Paradis.
Comentarii
7 comentarii pentru articolul „Jurnal de Breaza | Emanciparea gunoiului”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
Aristotel Bunescu?! Acel Aristotel Bunescu cu „vin la tineee” ?!
Maestre, mai bine ne-ai spune ce era cu postarile acelea repetitive, monosilabice si debile de la editorialele lui Ion Cristoiu! Pai, draga domnule, eu ma gândeam la o diagnosticare trista în ceea ce te priveste si dumneata… hop cu editorialul unui om cât se poate de normal! Se poate, maestre? Nici chiar asa!
P.S. Asta poate fi o farsa a lui Ion Cristoiu, maestrul care se plictiseste în izolare.
Și noi suntem o familie de bucureșteni care locuim în Breaza din primăvară pana toamna târziu. Este minunat, aer curat, verdeață, pomi inflorit, avem 3 magazine tip market bine aprovizionate, piață cu preturi decente.
Așteptăm următorul dvs articol!
buna ziua , vreau sa va cunosc aveti la dispozitie facebook pe contul Aristo Bunescu , sau adresa de email aristotel.bunescu1@gmail.com
Un memento a unor vremuri bune,frumos,intradevar Breaza ,si in general Prahova de sub munte este un loc minunat.
Unde-oi fi respirând dumneata cel mai ozonat aer în Breaza că noi , veniți de la Brăila de aproape doi ani respirăm doar miros de grajduri și covine de porci.
Ba și muuulte oi behăie, capre și până și măgarul rage pe str. Tudor Vladimirescu.
Și strada pe care locuim (Bucegi) e în zona B cu interdicție de creștere a animalelor de grajd. Și pe deasupra mai sunt și xenofobi și oportuniști față de cei veniți, mai ales față de bucureșteni pe care-i critică și bârfesc. Un articol așa… ca să dea bine… p-aiurea sau tot vreun soi de oportunism.
Cocine de porci, corectez.
Ce treabă are acest articol cu statul totalitar politienesc care s-a instalat deja în România și cu foamea care urmează?