Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Lenin avea acum în America platforma socială perfectă ca să îi reușească revoluția

Ce este mai important pentru un om ? Că s-a sfârșit încă o săptămână din viața lui sau că încep cele trei zile în care vrei să te simți precum Ulise pe insula lui Calypso? Voi alege întotdeauna a doua variantă, mai ales că pentru mine familia reprezintă extazul absolut. E septembrie și tata a împlinit 73 de ani pământeni. Nu i-am spus niciodată că îl iubesc și nu cred că o să o fac în viața asta, dar sper că a simțit ce simt pentru el de când m-a ținut în brațe și până am ajuns la stadiul de elefant. Tot la sfârșitul lunii, fiul meu împlinește și el 9 ani. Lui îi spun că îl iubesc zilnic de sute de ori și îl alint. O fac acum și pentru perioada în care îi va fi oarecum jenă când aude aceste cuvinte. Pe 14 nu începe școala. Are avantajul numelui care începe cu litera V și prima săptămâna se răsfață online. În rest, sunt foarte îngrijorat și nu pentru că sunt un ipohondru, ci pentru că în sezonul rece face niște forme ciudate de răceli care necesită aerosoli și un spray special. Sunt conștient că pot să aduc și eu boala acasă, dar când văd cum arată învățământul la noi chiar mă tem. Să trăim și să fim sănătoși, mai ales în afara gropii veșnice, evident, și să prindem sfârșitul pandemiei. Doctorul Cercel ne spune că mai durează trei ani pandemia. Înseamnă că am fost oracol când am spus că acesta este al treilea război mondial care va dura câțiva ani, unul biologic și economic evident. Era și cazul să ieșim din tranșee și din zona bătăliilor navale. Tot în septembrie se comemorează și atacurile teroriste din America. Venisem de la facultate și dormeam. Și astăzi pentru mine somnul de după amiază este grozav. Am fost trezit de părinți, dar și de televizorul dat foarte tare. Da, a fost ceva cumplit care are totuși câteva enigme nerezolvate. Ce mă intrigă în toată povestea asta este dubla măsură. Pentru americani este o tragedie și suntem alături de ei. Când se aruncă unul în aer prin occident, la Paris sau Berlin, un scelerat, vuiește lumea și rămâne oripilată. Se fac mitinguri, se aprind milioane de lumânări și se cântă durerea. Pană aici totul este normal. Dar când mor oameni în Africa sau în Orient, din aceeași cauză, totul este tratat cu indiferență doar pentru că acolo este normal. Când o să comemorați toate atrocitățile atunci este o normalitate. În caz contrar, este doar festivism de doi lei. Masacrele din Rwanda când le comemorați? Voi, occidentalii cu armate performante de ce ați stat neutrii în fața acelor atrocități? Așa cum a fost la Pol Pot și la otrăvirea irakienilor. Nu sunt fan Che Guevara, dar mi-a plăcut când a spus: „Fiți în stare să simțiți până în străfundurile sufletului orice nedreptate comisă împotriva oricui în orice colț al lumii. Este cea mai frumoasă calitate a unui revoluționar”.

În concluzie, septembrie este încărcat și cu multă ipocrizie. Mă așez la birou și vreau să scriu despre un subiect, la care mă gândesc cu o seară înainte, dar ajung să povestesc cu totul altceva. De fapt, toate aceste gânduri au în comun luna septembrie. Și gândind-mă că încep școlile în plin război biologic, realizez că aceia care vor supraviețui vor avea parte de pelicule cinematografice interesante în acest deceniu. Vor curge filme despre victime colaterale, despre iubitul care și-a sărutat iubita ultima dată pe patul de spital, el fiind traumatizat că i-a dat molima, despre viața unui gropar din cimitir în timpul pandemiei, despre o doctoriță de pe o salvare care este nevoită să nu intervină să zicem pentru familia ei și să salveze un bătrân lovit de covid și care are nevoie de oxigen, despre un artist care a hotărât să vină la spital în fiecare zi după ce și-a pierdut toată familia și care a ales să cânte pentru ridicarea moralului bolnavilor, despre copiii cu mască la școală și traumele prin care trec etc. Vor fi seriale cu teoria conspirației din care vom afla că, de fapt, virusul trebuia să ucidă cel puțin un miliard de oameni, dar cineva s-a răzgândit după o partidă de amor cu un fotomodel din lumea a treia. Și cine va fi vârful de lance în acest domeniu? Hollywood-ul. Numai că am citit zilele trecute și doream să vorbesc neapărat despre acest subiect că în SUA nu o să mai fie ca până acum. Știrea am găsit-o evident pe cristoiublog. Toate acele subiecte pentru viitoarele filme vor trebui însă să conțină neapărat oameni de culoare și minorități sexuale. Adică să înțelegeți, vii ca autor cu un scenariu sau un roman, ca în timpul cenzurii de la noi, și un om sau o comisie îl citește. Și când ești chemat te întreabă despre ce este vorba, iar tu spui că faci un film din timpul pandemiei în care un tânăr, bolnav de astm, este dus de urgență la spital și intubat, dar de care în săptămânile următoare se îndrăgostește doctorița care are grijă de el. Și comisia începe cu un creion roșu să îți umble la scenariu sau la roman. Doctorița din spital trebuie să fie neapărat de culoare și fostă sau actuală posesoare de cocoșel. Păi dacă și la NATO li s-a acordat această libertate normală anumitor ofițeri bărbați care au alte orientări cât se poate de normale să poarte fuste nu putem modifica un banal scenariu ? Deci în spiritul libertății sugerate deocamdată și ulterior impuse la Hollywood o să avem astfel de episoade. Mie mi se pare și corect. Unde era farmecul ca un pacient să se îndrăgostească banal de o doctoriță care îi punea perfuzie și îl mângâia pe piept în timp ce îi asculta bătăile inimii. Sau, Doamne ferește, să apară în film imaginea cu cineva din staff-ul medical care să îi citească bolnavului versete din Biblie.

Am văzut sau mai bine spus am încercat să văd un serial online care prezenta diverși eroi. Era așa ca un documentar și începând cu antichitatea îți arătau ce au făcut și cum au decurs lucrurile istoric. Am încetat să mă uit la acea peliculă când, spre uimirea mea, am văzut că în rolul lui Hannibal juca un individ de culoare. Și asta se petrecea acum câțiva anișori. Măi oameni bun, prea multă democrație v-a dereglat gândirea limpede.

Să zicem că un regizor vrea să facă Cleopatra cu toate că nu ai cum să egalezi acea pelicula fenomenală din 1963. Cleopatra va fi de culoare și când Caesar ajunge la palatul ei o va găsi pe aceasta având relații intime cu doua femei lesbiene. Se va evita cuvântul sclavi care construiesc în Egipt și se va găsi formula, oameni încă fără libertate, sugerând că ei se gândesc și luptă pentru ea. În ce hal au ajuns ăștia de peste ocean. Cum te joacă istoria această nemiloasă pe degete și te trimite unde vrea ea. Am apucat sa văd puțin din declinul Americii și transformarea ei într-o fortăreață a absurdului, a dictaturii. O să ajungem, probabil, în situația să vrem să fugim în Rusia de spaima Americii. Sunt mărturii ale românilor stabiliți acolo de peste 25 de ani că totul este din ce în ce mai groaznic și de neînțeles. America, după mai bine de 200 de ani de democrație și lecție istorică impecabilă, stă să facă implozie. Zici că e Roma în timpul ultimului împărat roman Romulus Augustus. America asediată de hoardele barbare vizigote, iar autoritățile par că sunt speriate și obosite. Când s-a ajuns așa de repede și aproape pe nesimțite la astfel de gândire ? Dacă această molimă afectivă și de principii trece oceanul? Dar dacă se vor face filme despre sclavi, aceștia vor fi albi și biciuiți pentru că îndrăzneau să aibă relații intime cu alte persoane de același gen?

Îmi este clar că această țară o să fie o republică socialistă. Nu cred că se va mai întoarce din acest drum. Numai ca vor trece prin perioada dură care deja a debutat cu aceste acte violente și sugestii aproape impuse de o absurditate neîntâlnită. În afara războiului de independență și secesiune nu au trăit nici un conflict major. Nu știu ce înseamnă o altă formă de guvernare. Oare va putea Trump sau Biden, obosiți de timp, să reîntoarcă America de pe drumul acesta groaznic? Rămâne de văzut, dar se fac niște experimente acolo asemănătoare cu cele din Europa de acum o sută de ani. Dacă trăia, Lenin avea la Moscova 100 de babe și trei moși care îl ascultau în piață. Trebuie să ai și un popor care sângerează ca discursul tău să se plieze pe nevoile lor imediate. Lenin avea acum în America platforma socială perfectă ca să îi reușească revoluția. La revedere, Hollywood cu botniță la gură! Să ne trimiți peliculele tale mari să le păstrăm, că altfel o să fie arse pe rugul politicii corecte socialiste.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii