După România educată și România climatizată, se prefigurează un nou Proiect de țară: Schimbarea becurilor (Ion Cristoiu)

Literatura rusă modernă presimte Haosul în care va pica Rusia prin bolșevism

Lenin spunea că Tolstoi e o oglindă a revoluţiei ruse. Fără a-l contrazice, am spune că adevărata oglindă – e drept, impropriu spus, fiind vorba de o reflectare neliniştită, opusă împăcării din apa unei oglinzi – este literatura rusă de la începutul secolului XX. Ivan Bunin, Leonid Andreev şi Fiodor Sologub îl şochează pe cititorul obişnuit pînă acum cu ampla seninătate a literaturii clasice ruse. Tolstoi, Gogol, Turgheniev, Cehov, chiar Dostoievski sînt scriitori calmi. În marea simfonie care e opera lor răsună ici, colo sunete stranii, apar personaje bizare, dar, în ansamblu, scriitorul clasic rus e un optimist funciar. El crede că Binele va triumfa pînă la urmă. Lumea e făcută de Dumnezeu – iată axioma pe care se înalţă opera clasicilor ruşi. De aici sentimentul copleşitor de încredere în ordinea Lumii cu care se încheie lectura lui Tolstoi, Turgheniev şi chiar Dostoievski.

Cu Ivan Bunin, Leonid Andreev şi Fiodor Sologub literatura rusă intră în zona neliniştii acute, a neîncrederii în valori, a sensibilităţii la Răul funciar. Modernismul literaturii ruse din această perioadă nu provine din import occidental, ci dintr-o neîncredere funciară în ordinea din cărţile clasicilor ruși. Avînd, dintre scriitorii lumii, cea mai ascuţită conştiinţă a realului, atingînd bolnăviciosul în materie de sensibilitate faţă de viaţă, prozatorii ruşi moderni sînt o adevărată oglindă a haosului în care nu peste mult timp va intra, prin bolşevism, Rusia. Modernismul lor e unul dus pînă la ultimele consecinţe. Forma nouă, opusă împăcării din creaţia clasicilor, îşi are sursa în neliniştea faţă de un viitor sumbru, doar intuit deocamdată. Numai ruşii sînt capabili să facă o tragedie dintr-o idee – sugera Berdiaev în Sensurile şi sursele comunismului rus. Ce alt scriitor decît rusul Dostoievski ar putea suferi din concluzia că lumea e a Diavolului, şi nu a lui Dumnezeu? Chiar dacă ar face-o, un scriitor francez şi-ar trăda imediat ipocrizia. Sub lamentaţiile-i tragice s-ar desluşi neîncrederea ironică în ideile generale, inteligenţa care ştie că filosofia nu trebuie luată în serios, singurele adevăruri adevărate fiind cele verificate.

Andreev, Sologub, Bunin nu se complac în mizeria descrisă. Ca toţi marii ruşi, ei resimt tragic degringolada în care a intrat Rusia la începutul Secolului XX. Instinctul lor realist îi opreşte să înfrumuseţeze viaţa. În acelaşi timp însă, ei plîng această nouă lume. La Andreev, la Bunin, la Şologub, în paralel cu planul lumii exterioare, minuţios descrisă, se ivește planul scriitorului, al celui ce notează. De aici o sfîşietoare melancolie, bărbătească şi deci nu sentimentală, la haosul în care a ajuns Rusia, dar mai ales la nenorocirea bolşevică pe care o presimt profunzimile sufleteşti ale acestor scriitori.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

10 comentarii pentru articolul „Literatura rusă modernă presimte Haosul în care va pica Rusia prin bolșevism”

  • Am inteles ca mister iohanis a trimis un consilier, sau o delegatie, sa ajute la reconstructia de dupa a ucraina si ca Romania va asigura o participare substantiala la reconstructia ucrainei. In primul rind se pune problema, care ucraina. In al doilea rind mister iohanis nu este in stare sa reconstitue in Romania nici un drum de tara, intr-o tara cam juma ca ucraina. In al treinea rind mister iohanis este un fel de zombi prin tara noastra si nu cred ca s-a trezit din morti pentru ucraina.

  • Sunteți un foarte bun cunoscător al literaturii ruse. Dar nu pomeniți niciodată de „pelerinul vrăjit” al literaturii ruse de secol XIX, Nikolai Semionovici Leskov. Unele din poveștile lui par fugite din faptele diverse de prin ziare. (Și mă gândesc aici la povestea din Mțensk pe care a fructificat-o muzical Șostakovici, atrăgându-și dizgrația lui Iosif Vissarionovici.) S-ar putea ca scrierile leskoviene să ofere niște explicații utile în înțelegerea literaturii ruse a începutului de secol XX. Tânărul A.P. Cehov l-a admirat foarte mult pe N.S.Leskov (și l-a și influențat puțin, după opinia mea).
    Poate vă faceți timp, cândva, să ne spuneți părerea dvs. despre opera lui. Măcar în suplimentul literar.

  • Guvernul Ciucă este incapabil să rezolve problema energiei.
    Guvernul nu poate să rezolve situația financiară a României.
    De ceva timp au apărut anunțuri de la brokeri:
    „Be prepared in advance for Hidroelectrica’s listing! Open a trading account at xxx, the largest retail broker in Romania”.
    Credeam că e un fake dar uite că guvernul Ciucă se pregătește să vândă acțiunile de la Hidroelectrica şi SalRom.
    Miliardarii din America, gen John Forbes Kerry, nu se vor lăsa până toate statele din Europa vor fi stoarse de bani iar economiile lor vor fi puse pe butuci. Nu știu ce vor, probabil anarhie, haos, războaie civile.
    Guvernul Ciucă este incapabil să ia decizii.
    Minele de cărbuni și importul de cărbuni ar trebui să fie prioritatea nr. 1.
    Acest guvern de strânsură trebuie urgent să plece!

  • Foarte bun acest editorial. Deși excelează și în comentariile vieții politice actuale, Ion Cristoiu este un fin observator al evenimentelor istorice,mai ales (dar nu numai!) al celor din spațiul rus/sovietic.

  • imperialismul, cel mai inalt stadiu al capitalismului…

    asa e, insa cel mai inalt stadiu al imperialismului e Imperiul Anti, Antinatura.
    adica imperialismul se manifesta el ‘in sistem’, insa la un moment dat cel ‘ bun de cucerit’ e chiar ‘siatemul’, Natura…

    noi aici ne aflam, acum, adica cel care se manifesta acum e cel mai inalt stadiu al imperialismului, Artificializarea

    • Imperialismul , cu tot cu Imperiul Anti, e un proces natural, implacabil.
      Adica indiferent ce tinte are Marea Resetare, cele care conteaza sint tintele Imperiului Anti(Natura), adica ale Metamorfozei ( care e Razboiul Imperiului Artificial cu…Natura )

    • indiferent cum se numeste ‘lupta pentru Putere’, ea e o Actiune, prin urmare ea se desavarseste in Minciuna ( singurele legate de Adevar fiind Nonactiunile, caz in care Actiunule sint Armonizate cu dinamicile Naturii )

      de unde rezulta ca imperialismul se desavarseste in Minciuna, adica cel mai inalt stadiu al imperialismului este Artificializarea,
      tocmai daia si stim inspre ce se indreapta Civilizatia…, implacabil.

    • @Online
      imperialism-globalism-neocolonialism.lupul nu se dezvata de la stana.la fel si fostele imperii coloniale.acum si-a facut colonie europa de est.

  • Maestre, bolșevismul nu este sursa haosului, este răspunsul la haos. Sursa haosului este „imperialismul, cel mai înalt stadiu al capitalismului”. Bolșevismul vine pe scena istoriei DUPĂ Primul Război Mondial: e soluția la el, nu cauza.

A apărut „1990- Ce se ascunde dincolo de evenimentele din 13,14 și 15 iunie? ”. Primul volum din seria Ion Cristoiu – istoricul clipei, 1990 – 1996

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog