Luasem o decizie corectă, dar nu știu unde naiba am pus-o

În fiecare zi avem de luat decizii, începând de la cu ce ne îmbrăcăm, ce gătim, unde mergem, ce culoare de ojă alegem, până la cele mai radicale alegeri.
Citim texte motivaționale, în care ni se explica cum să procedăm pentru a ne concentra asupra dorințelor noastre, pentru a face ceea ce vrem noi și nu alții, însă alegerile sunt uneori atât de greu de luat.

Cum poți să te așezi la masa de Crăciun și să iei decizii radicale, gândind rațional, că nu vei mânca decât două și nu trei sarmale, că nu vei înceta să te frămânți că șosetele luate cadou ar fi fost mai bune cu buline decât cu dungi, că poate era mai bine să trimiți felicitări scrise frumos de mâna decât să trimiți mesaje standard pe rețelele de socializare sau aplicații sofisticate. Să iți vină să îți dai un pumn în cap că în ziua votului ai luat decizia, corectă, de a sta acasă, și acum privești oripilat la ceea ce ți se oferă zilnic, că poate ai pus ștampila pe un politician care acum dansează lasciv pe manele la un post tv și să iți scuipi în sân, gândind oare ce I-a motivat sa ia decizia de a participa la așa un spectacol grotesc. Însă, te retragi sub plapumă, în lumea ta, și iți repeți că nu e treaba ta să judeci, că acei oameni au luat decizii pe care ei le consideră corecte.
Dar vorba aia, nu da vina pe clovn pentru că se comportă ca un clovn, dă vina pe tine pentru că mergi la circ.

Revenind la puterea deciziilor, pentru ca acestea să fie cele optime este necesar să ne învingem fricile, să ne asumăm ceea ce facem sau spunem, să fim atât de bine informați încât să nu avem impresia că ceea ce știm cel mai bine este și corect, să luăm în considerare argumentele pro și contra, punându-le frumos în oglindă și să le privim cu detașare, nu cu empatie și subiectivism. Nu în ultimul rând, deși atât de greu în vremurile noastre, să luăm deciziile grele cerând si sfatul prietenilor, părinților.

Și iarăși te întrebi retoric, cum dracu știu că ceea ce eu am decis este corect? Cine e în măsură să stabilească corectitudinea deciziilor? De unde știu eu că decizia mea, rațională și corectă, nu afectează oameni, lucruri, nu rănește demnități și orgolii, că ceea ce eu simplific ca fiind decizie corectă, ucide suflete sensibile si neajutorate? Dar vom da un răspuns șablon, că asta este viața, că acestea sunt alegeri pe care suntem nevoiți să le luam, că dincolo de uman ne transformăm în stereotipuri corporatiste și călcăm, încet si sigur, treptele ierarhice pentru a ajunge cât mai sus.

Viața noastră seamănă cu o poveste, presărată de alegeri, ce îi pot da valoare și nu neapărat lungime, ce o pot ridica la grad de best seller, că de aceste decizii povestea poate căpăta diverse stiluri literare – basm, comedie, nuvelă, dramă – și minunat ar fi ca tot ceea ce visăm să reușim să putem așterne intre coperțile unei cărți, demne de rafturile unei biblioteci metropolitane.