Au eșuat negocierile pentru formarea guvernului. Dacian Cioloș: „Până duminică, dacă PNL este în continuare interesat de discuţii, ştie unde să ne găsească”

Lalibela din Etiopia, cunoscut drept „Al doilea Ierusalim”, este în pericol

Săptămâna aceasta, Comitetul Patrimoniului Mondial al UNESCO va discuta despre starea de conservare a Lalibela din nordul Etiopiei, cunoscută de mulți locuitori ai țării drept Al doilea Ierusalim. Lalibela, căreia i se mai spune și „Petra Africii”, este interesantă din punct de vedere al valorii istorice, religioase și arhitecturale. Inițial, orașul a fost capitala dinastiei Zagwe, în secolele al XII-lea și al XIII-lea.

Lalibela este, în prezent, unul dintre cele mai sfinte orașe din Etiopia, al doilea după Aksum, cu o populație creștin ortodoxă etiopiană aproape sută la sută. Noul nume, Lalibela, provine de la un rege etiopian care, potrivit legendei, a fost instruit de Iisus Hristos să construiască un Al doilea Ierusalim pentru pelerinii africani. Se spune că regele Lalibela ar fi ordonat construirea a 11 biserici extraordinare la sfârșitul secolului al XI-lea și începutul secolului al XII-lea. Cele 11 biserici au fost cioplite în stâncă. Cu acoperișurile lor, aproape de nivelul solului, cea mai mare biserică are o înălțime de peste 12 metri (39 de picioare). Zona rămâne un centru de pelerinaj pentru preoți și credincioși din întreaga lume. Creștinii ortodocși care locuiesc în Etiopia își croiesc drum în jurul bisericilor, pășind cu grijă pe treptele abrupte de piatră și prin tunelurile antice care leagă clădirile. Alții stau în liniște și se roagă sau studiază Biblia.

Dar, în cei aproximativ 800 de ani de când au fost construite bisericile, ploile torențiale și soarele torid au afectat clădirile, care încep să se prăbușească și să se crape. Comitetul Patrimoniului Mondial al ONU, care se reunește în prezent în orașul chinez Fuzhou, discută despre posibilitatea de conservare a mai multor situri cu statut de Patrimoniu Mondial și va decide prin vot dacă unele dintre aceste situri ar trebui să fie desemnate ca fiind în pericol. Dragi cititori, rămâne de văzut dacă săptămâna aceasta Comitetul Patrimoniului Mondial al ONU va desemna situl ca fiind în pericol.

Bisericile, desemnate în 1978 ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, au fost săpate în stâncă solidă (în întregime sub nivelul solului) într-o varietate de stiluri. În general, șanțurile erau săpate în formă de dreptunghi, izolând un bloc de granit masiv. Blocul era apoi sculptat atât în exterior, cât și în interior, lucrarea decurgând de sus în jos. Bisericile sunt dispuse în două grupuri principale, conectate prin pasaje subterane. Un grup, înconjurat de un șanț adânc de 36 de picioare (11 metri), include Casa lui Emmanuel, Casa lui Mercurios, Abba Libanos și Casa lui Gabriel, toate sculptate dintr-un singur deal de stâncă. Casa lui Medhane Alem („Mântuitorul lumii”) este cea mai mare biserică, cu o lungime de 109 picioare (33 de metri), o lățime de 77 de picioare (23 de metri) și o adâncime de 35 de picioare (10 metri). Casa lui Giyorgis, de formă cruciformă, este sculptată pe o terasă de stâncă înclinată. Casa Golgotei conține mormântul lui Lalībela, iar Casa Mariam este remarcată pentru frescele sale. Interioarele au fost scobite în naosuri și au primit tavane boltite.

Măiestria expertă a bisericilor din Lalībela a fost pusă în legătură cu biserica mai veche din Debre Damo de lângă Aksum și tinde să susțină ipoteza unei tradiții etiopiene bine dezvoltate în materie de arhitectură. Împăratul Lalībela a comandat construirea majorității bisericilor în capitala sa, Roha, în speranța de a înlocui vechiul Aksum ca oraș de preeminență etiopiană. Lucrările de restaurare din secolul al XX-lea au indicat faptul că unele dintre biserici ar fi putut fi folosite inițial ca fortificații și reședințe regale. Bisericile atrag mii de pelerini în timpul marilor sărbători de zile sfinte și sunt îngrijite de preoți ai Bisericii ortodoxe etiopiene Tewahedo. Orașul servește, de asemenea, drept centru de piață pentru populația Amhara.
Roha, capitala dinastiei Zagwe timp de aproximativ 300 de ani, a fost redenumită după cel mai distins monarh al său, Lalībela.

Casa Giyorgis, de formă cruciformă, este sculptată pe o terasă stâncoasă înclinată. Casa Golgotei conține mormântul lui Lalībela, iar Casa Mariam este remarcată pentru frescele sale. Interioarele au fost scobite în naosuri și au primit tavane boltite.
Foto: Galyna Andrushko/Fotolia


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog