Libia, lada cu nisip a felinelor occidentale

Puterile mondiale s-au reunit, miercuri, la Berlin pentru a încerca să obțină o pace durabilă în Libia, asigurându-se că această țară nord-africană, afectată de conflicte, rămâne fermă pe drumul spre alegerile generale din 24 decembrie. Au participat reprezentanți ai guvernului interimar libian, secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, precum și miniștriide externe ai Franței, Turciei și Egiptului, iar discuțiile au fost sponsorizate de ONU. Serghei Lavrov, ministrul rus, va lipsi, dar în locul său va participa ministrul adjunct de externe, Serghei Vershinin.

Eforturile de a pune capăt spiralei de violențe din Libia, care durează de un deceniu, sunt la a doua rundă organizată în Berlin, după prima, în ianuarie 2020, înainte de pandemie, la care au participat președinții Turciei, Rusiei și Franței. Înaintea discuțiilor, ministrul german de externe Heiko Maas, gazda reuniunii, le-a reamintit participanților promisiunile făcute în 2020 pentru încetarea amestecului internațional și pentru retragerea militanților sau a trupelor străine. „Pentru stabilizarea, în continuare, a țării este crucial ca alegerile să aibă loc așa cum s-a planificat și ca luptătorii și mercenarii străini să părăsească într-adevăr Libia. Scopul nostru este de a sprijini guvernul de tranziție libian, astfel încât acesta să poată lua soarta țării în propriile mâini”, a declarat Maas înaintea reuniunii. Organizația Națiunilor Unite a estimat că 20.000 de luptători străini și mercenari se află încă pe teritoriul Libiei. Iar această prezență este văzută ca o amenințare la adresa tranziției susținute de ONU care va duce la alegeri.

Țara, bogată în petrol, a căzut în haos după ce dictatorul Muammar Gadhafi a fost răsturnat și ucis, în 2011, în urma unei revolte susținute de NATO, ceea ce a dus la apariția mai multor forțe care se luptă pentru putere. În ultimii ani, Libia a fost împărțită între două administrații rivale susținute de forțe străine și nenumărate miliții. În octombrie, după ce forțele Guvernului de Acord Național (GNA), sprijinit de Turcia și cu sediul la Tripoli, le-au învins pe cele ale omului forte din estul țării, Khalifa Haftar, cele două tabere au convenit, la Geneva, o încetare a focului. De atunci, situația de securitate din Libia s-a îmbunătățit lent. Liderii occidentali au cerut, în mod repetat, plecarea luptătorilor străini. Dar mercenarii ruși, care susțin partea lui Haftar în estul țării, sunt încă pe poziții.

Între timp, Turcia are trupe în Tripoli, despre care susține că au fost trimise în cadrul unui acord bilateral cu guvernul, ceea ce presupune că nu sunt afectate de cererea de plecare a trupelor străine. „Dar orice retragere este, de asemenea, un exercițiu de echilibru delicat. Forțele străine trebuie să părăsească țara într-o manieră graduală și uniformă, astfel încât să nu existe un dezechilibru militar brusc care ar putea fi folosit de o parte pentru o ofensivă bruscă”, a declarat Maas pentru ziarul Die Welt. Un diplomat, care a vorbit sub protecția anonimatului, a subliniat caracterul sensibil al situației, spunând că nu se pot găsi soluții peste noapte. Dar el a exprimat, de asemenea, un optimism prudent cu privire la faptul că miercuri s-ar putea face unele progrese, deoarece nu este în interesul nimănui ca un conflict să izbucnească din nou. Jalel Harchaoui, membru senior al Global Initiative și expert în Libia, a apreciat că discuțiile ar putea aduce un ajutor tangibil cu privire la viitoarele alegeri. „Cineva ar putea veni cu o idee bună de a ajunge la un acord asupra unei baze constituționale în iulie și de a fi în curs de desfășurare pentru alegerile din decembrie. Cred că există o șansă bună (pentru alegeri până la sfârșitul anului), iar procesul de la Berlin ar putea ajuta” a spus el, referindu-se la o condiție esențială pentru scrutin.

Libia cuprinde trei regiuni istorice: Tripolitania în nord-vest, Cirenaica în est și Fezzan în sud-vest. Autoritățile otomane le-au recunoscut drept provincii separate. Sub dominația italiană, acestea au fost unificate pentru a forma o singură colonie, care a făcut loc Libiei independente. În cea mai mare parte a istoriei timpurii a Libiei, atât Tripolitania, cât și Cirenaica au fost mai strâns legate de teritoriile învecinate decât una de cealaltă. Înainte de descoperirea petrolului, la sfârșitul anilor 1950, Libia era considerată săracă în resurse naturale și foarte limitată de mediul său deșertic. Țara era aproape în întregime dependentă de ajutorul extern și de importuri pentru menținerea economiei sale, descoperirea petrolului a schimbat dramatic această situație. Guvernul a exercitat mult timp un control puternic asupra economiei și a încercat să dezvolte agricultura și industria cu ajutorul bogăției provenite din veniturile sale uriașe din petrol. De asemenea, a instituit un stat asistențial, care asigură asistență medicală și educație la costuri minime pentru populație. Deși liderul libian Muammar al-Qaddafi, care a condus mult timp Libia, a îmbrățișat o ideologie politică idiosincratică, înrădăcinată în egalitarismul socio-economic și în democrația directă, Libia a rămas în practică un stat autoritar, puterea fiind concentrată în rândul membrilor cercului restrâns de rude și de șefi ai securității lui Kadhafi.

Foto – Libian AFP