La noi, țăranul, din cauza sărăciei și a productivității scăzute, este nevoit să stea și la tarabă

Există o ură bine împământenită, un clișeu comunist rămas de pe vremea emisiunii „Reflector”, împotriva „samsarilor” din piețe. Adică, a celor care vând la tarabe dar care nu au produs personal roșiile, castraveții sau gogoșarii. Inclusiv Ludovic Orban, care se consideră om de dreapta, încurajează astfel de clișee, declarând, „Mare parte dintre cei care vând în piețe nu au muncit pământul în viața lor!” Așa, și? De ce ar trebui ca toți cei care produc să stea să vândă la tarabă?

Tocmai asta este anormalitatea la noi, că țăranul, din cauza sărăciei și a productivității scăzute, este nevoit să stea și la tarabă. Asta este anormalitatea! Iar noi, prin astfel de declarații, cum e cea a premierului, încurajăm această stare de lucruri. Credeți că neamțul cultivator de cartofi stă toată ziua cu ei în piață?

De ce ar trebui crescătorul de porci să vândă carnea la tarabă, de ce producătorul de lapte ar trebui să vină el personal la piață? Nu e normal așa ceva.
La fel, corect ar fi ca cel care cultivă roșii să vândă angrosistului sau celui care vinde la tarabă. De ce este ceva condamnabil să cumperi marfa de la țăran, și țăranul să-și vadă de munca la câmp, iar „samsarul” să vândă la tarabă? Ce e condamnabil aici? „Samsarul”, atunci când cumpără marfa, își asumă și riscul; dacă jumătate dintre roșiile achiziționate i se strică, e paguba lui. De aceea el nu poate plăti țăranului prețul cu care el vinde la tarabă. Da, „samsarul” iese mereu în câștig doar în refrenele comuniste, în realitate nu este deloc așa. Mulți „samsari” sunt și ei tot niște amărâți care au câteva tarabe la care îngheață de dimineață până seara… Dar clișeele comuniste din mentalul colectiv, încurajate prin declarații stupide, sunt greu de înlocuit de gândirea proprie…

(Text preluat de pe Pagina Facebook Ionut Popescu)